OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil
Life &Style, publicatie-magazin lunara, distribuita impreuna cu cotidianul Evenimentul zilei. Editor: Radu Preda. Editor coordonator: Alina Pavel. 50 de pagini color cu informatii si interviuri din si despre lumea vedetelor, a „VIP“-urilor din lumea modei, showbiz-ului, sportului, afacerilor etc. Revista – aflam din editorialul numarului 3 (4) pe luna martie a.c., semnat de Radu Preda – se adreseaza „in primul rind femeilor“, propunind „personalitati bine conturate, ale caror stiluri de viata pot reprezenta modele“. Cu toate acestea, pe coperta prezentului numar se afla un barbat de succes – Ilie Nastase. E adevarat, un Ilie Nastase „invins“ si „subjugat“ de actuala sa partenera de viata, Amalia, o femeie mult mai tinara a carei „victorie“ valoreaza insa „mai mult decit cele trei titluri obtinute de Ilie la Roland Garros“... Pe linga interviurile cu Ilie Nastase si Amalia, sint prezentate si fotografii ale tensimenului acompaniat de celebritati precum Michael Douglas, Sean Connery... Paginile de moda, arta culinara, turism sint, cele mai multe, „centrate“ asupra aceluiasi Ilie Nastase. Dincolo de asta – prezentari de aparitii discografice, o cronica scurta, dar convingatoare a Cristinei Bazavan despre filmul Amélie, un montaj foto despre filmul Amen si Costa-Gavras la Bucuresti...

de ici, de colo
Mesagerul de Bistrita-Nasaud, cotidian independent. Director: Emil Dreptate. 16 pagini de informatii locale si nationale de larg interes din domeniile social-economic, politico-administrativ, cultural-sportiv, mica publicitate, programe radio-tv etc. Ziarul are si un supliment cultural lunar: Mesagerul literar si artistic (redactor: Virgil Ratiu, grafician: pictorul bistritean Miron Duca). Numarul din martie al suplimentului se deschide printr-un editorial semnat de Virgil Ratiu, care trateaza Despre bucate sau literatura de bucatarie. Pe frontispiciul primei pagini – un serial moralist-ironic de colaje comentate (Moftangiul savant), asezat sub semnul lui I.L. Caragiale si semnat de Vasile Gogea. In interior – recenzii si prezentari de carte centrate asupra unor autori locali (nu intotdeauna semnificativi) sau bistriteni prin adoptiune. De asemenea, versuri de autori bistriteni. Ultima pagina prezinta informatii istorice de o reala valoare documentara despre personalitati culturale locale (multe – aproape necunoscute in afara spatiului bistritean), o „fototeca“, un „calendar cultural“ si un top al vinzarilor de carte furnizat de Libraria „Radu Petrescu“ din Bistrita.

Revista culturala Orizont lupenean, editata de Primaria si Consiliul Local Lupeni, se ocupa – de asemenea – de autori locali sau originari din Lupeni. „Gruparea revistei“ e alcatuita din Corneliu Radulescu, Gheorghe Truta, Ion Hirghidus, Gilbert Danco, Adrian Cerchez, Manole Popescu, Robert Hummel, Mircea Andras, Constantin Cimpeanu, Marian Boboc (redactor-sef) si Doru Deoanca (secretar de redactie). Numarul 3 al revistei este dedicat unui „lupenean“ de origine: eseistul, prozatorul si profesorul Ovidiu Moceanu, actual decan al Facultatii de Litere din Brasov. Redactorii revistei, carora li se alatura – pe post de coleg de catedra al autorului – Andrei Bodiu, semneaza texte „la aniversara“. In paginile 3-5, in cadrul „Bibliotecii de la Lupeni“ (sic!), e publicat un fragment de proza al lui Ovidiu Moceanu (Psihofonia a cincea: Imparatul iubirii), iar in paginile 6-7 e recenzata temeinic productia editoriala a acestuia. Ultima pagina contine un interesant interviu autobiografic (ilustrat) acordat de sarbatorit lui Marian Boboc, sub titlul „In viata mea, Lupeniul e un episod peste care nu se poate trece“. Oricum, impresia noastra, in urma lecturii celor trei numere aparute pina in prezent, a fost ca in Valea Jiului se face cultura mai bine decit in destule alte zone ale tarii, in ciuda resurselor nespectaculoase...

