OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De mai multe ori in ultimele luni, am subliniat responsabilitatea liderilor PDSR, care sint indicati in sondajele de opinie ca favoritii viitoarelor alegeri, ei trebuind sa faca un efort substantial de a-si remodela imaginea in strainatate astfel incit eventuala lor revenire la putere sa nu reprezinte acel pas inapoi in eforturile de integrare euro-atlantica a Romaniei de care se tem multi in tara si peste hotarele ei. Se cuvine, deci, a remarca cu interes ca acest efort a fost inceput in citeva centre importante din Occident, cel mai recent prin vizita presedintelui partidului in Statele Unite. Potrivit ecourilor pe care le-am primit, rezultatele sint deocamdata modeste, fara indoiala mai putin impunatoare decit au fost prezentate in comunicarile publice ale PDSR-ului.

Preocuparile Occidentului in legatura cu Ion Iliescu si PDSR au in vedere citeva domenii importante. Cea mai acuta dintre ele se axeaza pe retorica nationalista, antimaghiara, frecvent utilizata in discursul unor lideri PDSR, pina de curind. Relatiile interetnice ocupa un loc proeminent in grijile Occidentului deoarece ele s-au aflat la originea crizelor succesive din fosta si actuala Iugoslavie. Romania, cea mai populata tara din Balcani, are o numeroasa minoritate maghiara, precum si alte minoritati, cladirea unor relatii interetnice armonioase si constructive fiind garantia cea mai buna a evitarii unor convulsii de tipul celor din Iugoslavia. Derapajele cel putin retorice ale PDSR-ului din trecutul recent si din cel mai indepartat tind sa sugereze unor cercuri apusene influente ca venirea acestui partid la guvernare ar putea sa erodeze ori chiar sa puna capat bunelor raporturi interetnice cultivate cu succes de puterea din ultimii patru ani. Partidul dlui Iliescu incearca de citva timp sa schimbe aceasta perceptie. In unele privinte, tentativele liderilor PDSR-isti par credibile, de pilda in asigurarile pe care le dau ca nu se vor asocia la guvernare cu partide extremiste, cum au facut-o in trecut; in alte privinte, cum ar fi aluziile la o posibila atragere a UDMR-ului la viitoarea guvernare, ele sint mai putin sau deloc credibile, venind atit de aproape de alegeri si contrastind atit de puternic cu vechile declaratii ostile uniunii maghiare, ale caror ecouri se mai aud uneori chiar si acum.

Legata de acest aspect este si amintirea atitudinilor de ostilitate fata de bombardamentele NATO in Iugoslavia si, mai ales, de intelegere, simpatie sau chiar solidaritate cu Iugoslavia si Milosevici ale unora din personalitatile PDSR-ului. Mesagerii plecati in strainatate tind sa minimalizeze semnificatia unor sentimente de acest gen, subliniind in schimb faptul ca PDSR-ul este la fel de atasat ideii de integrare in NATO ca si actualii guvernanti si dind asigurari in privinta continuitatii politicii externe a Romaniei. Dl Iliescu este acum chiar pentru mentinerea trupelor americane in Balcani ca un factor de securitate si stabilitate. Aceste asigurari reprezinta un minimum necesar, dar o repudiere categorica a vechilor atitudini ar fi facut o impresie mai buna.

O a treia categorie de probleme de imagine si credibilitate rezulta din pozitiile trecute si actuale ale PDSR in chestiunea proprietatii. Dl Iliescu a insistat, in recenta sa vizita in America, asupra acestei probleme, afirmind in mod repetat ca el si PDSR-ul sint categoricpentru restituirea proprietatilor in toate cazurile in care acest lucru este posibil. Revenit in tara, liderul PDSR a insirat nu putine situatii in care el considera ca restituirea proprietatii nu este dezirabila. Iar partidul sau continua sa declare ca va revizui unele din legile adoptate de actuala putere in acest domeniu, daca va reveni la putere. O personalitate americana, care a ascultat argumentele fostului presedinte si este familiarizata si cu ce spune el in tara, l-a descris pe dl Iliescu ca pe „un om care nu intelege ca un drept fundamental conditionat este un drept fundamental ce poate fi oricind incalcat“. Aceeasi personalitate, care nu face parte dintre criticii acerbi ai fostului presedinte, a remarcat ca exista un viciu de logica in gindirea liderului PDSR in problema proprietatii, care trimite prea usor la trecutul sau comunist pe care il prefera uitat de interlocutorii sai.

Fara indoiala, Statele Unite si alte tari apusene vor accepta rezultatele alegerilor din noiembrie, oricare vor fi ele, si vor incerca sa lucreze cu guvernantii alesi pentru a pastra, daca va fi posibil, o continuitate in relatiile Romaniei cu Occidentul. Integrarea Romaniei in NATO si Uniunea Europeana nu este conceputa in Occident ca o favoare facuta Bucurestiului, ci, intr-o buna masura, ca o evolutie ceruta de interese strategice, politice si economice precis conturate in aceasta regiune a globului. Ce mai trebuie este ca si Romania sa fie acea tara care se dovedeste apropiata valorilor si intereselor Occidentului, un aliat loial si credibil. Ca posibili viitori guvernanti ai unei asemenea Romanii, liderii PDSR mai au de lucrat la imaginea lor.

Praga
Text trasmis la Radio Europa Libera