Dacă există vreo instituţie în
care criza nu-şi arată efectele, aceea este, cu siguranţă,
Parlamentul European. Într-un anonimat deplin, România se
pregăteşte să aleagă 33 de europarlamentari. Mai precis, să
angajeze la Bruxelles pe cei mai buni din lotul de aproape 200 de
candidaţi. Conform unor calcule făcute de ziarul Cotidianul, suma
alocată unui europarlamentar român se ridică anual la
aproximativ 477.000 de euro.
Din suma de aproximativ o jumătate de
milion de euro, în afara salariului lunar brut de 7.000 de euro
(4.000 de euro net) şi a diurnei de 4.700 de euro pe lună,
europarlamentarul român mai are de cheltuit 20.000 de euro
lunar. Din cei 20.000, în jur de 16.000 de euro lunar sînt
destinaţi achitării salariilor consilierilor. În afara sumei
pentru adviser-i, un europarlamentar are alocat şi un buget de pînă
la 4.000 de euro pentru funcţionarea biroului său. Din aceşti bani
se achită abonamentele la telefonie, deplasările, produsele
birotice, motorina, mesele, chiriile etc. Europarlamentarul se mai
bucură de un drept, acela de a aduce la Bruxelles anual 100 de
invitaţi, în limita a 400-450 de euro pentru fiecare invitat.
Oricărui deputat i se decontează transportul, în limita a
1.100 de euro pe săptămînă, deci 4.400 de euro/lunar.
Un recent studiu arăta că salariile
managerilor de multinaţională au scăzut la valori cuprinse între
80.000 şi 120.000 de euro anual. Oameni înzestraţi cu
abilităţi manageriale, cu MBA şi alte universităţi, cu viziuni
de leadership şi capacităţi de a conduce companii cu multe
milioane de euro, avînd sute de angajaţi, ocupă cu greu
rîvnitele posturi. Trec prin furcile caudine ale aşa-numiţilor
head hunters. Se pregătesc ani de zile. Depun eforturi remarcabile
pentru a dobîndi cunoaşterea necesară obţinerii titlului
atît de rîvnit de CEO. Ani de muncă, de studii, de viaţă
dedicaţi profesiei, pentru că managementul a ajuns deja o profesie.
Dacă pentru a ajunge un CEO de succes îţi trebuie un efort
susţinut, nu acelaşi lucru se întîmplă cu un candidat
pentru o poziţie de privilegiu european. Cîteva săptămîni
de lobby în propriul partid, de întins şi tras sfori, de
făcut curte liderilor, de învîrtit şi colportat acţiuni
subversive, şi fandacsia-i gata. Eşti pe listă. Poţi anunţa
părinţii, cuscrii, fiicele sau nurorile că eşti om de jumătate
de million de euro. Dacă un diplomat precum Adrian Severin îşi
merită poziţia şi banii, nu acelaşi lucru se poate vorbi despre
harnicii anonimi ai imposturii politice. Ce ştie Rovana Plumb despre
principiile parlamentarismului european? Cunoaşte ea mecanismele de
amendare a directivelor europene? Ştie Adriana Ţicău că
Bruxelles-ul este altceva decît oraşul lui Manneken?
Pentru că politicianului îi stă
bine cu scrisul, am cunoscut recent o duduie scriitoare. Şi-a adunat
toate articolele publicate în ziarele de gardă ale produselor
jurnalistice ajunse de la tipărire deşeuri şi era gata convinsă
că a deschis o cale. Că are viziune. Din rîndurile frumos
bibilite şi meşteşugite nu reieşea nimic. Doar zaţ în
ersatz. Nici o idee, nici un plan, nici o conexiune cu miezul din
miezul politicii mari europene. Respectabila e din nou pe listă. Se
pregăteşte pentru un nou asalt.
Oare cît efort o fi depus Adina
Văleanu să ajungă pe poziţie de frunte? Dacă Norica Nicolai are
un singur merit, acela că ştie să fie mereu „anti“, nu înţeleg
cum o piesă din colecţia amărăştenismului liberal, de talia lui
Cristian Buşoi, medicul fără profesie, poate fi din nou printre
laureaţii festivalului de strîns voturi, din iunie 2009? Ştiu
cît de greu a mai rămas pe listă Renate Weber, un om care nu
se spilcuieşte să dea bine la televizor, are de mulţi ani state de
plată la Bruxelles. Ramona Mănescu are calitatea de soţie a lui
Rareş Mănescu, unul dintre greii generaţiei tinerilor căluţi
liberali. Ea a mai trecut pe la Bruxelles, ştie cu ce se mănîncă
şi, în plus, e frumoasă foc. Nu contează că nu are viziune
şi nici o pregătire în domeniu.
Dacă EBA a luat startul din
pole-position, urcînd direct la 6%, asta nu e din cauza
pregătirii sale ultracalifragilistice, oh, Doamne!, ci de pe urma
scandalului: „Fiica preşedintelui runing to zi Airport!“.
Mititica de ea, e chiar convinsă că poate strînge singură
voturile. În cercurile sale intime, se plînge că poziţia
tatălui său este o piedică, nu o trambulină. Sărăcuţa de ea,
greu e cu succesurile!
Sigur că Monica Macovei ştie cum se
deretică prin marile case ale parlamentarilor europeni. Ea vine din
poveste. Are cunoaştere, amici şi relaţii extraparlamentare. E un
plus de bine pentru echipajul de năuci, gata de startul european.
Merită şi TRU jumătate de million de euro pentru prozaica sa
susţinere prezidenţială. Dar nu mai bine l-ar plăti Traian
Băsescu? Theodor Stolojan a demonstrat, în sfertul de mandat
european, că ştie să-şi plimbe doar aura. Mă întreb cum va
face faţă discuţiilor despre subsidiaritate Iosif Matula, în
grupul Popularilor Europeni. Ştie el că Ghilgameş nu e
europarlamentar? Sînt curios prin ce se vor remarca anonimii
Petru-Constantin Luhan, Rareş-Lucian Niculescu, Elena-Oana
Antonescu, în comisiile de specialitate. Ar... dei speaking
romgleza?
Eu, personal, nu particip la şedinţa
publică de selectare a fericiţilor cîştigători din 7 iunie.
E pentru prima oară cînd nu mă mai duc la vot. Nu mă simt
reprezentat de nici unul dintre ei. Sigur că, şi fără opţiunea
mea, ei tot vor pleca. Mulţi dintre laureaţi au deja biletele de
zbor în geanta Armani. Ne vor saluta din mersul clipurilor
electorale, sfidîndu-ne alţi cinci ani.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters