OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cum poate un tinar, nascut la sfirsitul anilor ’80, sa vorbeasca despre proble-ma informatorilor, cind habar n-are cu se maninca ? Nu trebuie sa fie vorba neaparat despre un securist adus cu o Dacie neagra la scara blocului. Am sa vorbesc despre un tip de informator-securist „modern“, junior.
in scoala generala, nimerisem in clasa cu un mucos pitigaiat, enervant de-a dreptul, care-si facuse o pasiune din a demasca alti colegi ca si-au scris tema in pauza ori pentru alte fleacuri.

Si-a atras inca de la bun inceput antipatia generala a celorlalti, dar invatatoarea il lauda pentru marturisire. Ce-i pasa lui ca devenise tinta vie, era strigat zeflemitor in pauze „Piriciosu’“, cind avea in spate sustinerea dascalului? „Piriciosu’“ a continuat sa-si faca treaba. Renuntase la mizilicuri, acum ii pindea pe fumatori si transmitea mai departe. Si el fuma, doar ca pe ascuns, cu betigasul si n-avea nici o jena sa ceara tigari fine, cind il observa pe vreunul cu un pachet deosebit. Si la fotbal se implica. Era regula ca el sa fie printre marcatori. Si, cum nu prea se pricepea, avea nevoie de o pasa decisiva. imi amintesc de un meci banal acum, cu o clasa rivala. Pe atunci nu jucau clase, in mintea noastra jucau Dinamo cu Steaua.

La un astfel de meci, un coleg, fundas, care nu inscrisese nici un gol, doar isi facea treaba in aparare, scapase singur cu portarul, il driblase si avea poarta goala in fata. De nicaieri a aparut „Piriciosu’“, care astepta mereu la pomana, si i-a cerut sa-i dea lui pasa, impingind mingea in poarta de la nici un metru. Cred ca a fost cea mai urita victorie a clasei noastre. Bineinteles ca reusita sa a ajuns la urechile profesoarei, ale fetelor... Mai mult ultimul aspect ne deranja, deoarece pentru ele nu conta decit marcatorul. Daca n-ar fi primit pasa aceea, „Piriciosu’“ s-ar fi plins profesoarei de sport cu vocea sa nazala ca-l ignoram pe teren si am fi trecut in sala, la gimnastica. Se transformase intr-un dictator la scara redusa. Un N.M. Siseanu jr. – personaj interpretat de Gh. Dinica in Secretul lui N.M.S.
Furia noastra nu-l interesa, il lasa rece, la fel nici zvonurile cum ca la sfirsitul clasei a VIII-a va primi o „mustrare“ din partea intregii brigade. Ca intr-o povestire de I.D. Sirbu: „daca aveai intr-adevar motive, puteai sa-ti bati ortacul indiferent de ce functie avea la mina.“ Noi nu ne-am permis sa-i aplicam corectia in timpul scolii, retinuti de faptul ca invatatoarea si mai apoi profesorii ii erau aliati si orice pas gresit ne-ar fi costat cel putin citeva puncte scazute la purtare. Ar fi insemnat o lupta oarba, cu morile de vint.
Dupa Revolutie, turnatorii au intrat in pamint, nu si-au primit pedeapsa morala imediata, cele citeva ghionturi si vorbe de bine. Si asta deoarece nu i-a cautat nimeni. S-a tacut, s-a ascuns sub pres, pentru ca acum, la 16 ani de la Revolutie (sau ce-o fi fost), sa izbucneasca ditamai scandalul, cu amenintari de scoatere a dosarelor de la naftalina, cu destituiri, cu reinventarea rubricii moralizatoare „merita oprobriul public“.

Dar s-a stins furia initiala. Nu mai poti decit sa le bati obrazul. Au distrus destine, au compromis sute, mii de persoane, insa ce le mai poti face acum?
L-am vazut pe Plesita la televizor, cum sa-i mai dai o palma gen Tatulici lui Nicu Ceausescu? Ti-e si jena. Ti-l imaginezi mai degraba plimbindu-si nepotul prin Cismigiu, cumparindu-i o vata pe bat si citindu-si pe banca ziarul, in timp ce plodul se joaca in nisip. Cu siguranta ca dupa 1989 ar fi fost sfisiat, dar astazi apare inofensiv la emisiuni televizate, vorbind cu detasare, ca la Hanul Ancutei, despre deconspiratori si neezitind sa contrazica invitatii care critica ceea ce s-a numit Securitate. Ba mai mult, telespectatorii trimit sms-uri elogioase la adresa lui, fapt ce l-a determinat pe Plesita sa afirme ca romanii il iubesc. Cine ar fi crezut asa ceva?
in concluzie, intreaga tevatura, desi iscata intirziat, nu poate fi utila decit daca are ca rezultat „deparazitarea“ societatii, expulzarea fostilor informatori. Daca vor fi lasati in continuare sa-si faca veacul prin diverse institutii, conceptul de securist nu va disparea niciodata.

Nota redactiei: Autorul rindurilor de mai sus s-a nascut in 1987.