studentesti
A aparut un nou numar (4, februarie-martie) al revistei Buletin informativ, editata de Universitatea din Bucuresti. Dupa editorialul semnat de Carmen Chicu – un interviu realizat de Adriana Dobre cu Bogdan Logofatu, directorul Departamentului de Invatamint Deschis la Distanta (CREDIS) al Universitatii din Bucuresti, care preda in acest numar prima „lectie“ de „e-Learning“ (adica – pentru cine nu e familiarizat cu terminologia – de invatamint electronic). Paginile situate sub genericul In campus mai contin informatii privind noile facilitati administrative pentru studenti, conferintele desfasurate in cadrul Universitatii, Cursurile de vara ale Universitatii din Bucuresti, sistemul de carduri, Tirgul Educatiei, colaborari interuniversitare, o prezentare a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, semnalarea unui nou cerc literar – „Theosis“ – de la Limbi Straine si, nu in ultimul rind, un interviu – realizat de Simona Musat – cu Rodica Mihaila, presedinta Asociatiei de Studii Americane. Sectiunea de „Timp liber“ prezinta Institutul Goethe Inter Nationes, manifestari ale francofoniei si informatii utile privind Certificatul de Cunostinte Lingvistice eliberat de Centrul de Limbi Straine al Universitatii din Bucuresti. Utile sint si paginile de „Cercetare“, din care aflam, intre altele, informatii despre Centrul de Limbi Straine „Ariel“, despre Centrul de Limba Portugheza din Bucuresti si despre Forumul interuniversitar „Eurachem“ de la Facultatea de Chimie. Sectiunea de „Burse“ prezinta, pe linga ofertele din domeniu, „modelul“ studentului suedez (prin intermediul Silvianei Mihalache).
In fine, Anexa revistei publica discursul Ministrului israelian de Externe, Shimon Peres, cu ocazia decernarii titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii bucurestene.

Numarul 2 al revistei Forum studentesc, supliment literar realizat de Cenaclul „Pavel Dan“ si editat de Casa de Cultura a Studentilor Timisoara, publica „in deschidere“ un Manifest al reuniunii cenaclurilor studentesti din Timisoara, Galati, Sibiu, Alba Iulia, Pitesti, Cluj-Napoca, Sibiu si Iasi. Sint avansate propuneri de finantare, organizare de festivaluri, burse nationale de creatie, premii, plus infiintarea unei Agentii de Impresariat care sa promoveze cartea, imaginea si statutul scriitorului (tinar). Primele 20 de pagini ale revistei sint rezervate productiilor literare (poetice si prozastice) ale celor mai tineri membri ai cenaclului timisorean. Unii autori sint realmente promitatori. Dar Cenaclul „Pavel Dan“ este unul cu traditie; a doua sectiune a publicatiei se intituleaza Generatii „Pavel Dan“ si contine texte ale unor vechi membri, deveniti intre timp scriitori consacrati (regretatul Ion Monoran, Simona-Grazia Dima, Mircea Pora etc.). O incitanta ancheta a revistei (Generatiile despre generatii) pune „pe tapet“ opinii semnate de Eugen Bunaru, Marcel Tolcea, Daniel Vighi, Gheorghe Sechesan, Viorel Marineasa s.a. Totul – „agrementat“ cu fotografii „din arhiva cenaclului“. Se adauga un poem inedit al „veteranului“ Petre Stoica, precum si o serie de eseuri si cronici, intre care savuroasele „note de curs“ istorico-literare ale lui Daniel Vighi despre Imaginarul creator si lumea revolutiei la 1848. Am uitat ceva? Da: paginile de prezentare a unor „poeti resiteni“ din final...

