OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Acest articol deschide o serie de prezentari consacrate unor realizari de exceptie ale lingvisticii romanesti din strainatate. Din 1990 si pina astazi, la edituri prestigioase din Europa de Vest si din Statele Unite au fost publicate o serie de lucrari de anvergura semnate de lingvisti romani. Asemenea lucrari au aparut si inainte de 1989, in anii ‘70 si ‘80 (si chiar mai devreme). Am in vedere lucrarile publicate in Occident de Eugen Coseriu, Sorin Stati, Donka Farkas, Maria Manoliu Manea, Sorin Alexandrescu, Sanda Golopentia-Eretescu sau Donca Steriade. Ele au pregatit conditiile pentru aparitiile recente.
Sint, de asemenea, de mentionat articolele pe care lingvisti romani din tara sau din strainatate le-au publicat cu ocazia diferitelor conferinte sau congrese, prezenta romaneasca in comunitatea internationala a lingvistilor fiind sensibil mai vizibila dupa 1989.

O carte care marcheaza o etapa fundamentala in elaborarea studiilor de sintaxa a limbii romane aparute in ultimii 25 de ani este The Syntax of Romanian. Comparative Studies in Romance (Mouton de Gruyter, Berlin, New York, 1994) de Carmen Dobrovie-Sorin (profesor la Universitatea Paris VII). Lucrarea, ampla si originala, are deja un loc bine fixat in literatura de specialitate din ultimii ani, ea cunoscind si o traducere in limba romana (Sintaxa limbii romane. Studii de sintaxa comparata a limbilor romanice, Editura Univers, 2000).
The Syntax of Romanian reprezinta versiunea extinsa si imbunatatita a tezei de doctorat a autoarei, sustinuta in 1987 la Universitatea Paris VII. Lucrarea trateaza aspecte legate de sintaxa verbului in limba romana; cadrul teoretic in care se inscrie cercetarea este cel reprezentat de etapa GB (Governement and Biding – „Teoria guvernarii si a legarii“) – penultima dintre fazele istorice ale gramaticii generative a lui Noam Chomsky.
Aspectele discutate in cele sapte capitole ale lucrarii sint verbele auxiliare, sintaxa pronumelor clitice, constructiile infinitivale si conjunctivale, subiectele anaforice in propozitiile cu verbul la conjunctiv, pasivizarea cu auxiliar, dublarea clitica si dislocarea la stinga. Asa cum spune si subtitlul din limba romana (Studii de sintaxa comparata a limbilor romanice), lucrarea asaza romana in perspectiva comparativa romanica.
Autoarea afirma in Introducere ca unul din scopurile principale ale cercetarii curente este „de a descoperi, printr-o cercetare atenta a datelor comparative, parametrii relevanti. In acest cadru, studiul detaliat al oricarei limbi particulare devine pertinent pentru analiza celorlalte limbi si poate conduce uneori la revizuirea principiilor generale“.

Rezultatele cercetarii se situeaza, dupa cum mentioneaza si prefatatorul volumului in limba romana, Alexandra Cornilescu, la trei niveluri: descriptiv-explicativ pentru limba romana, tipologic romanic si general teoretic.
Din punctul de vedere al nivelului descriptiv-explicativ, retine atentia in mod special capitolul consacrat auxiliarelor romanesti. Utilizind mecanismul deplasarii, autoarea propune explicatii interesante pentru plasamentul auxiliarelor, precum si pentru elementele care graviteaza in jurul constructiilor verbale cu auxiliar (pronumele clitice, semiadverbele si negatia). Isi face loc, de asemenea, ipoteza mai generala ca romana este, tipologic, o limba de tip VSO (verb-subiect-obiect), si nu SVO (subiect-verb-obiect). Analiza este deja un punct de referinta in literatura problemei.
Al doilea nivel al cercetarii, cel tipologic romanic, se refera la solutiile propuse de autoare privind sintaxa comparata a limbilor romanice. Analizind constructiile reflexive medio-pasive si impersonale din romana si franceza, autoarea demonstreaza ca pronumele reflexiv se, prezent in aceste doua limbi, este intotdeauna un clitic acuzativ, corelat cu o pozitie de obiect direct. Dobrovie-Sorin extinde analiza si la verbele reflexiv-impersonale (se doarme, se ride). Ea contesta faptul ca se ar fi un clitic nominativ, care ocupa pozitia de subiect. Autoarea demonstreaza convingator ca, si in acest caz, se este un clitic acuzativ. Analiza propusa se extinde si asupra limbii italiene si este acceptata la ora actuala de multi cercetatori romanisti.
Ultimul nivel al cercetarii, cel general teoretic, releva faptul ca lucrarea cuprinde o teorie generala originala asupra pasivizarii, in cadrul diferitelor modele generativiste. Studiul aduce, de altfel, contributii multiple si originale la dezvoltarea teoriei sintactice si semantice generative.
Este impresionanta in The Syntax of Romanian amploarea domeniului de analiza. Dobrovie-Sorin studiaza un mare numar de fenomene sintactice, critica teorii anterioare si propune solutii originale. Problemele abordate sint analizate atit la nivelul structurii propozitiei, cit si la nivelul frazei (constructiile infinitivale si conjunctivale).

Lucrare de remarcabila cuprindere, de originalitate in solutiile propuse, de structurare riguroasa a continutului si a numeroaselor argumente cu care sint sustinute problemele in discutie, The Syntax of Romanian reprezinta unul dintre studiile fundamentale de sintaxa a limbii romane.