Ion Iliescu iese la atac in contextul in care a fost pus sub invinuire in dosarul mineriadelor. in ceea ce ma priveste, acest lucru mi se pare ireal. Nu faptul ca Iliescu a iesit la atac, ci ca a fost pus sub invinuire intr-unul dintre dosarele despre care nu credeam ca vor ajunge aici, in vecii vecilor. Si totusi, aceasta este o fata placuta a Romaniei anului 2007 si imi place sa repet si sa-mi recitesc propriile rinduri: Ion Iliescu are probleme cu justitia din cauza mineriadelor. Doar din pricina acestui simplu fapt, Romania devine, cel putin pentru mine, o tara mai respirabila. Este Romania europeana.
Cum altfel, atacul platonic-iliescian se poate rezuma in citeva cuvinte: Basescu vrea sa se razbune; procurorii militari profita de sprijin politic primit din partea (si eventual la initiativa) lui Basescu, nu este o actiune juridica, este un act politic.
Nu ca persoana fostului presedinte nu ar fi importanta, dar daca Traian Basescu se ocupa cu astfel de „razbunari“ si „persecutii politice“ inseamna ca nu ar mai avea timp de nimic altceva decit sa pregateasca dosare si sa insceneze razbunari tuturor celor care, de-a lungul timpului, au reclamat aceste lucruri. Iar galeria acestor figuri nu este deloc inconsistenta: Adrian Nastase, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, fostul ministru UDMR al Comunicatiilor si lista poate continua; intregul spatiu al acestui articol nu ar fi de ajuns pentru a-i insira pe toti. Dar asta nu inseamna ca Traian Basescu ar fi un politician strain de astfel de practici, acest lucru nu poate fi demonstrat decit in defavoarea sa, daca se va gasi cineva sa dovedeasca aceste lucruri. Atunci vom fi stiut si mai nimerit ar fi daca, in locul vorbelor goale, oamenii ar produce dovezi reale. Doar ca a devenit convenabil astazi, cind ai o problema cu justitia, sa intri in grupul celor care-l acuza pe Basescu ca este in spatele tuturor conspiratiilor politicianiste. Iar cazul lui Ion Iliescu il exonereaza pe presedinte de astfel de acuzatii, care ramin in logica postdecembrista a practicilor PDSR si PSD. Acuzatiile sint prea absurde.
Un dosar care trebuia sa existe
Cu riscul antepronuntarii, pe care mi-l asum si pe care mi-l revendic din postura unui simplu observator care se exprima, acest dosar trebuia sa existe. Indiferent de verdictul si finalitatea sa, el trebuia sa ajunga de mult acolo unde este astazi. Este un dosar la care cei mai multi dintre noi au fost martori si probele s-au succedat de zeci de ori pe micul ecran. Mineriadele au existat, oameni au suferit si au fost omoriti, tara a fost aruncata zeci de ani in urma istoriei si a avut o evolutie parazitata de apendici ai comunismului, de genul lui Miron Cozma. Atunci mineriadele (care s-au repetat inclusiv in anul in care am deschis negocierile cu Uniunea Europeana, in 1999) au fost cauza majora a inapoierii tarii noastre in startul catre Europa. Si acolo am vazut ca a fost cineva care voia sa-si demonstreze puterea cu bita pe spinarea unor tineri, studenti care erau printre primii oameni care exersau in mod autentic libertatea de exprimare. Acel om este presedintele de onoare al unui important partid politic, el este Ion Iliescu. Doar ca a mai fost nevoie de timp, de mult timp ca tara sa se schimbe si ca acest dosar sa poata fi tratat cu seriozitate si cu curaj.
Ceea ce fac procurorii astazi nu este nimic altceva decit sa puna probele cap la cap si sa le dea interpretarea ce se cuvine. Sint niste simpli functionari care isi fac meseria si urmeaza pasii tehnici pentru ca acest dosar sa ajunga pe masa unui judecator.
Cuvintele lui Iliescu, apararea sa demonstreaza ca este incapabil sa inteleaga logica in care este interpretat dosarul astazi. Apararea sa, in mod patetic, face referiri la un linsaj mediatic la care ar fi astazi supus, desi acest cuvint, „linsaj“, descrie mult mai bine soarta mortilor si victimelor mineriadelor. Iliescu pare incapabil sa inteleaga lucrurile de care este acuzat. Si indruga exact aceleasi argumente pe care le-a folosit in perfida manipulare mediatica pe care a pus-o la cale impotriva partidelor istorice de atunci. Acela da linsaj mediatic, acela da linsaj fizic, acela da linsaj al unei istorii postdecembriste a normalitatii: mineriadele.