din presa cotidiana
In pagina 18 a Evenimentului zilei de luni 1 aprilie, Radu Ioanid, director de programe la Muzeul Holocaustului din Washington, ii acorda un interviu lui Robert Turcescu. Titlul este unul „bomba“: „Exista elemente ca Antonescu avea un sifilis avansat“, insa nu aceasta e tema principala a dialogului despre crimele de razboi ale lui Ion Antonescu si exigentele integrarii Romaniei in NATO. De altfel, vorbind despre ipotetica maladie a maresalului, Radu Ioanid tine sa precizeze: „Nu fac aceasta afirmatie cu toata responsabilitatea, pentru ca nu sint sigur“. Vorbind despre problema mitului postdecembrist al lui Ion Antonescu, Ioanid considera ca e vorba de o „consecinta naturala a regimului totalitar comunist. Dupa caderea comunismului, anumite forte nationaliste si ultranationaliste din spectrul politic romanesc, anumite virfuri ale armatei romane si anumite personalitati din conducerea serviciilor secrete romanesti au impins sistematic catre un cult al lui Antonescu. Acest cult a fost preluat necritic, cu naivitate, as putea spune, de o anumita parte a presei si a intelectualitatii care stia ca s-a intimplat ceva, dar nu stia exact ce“. In continuare, istoricul trece la problema spinoasa a accesului la documente in Romania de dupa 1990: „Informatia este raspindita in mai multe arhive mari din Romania, Republica Moldova si Ucraina. Au existat reflexe de respingere a cercetatorilor la arhive, au existat tendinte din partea unora de a da informatia dramuit sau de a o tine pentru a o publica ei. In plus, au existat si exista factorii politici la care m-am referit si care, din motive foarte clare, cinice si, as zice, perverse, au creat acest mit al lui Antonescu. Dupa parerea mea, el este foarte nociv pentru democratia romaneasca“. Vorbind despre asa-zisul rol de „protejare a evreilor“ exercitat de Antonescu, Radu Ioanid afirma net: „In 1942, factori interni si externi l-au presat pe Antonescu sa nu porneasca deportarea masiva a evreilor din Regat si Ardealul de sud spre Belzec, unde trebuiau predati germanilor si exterminati. Antonescu s-a gindit sa amine aceasta deportare pentru primavara lui 1943, dar intre timp a avut loc Stalingradul si evreii au devenit o potentiala moneda de schimb. Intr-adevar, datorita acestei decizii a lui Antonescu, aproximativ jumatate din evreii romani au supravietuit“. Nu acelasi lucru s-a intimplat insa, din pacate, cu alti 250 000 de evrei, cu 25 000 de romi si cu citeva mii de membri ai unor secte neoprotestante... In finalul interviului, Radu Ioanid raspunde ferm posibilelor acuze formulate dinspre mediile nationaliste, potrivit carora s-ar incerca impunerea unei o „istorii fabricate de evrei“: „Conceptul de cunoastere a adevarului nu este un lucru simplu. Adevarul nu iese la iveala usor si imediat. A te confrunta cu propriul trecut ca natiune, grup social sau individ este un lucru extrem de important. Cred ca Romania, romanii si clasa politica au o problema similara si in ceea ce priveste crimele comunismului. Muzeul Holocaustului nu este o institutie evreiasca, este o agentie federala a guvernului american si nu incercam sa impunem nimanui o anumita viziune a istoriei. Noi incercam doar sa facem disponibila o anumita cantitate de informatii. De altfel, exista si intre noi puncte de vedere opuse privind istoria Holocaustului“. Cit priveste problema Ion Antonescu in contextul intrarii Romaniei in NATO, ea „nu este o conditie, dar, asa cum zicea si Bruce Jackson, e vorba de valori comune ale Aliantei si ale Romaniei. Ion Antonescu nu e o valoare comuna“.