OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cu intirziere (determinata, in special, de schimbarea sediului redactiei), au aparut nu de mult numere noi ale celor doua reviste editate de Societatea de Stiinte Filologice din Romania: Limba si literatura romana (nr. 1/2001) si Limba si literatura (vol. III-IV/2000).
Fiind o revista cu destinatar explicit didactic („revista trimestriala pentru elevi“), prima dintre acestea reflecta cit se poate de pertinent procesul de tranzitie pe care invatamintul romanesc (impreuna cu societatea „aferenta“) il parcurge. Il reflecta in doua sensuri: participa, in primul rind, la provocarile pe care le lanseaza actul reformei (prin publicarea unor articole care trateaza continuturi, teme, strategii ale noului curriculum ori a unor teste adaptate actualelor sisteme de evaluare), iar in al doilea rind, se afla ea insasi intr-un proces de tranzitie. N-a renuntat la toate stereotipiile anterioare, dar sint semne ca o va face. Structura revistei este cea traditionala, cuprinzind urmatoarele rubrici: Gramatica, vocabular, Stil, compozitie, Analize, sinteze, Miscellanea, Concursuri, examene, Cenacluri, reviste, De la corespondentii nostri, Tinere talente si Insemnari pe marginea cartilor.

Pentru primele doua rubrici am retinut, din acest numar, partea a doua dintr-un articol al Gabrielei Pana Dindelegan despre Dificultati in analiza frazei si altul al Lilianei Ionescu-Ruxandoiu, intitulat Conversatie – discutie – dialog. Ultimul dintre ele se disociaza de tratarea sinonimica a celor trei termeni enuntati, definind conversatia mai degraba prin opozitie cu discutia. Este analizat, de asemenea, conceptul de conversatie fatica (prin aplicatii, fireste, pe texte caragialiene). Utilitatea articolului in contextul expansiunii disciplinelor comunicationale in noile programe scolare este dincolo de orice discutie. La acelasi capitol al utilitatii didactic-novatoare am mai retinut doua articole despre discurs: Discursul oratoric: Mihail Kogalniceanu, „Discurs la Congresul de la Berlin“ de Adrian Savoiu si Discursul insinuant (cuvintarea lui Marcus Antonius din Iuliu Cezar de W. Shakespeare de Mircea Frinculescu. Pentru cei interesati, sint publicate subiectele concursului de admitere la Facultatea de Litere din Bucuresti (Departamentul de comunicare si relatii publice), sesiunea septembrie 2000 si la Academia de Politie din Bucuresti. Subiectele sint insotite de baremele de corectare, de modalitatile/grilele de rezolvare si de sublinierea greselilor tipice.

Publicul-tinta al celei de-a doua reviste este mai putin explicitat, in principiu unul inalt didactic, profesoral (dar nu numai). Aici majoritatea titlurilor sint de retinut: Remodelarea semantica a trufiei la Mateiu Caragiale de Maria Subi, Continuturi implicite in discursul publicitar de Camelia Bolding, Dictionar de terminologie lingvistica („acces la cuvint“, „corectare“, „etnometodologie“, „fatem/fatism“, „fatica“, „intrerupere“, „repetitie“, „suprapunere“, „tacere“) de Liliana Ionescu-Ruxandoiu (termenii amintiti completeaza Dictionarul general de stiinte. Stiinte ale limbii, aparut in 1997 la Editura Stiintifica), Forma fixa si constructia eului (cu aplicatie la un sonet antum de Mihai Eminescu: Afara-i toamna…) de Ioana Bot, „Ce e poezia?“, Cinci lecturi ale definitiei din Epigonii de Dorel Fanaru, Fise pentru un dictionar de folclor (VI): basm de Nicolae Constantinescu si – last, but not least – doua articole despre canon: Canonul literar inteles ca stranietate radicala si „anxietate implinita“ de Mircea Martin si Cum se face si se desface canonul scolar de Rodica Zane. Criticul si profesorul Mircea Martin a participat intens, in ultimii ani, la dezbaterile despre canon (printre altele, a ingrijit un numar din revista Euresis pe aceasta tema).

In corelatie cu un articol publicat in nr. 24/2001 din Romana literara (intitulat Lista lui Bloom), Mircea Martin polemizeaza si in acest articol cu citeva dintre tezele lui Harold Bloom: ideea influentei ca „producatoare de canon“ – exista si opere izolate care au drept de intrare in canon, dupa cum exista autori productivi, influenti (de pilda, Maurice Rollinat) care sint departe de a fi (fost) canonizati; ideea „stilului mare“ si a puterii lui de contaminare ca test al canonicitatii; ideea conform careia rolul criticilor in constituirea canonului nu este citusi de putin decisiv etc. Articolul Rodicai Zane pleaca, fireste, de la analiza (in sfirsit serioasa) a „scandalului manualelor alternative“, a stereotipiilor, prejudecatilor (prejudecata „listei unice“, prejudecata „distantei fata de contemporaneitatea imediata“, prejudecata „cronologica“, prejudecata „reprezentativitatii“, a „complotului anti-national“ s.a.) versus a provocarilor noilor manuale care au alimentat respectivul scandal. Sa retinem reprosul pe care autoarea il aduce elitelor, in aceasta chestiune arzatoare: „Este interesant ca vocile care au aparat vechiul canon si au contestat modul in care a fost revizuit sau in care a fost preconizata revizuirea lui sint mai ales ale outsiderilor: Ne-am fi asteptat la o confruntare pe «arme», cum s-ar spune intr-un limbaj militar, dar lucrurile nu au stat asa. Esaloanele de elita s-au exprimat doar prin ofensiva, contraofensiva a fost purtata de combatanti ad-hoc, care s-au inrolat mai ales in numele «dragostei de tara», invocate frecvent. Sa fie oare acesta semnul consensului la nivelul elitei? Mai degraba semnul unei distante securizante pe care elita s-a obisnuit sa o ia, in numele turnului de fildes, pentru a nu fi stigmatizata, manipulata, compromisa etc. prin implicare“.
Remarcam, in fine, analiza pe care Luminita Medesan o face manualelor alternative de limba si literatura romana pentru clasa a X-a. Pozitia este pro-reforma.
Nu credem ca este lipsit de utilitate sa anuntam noul sediu al redactiei: Str. Mendeleev, nr. 21-25, et. IV, cam. 417, Tel.: 650 20 80/215.