OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stau de ceva timp şi urmăresc cum se face cultură în cotidienele de mare tiraj din România. Am lucrat în domeniu şi ştiu foarte bine că Secţia de Cultură nu este o prioritate în businessul unui ziar, dar parcă nici nu putem accepta atîta lipsă de profesionalism... Trec peste amănuntele comice şi poate mai puţin importante de tipul Salman Rushdie – novelist (doar pentru că redactorul a tradus probabil un articol din engleză unde scriitorul era numit, firesc, „novelist“, ceea ce în engleză vrea să zică „romancier“) şi mă opresc la un caz recent, care pur şi simplu necesită cel puţin un protest. (Poate că o revistă a presei, publicată constant timp de cîteva luni, care să ia la bani mărunţi secţiile de cultură ale cotidienelor româneşti, nu ar fi inutilă... ca să nu mai spunem cît de amuzantă ar fi!)

Aşadar, articolul din Evenimentul zilei pune laolaltă două probleme nu doar diferite, dar fără nici o legătură în substanţa lor, doar pentru că le uneşte apartenenţa la două institute culturale româneşti din străinătate. Aceasta este probabil cea mai mare greşeală a articolului, pe care un editor, dacă nu autorul, ar fi trebuit s-o vadă imediat.

Revenind la titlul din Evenimentul zilei, la Berlin, situaţia e cu totul alta, nu e vorba nici de zvastici, nici de sex, cum greşit ne îndrumă titlul, ci de cu totul şi cu totul altceva, fără nici o legătură cu vreo opţiune curatorială sau cu receptarea artei contemporane. Acolo, Herta Müller a scris un protest împotriva prezenţei la ICR Berlin a doi foşti informatori dovediţi ai Securităţii. Discuţia se mută într-o cu totul altă dimensiune. Dacă putem să ne amuzăm de aberaţiile domnului John Gabrian şi de limitata înţelegere a domniei sale cu privire la o zvastică pe fundul unui ponei de jucărie, aici e vorba de suferinţă umană, de exil forţat, aşa cum s-a întîmplat în cazul Hertei Müller, dată afară din serviciul românesc pentru că n-a vrut să colaboreze etc. Şi de o realitate care nu mai permite interpretări: unii au turnat, alţii nu. Cît de prezenţi ar trebui să mai fie în viaţa publică aceşti oameni cu trecut pătat, aceasta e o dezbatere care ar trebui purtată cu instrumente fine şi cu o foarte bine cumpănită balanţă între dorinţa firească, motivată existenţial, de dreptate istorică a unora şi libertatea, la fel de firească, a celorlalţi, de a participa la evenimente publice pentru care se consideră şi sînt consideraţi a fi calificaţi. Discuţia e însă lungă şi n-o putem rezolva aici.

Ceea ce vreau eu să subliniez aici este felul în care un ziar, prin lipsă de profesionalism, manipulează, discreditează şi prezintă aberant cîteva chestiuni care, chiar culturale fiind, s-ar putea să fie mai importante decît credem. Nu ştiu dacă directoarea Corina Şuteu trebuie schimbată de la conducerea ICR New York doar pentru că domnul John Gabrian nu se simte „mîndru şi pătruns de puternice vibraţii interioare“ la vederea expoziţiei Freedom for Lazy People, dar cred că redacţia Cultură a EVZ ar avea nevoie de o grabnică reevaluare profesională.