OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La sfirsitul saptaminii viitoare, pe 7 aprilie, urmeaza sa aiba loc ceea ce la noi e, in teatru, cel mai aproape de Oscar-ul american – si anume Gala Premiilor UNITER. Lista de nominalizari exista de citeva saptamini bune, dar comentarii pe marginea ei – mai putin. Anuntata prin ziare, lista trio-ului Runcan (Miruna) – Popescu (Marian) – Saiu (Octavian) a fost ignorata de majoritatea revistelor culturale, cu exceptia Observatorului cultural. Pentru cine citeste insa Romania literara ori Adevarul literar si artistic, Premiile UNITER s-ar parea ca nici nu exista; in cel mai bun caz, vor capata, brusc, consistenta dupa ce vor fi decernate, in caz ca juriul final repara „oalele sparte“ de cei care au decis nominalizarile.

Numai ca oalele nu sint deloc sparte, ba dimpotriva: niciodata pina acum candidatii la mult-rivnitele premii ale Uniunii Teatrale n-au fost atit de tineri, respirind un aer atit de proaspat (care adie si nu prea prin teatrul autohton), si asta fiindca, pentru prima data dupa multa vreme, juriul a fost unul insensibil la mirajul Bucurestiului, cu teatrele sale de repertoriu (nespectaculos), si la magia traditiei cu nume grele mereu la moda. Miruna Runcan, Marian Popescu (doi dintre putinii critici preocupati de estetica teatrala, de trasarea unor coordonate teoretice ale fenomenului de teatru) si Octavian Saiu au dat un fel de declaratie de independenta cu lista aceasta de nominalizari si, cine stie, poate vintul de primavara va tine si pina pe data de 7 aprilie.

Daca va tine cu adevarat, cei care ar merita cel mai mult sa cistige premiul UNITER sint Florin Piersic jr. (cel mai bun actor; Sex, Drugs, Rock and Roll e o performanta actoriceasca mai mult decit redutabila), Kezdi Imola (cea mai buna actrita; dar, din motive necunoscute, premiul pentru actorie n-a fost niciodata in lunga lui istorie acordat unui artist de limba maghiara), Radu Afrim (cel mai bun regizor; dar, iarasi, din paginile „ghidului de intrebuintare pentru premiile UNITER“ aflam ca el e prea tinar ca sa cistige, caci, vorba ceea, „inca n-a confirmat“), Dragos Buhagiar (decorurile si costumele lui la doua spectacole altminteri slabe, Alchimistul si Baal, sint un regal vizual, dar concurenta cu Adriana Grand si ucraineanul Kolio Karamfilov va fi una strinsa), si Ana Margineanu, la categoria debuturi (pentru Deseuri doar, caci primul sau spectacol de scena mare, Morti si vii, e un esec; totusi, ideea, fara alternativa deocamdata, de a aduna la debut actori, regizori, scenografi si tot ce misca-n teatru duce inevitabil la nedreptatirea cite unuia). Si, aproape evident, Victor Scoradet, al carui efort de a pune pe picioare, mai mult sau mai putin de unul singur, un program coerent de spectacole-lectura din dramaturgia contemporana e la limita incredibilului, ar merita, probabil, premiul de critica al UNITER.