OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Somati de incheierea primului semestru al noii guvernari, nu ne-am putea ierta sa trecem pragul semestrului doi inainte de a notifica succint un prim mini-bilant al mersului reformei ipotetice din sfera cinematica, pendinte de Ministerul Culturii.

- Dezinformare si opacitate
Nu, nu ne vom referi nicicum la filmele stagiunii recent incheiate, absolut suficiente ele insele pentru destituirea directorului general de la CNC si a anturajului sau, daca algoritmul politic al ministerului ar fi ingaduit analiza critica si anchetarea in consecinta a cauzelor si responsabilitatilor starii de fapt. Ar fi fost implicit ultimele probe pentru descalificarea juriilor viagere si a comanditarilor lor de la UCIN si UARF, cu cele aproximativ o suta de premii platite pentru produsele si mai ales subprodusele anului 2004 si cu contributia lor la blocarea timp de 15 ani a reformei institutionale extrafinanciare.

Or, in contextul dezinformarii si opacitatii, cade tocmai bine succesul anticipat pentru stagiunea urmatoare, cu premiera publica a filmului Moartea domnului Lazarescu, film realizat pe calea unei veritabile neodizidente a realizatorilor, dar care risca sa se transforme din acuza adusa sistemului nereformat in argument pentru perpetuarea lui.
In propusa notificare provizorie, nu ne vom atinge, hic et nunc, nici de modul cum s-au decis, sub acelasi algoritm simili-mafiot, Regulamentul concursului de proiecte din lunile aprilie-mai crt. si noul proiect de Lege a Cinematografiei. Mini-bilantul filmic reformist se limiteaza – ca unice raze de speranta in acest spatiu enclavic – la doua liste de nume transmise personal de doamna ministru Mona Musca: una la mijlocul primaverii, cealalta la inceputul verii 2005. Ele atesta sumar dar expresiv atit incercarile respectatei titulare a compartimentului guvernamental de a schimba ceva in bransa ce i-a fost arondata, cit si limitele si impedimentele pe care domnia sa le resimte probabil cel mai bine, noua revenindu-ne doar misia de a le observa si numi.

- O cenzura progresista…
Cea dintii lista a fost citita de pe podiumul Salii Palatului, cu prilejul deschiderii Festivalului Filmului European. Cu deformatia noastra profesionala si reflexul de-a urmari nu doar textul, ci si imageria si interpretarea, nu ne-a scapat amanuntul ca dna ministru a fost grav incurcata sau s-a razgindit, la un moment dat, asupra textului speach-ului ce-i fusese eventual propus de mina dreapta de resort pedista, via atestata in agramatisme consiliera din minister. Facea pauze, cauta alte cuvinte decit cele pe care le avea sub ochi, parca nemultumita de ce apucase sa citeasca.

Caci citise o lista cu nume de cineasti romani laudabili, cu atit mai derutanta cu cit era scurta, dar reusea sa-i puna in aceeasi oala pe Liviu Ciulei si Lucian Pintilie cu… Andrei Blaier si Mircea Muresan (basca substituirile din restul listei, recte numele absente din solemnul si chiar vindictivul enunt, in linia consacrata a „cinematografiei noastre care nu duce lipsa de…“). Pe linga propulsarea manifesta in fruntea evidentiatilor a lui Ciulei si Pintilie (pentru care a trebuit poate platit pretul elogierii a doi dintre cei mai compromisi fabricanti de subproduse si de inductii ilicite) semnul reformei – cutezator, fara precedent la dregatorii care au pronuntat nume de cineasti romani emeriti in ultima jumatate de veac – fiind omiterea epopeicului suficientei agresive Sergiu Nicolaescu (nu-i exclus ca numele sa fi figurat in textul prestabilit algoritmic, iar doamna ministru sa-si fi ingaduit, ca o incurcatura a lecturii ad-hoc, curajul reformator al cenzurii prin omisiune tacita).

- … si un miracol indescifrabil
Al doilea gest curajos, in aceeasi linie, ne-a facut sa rasuflam pe jumatate sau pe sfert usurati, cind am citit in presa, saptaminile trecute, lista membrilor Comisiei de selectie pentru Concursul de proiecte desfasurat in lunile aprilie-mai, pe baza Regulamentului decis fara nici o discutie publica. Ne e si greu sa descifram miracolul prin care semnatara listei a izbutit, in context, sa fringa dintr-odata doua dintre comandamentele tiranice ale mafiei mediocrate si liantelor ei ministeriale: 1. sistemul corporatist al reprezentarii faimoaselor „cinci mari organizatii ale cineastilor“, in frunte cu UCIN-ul si UARF-ul conduse de cripticii Mihnea Gheorghiu si respectiv Sergiu Nicolaescu, si 2. caruselul cooptarii majoritare prin rotatie, in conflict de interese, a celor trei categorii de titulari ai proiectelor din concurs: regizorii, scenaristii si producatorii. Doi dintre membrii noii comisii nu fac parte din nici una dintre coterii: tinarul critic de film vertical Andrei Gorzo si consacratul in stima scriitor Stefan Agopian.

Aflam totusi ca doamna ministru a solicitat nu stim citor din cele, in total, „zece organizatii ale cineastilor“ (listate si vinturate lunile trecute de secretarul de stat in recidiva Ioan Onisei), propuneri nominale, care s-ar fi insiruit in numar de peste 30. Drept urmare, majoritatea (trei din cinci) numelor de pe lista reformista vin in aceasta ordine de idei. Vin vag diferentiate ca nivel si prestatie virtuala: totdeauna admirata actrita Irina Petrescu, care pare-mi-se a cautionat o singura data (ca presedinta a juriului) prea manipulatele premii anuale UCIN, lexicografa Cristina Corciovescu, nelipsita de la malversatiile mercenare respective, si (nu se putea ca sistemul corporatist-artizanal sa nu-si semnaleze recurenta), privilegiind brusc una dintre fictiunile institutionale, „reprezentanta Asociatiei distribuitorilor“, necunoscuta Oana Stoenescu.

Oprindu-ne la acest concurs, caruia nu-i cunoastem deocamdata cistigatorii, sa spunem insa ca rezultatele conteaza si urma alege, in joc fiind nu doar componenta comisiei, ci si mandatul sau, profilul si etapele concursului insusi, daca acesta nu s-ar confunda, ca precedentele, cu unul literar sau sportiv si nu s-ar reduce la distribuirea operativa, fie si „cinstita“ sub raportul ierarhizarii, a tuturor banilor disponibili.