OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Madrid

De dimineata sintem dusi la statuia lui Puskin. Daca I.L. Caragiale se intreba, prin unul din personajele sale „ce-a cautat neamtu-n Bulgaria?“, „ce-a cautat Puskin la Madrid?“ poate fi tot o intrebare „legitima“. Intilnirea e prost organizata, incepe cu o ora intirziere. Atasatul cultural al Rusiei la Madrid tine un scurt discurs. Urmeaza recitari. Un rus zice cu-nflacarare din Puskin. Termina. Un ceh isi aminteste si el o poezie din timpul scolii si se-avinta s-o spuna. Se incurca. Rusul ii sopteste. Lumea e fericita. O poeta din Cipru zice un lung poem de-al ei in engleza. Il stie pe dinafara. Intilnirea pare rupta dintr-un tablou pe care il cunosc pe dinafara. Cine nu-si aminteste de celebrul „rasai, rasai“ cintat linga statuia unui mare om politic ardelean?!
In fine, sarbatoarea cu Puskin se incheie. Mergem sa vedem Prado. Vélasquez, El Greco, Goya, Breugel, Bosch. Cam asta e traseul. Muzeul e imens.

Retin un tablou splendid al lui Vélasquez, un tablou cu doi oameni adormiti, doboriti de arsita si un tablou al lui Peter Breugel cel Batrin, Triumful mortii, scena de cosmar, cu o armata de schelete invadind lumea. La restaurant maninc paella. Ziua e stranie si mai departe. Mergem la Institutul hispano-american al Finlandei la Madrid. E un recital al poetilor nordici. Nu se sta jos, desi recitalul e prevazut pentru doua ore. Oricit ne straduim nu putem rezista prea mult. Am mers deja toata ziua, am strabatut metropola aglomerata in care, cum spune unul dintre organizatorii germani, Christiane Lange „every hour is a rush hour“. Am trecut pe linga modernul Torres de Colon, am vazut si arhitectura veche. Fata de Lisabona, Madrid e metropola, dar mi-a placut mai mult Portugalia. Asa ca, dupa nesfirsitele plimbari prin Madrid preferam s-o luam pina la Institutul Goethe, filiala madrilena, of course. Ne conduce Corrine Desarzens, o prozatoare elvetianca. Se descurca foarte bine in Madrid. Intram cind tocmai termina de citit simpatica Felicitas Hoppe. Nu-mi iau casti, ascult in germana. Din proza lui Richard Wagner, singurul care are, dupa reactiile salii, umor, inteleg cu perfecta acuratete cuvintul „Securitate“. E o poveste despre o biblioteca si despre carti interzise. Il intreb apoi pe Richard daca am inteles bine. „Cam asa ceva“, zice. Mai adauga ca, pina la urma, studentul care cere tot felul de carti trezeste suspiciunile bibliotecarilor care, dupa ce il considera suspect, il cred securist.

Ne grabim la gara. Caile ferate spaniole ofera o receptie. Stam 20 de minute si plecam spre gara din care pornim spre Bordeaux. Spre deosebire de cea in care am sosit si care avea un aer special datorita unei imense gradini exotice plasate chiar in mijloc, cea din care plecam e moderna si intens folosita. Avem o ora sa mai facem cumparaturi. Stau intr-un compartiment mic impreuna cu Richard Wagner. Comentam organizarea evenimentului in Spania. Literatur Express Europa 2000 trece prin 19 orase. Richard zice ca intr-o ierarhie Madrid ar trebui sa fie pe locul 20. Ridem, dar nu prea e de ris. Parasim Spania fara regrete. Dimineata insotitoarea de vagon pune punct aventurii noastre spaniole: „Go out the train!“ Fara „please“, fara nimic.
Bordeaux
Sintem deja la 8.30 dimineata in celebrul TGV care ne duce de la granita franceza pina la Bordeaux. E o vreme teribila. Bate vintul si ploua. Cu toate acestea o trupa de teatru „Oubambulle“ a facut un spectacol din scrierile noastre. Mie mi-au pus pe muzica rock Intilnire cu Marion Davies. Au lipit 319 si Epilog intr-un mod inedit pentru mine. Pe un panou e reprezentat un tren care e „plimbat“ de unul dintre actori in locurile de unde sint originari poetii cuprinsi in colaj. Trenul „zboara“ astfel din Romania in Liechtenstein si apoi in Ungaria. Din pacate e o vreme oribila si bate un vint care te taie-n doua. Urcam in autocar. Stam la Mercure Meriadeck.

La 15.30 e o dezbatere pe tema traducerii literaturii. Adrian Popescu si Vitalie Ciobanu impreuna cu Ghiorghi Pashov din Bulgaria, cu Mashe Yashin din Cipru si cu Inga-Linda Lundgwist din Suedia. Discutia aluneca repede spre chestiunea banilor. Suedeza e laconica si spune ca ea ar face traduceri doar daca ar primi bani. La 4 jumatate incepe un recital de poezie portugheza. Ajungem si acolo. Citesc Paolo Texeira pe care-l stiu de la festivalul Uniunii Latine, organizat de Fundatia Culturala Romana la Sibiu, si Ana Luiza Amoral. Recitalul e intr-un loc frumos: libraria-restaurant Hercule Potiron. Poezia lui Paolo Texeira e prin excelenta modernista. Vorbeste despre liniste, tacere, absenta. E melancolica si nostalgica. Ana Luiza Amoral scrie poeme plate despre iubirea ei pentru propria fiica. Plecam si de aici, impreuna cu Nicolae Prelipceanu, la lansarea cartii lui Fatos Kongoli, un albanez care publica a treia carte in Franta chiar la o editura din Bordeaux. Omul e modest si calm si-mi confirma cita demagogie ieftina e-n mentalitatea unor autori care, pentru o carte publicata la Paris, se bat cu caramida-n piept pina se sfarima. Romanul lui Kongoli se intituleaza Dragonul de fildes.

Seara, la receptia acordata de primaria orasului Bordeaux, fata care vorbeste din partea organizatorului francez al Literatur Express Europa 2000 se impiedica in limba; ii face pe Mauriac, Montesqieu si Montaigne poeti. Nici nu clipeste cind gafeaza. Afiseaza insa un aer birocratic superior si un zimbet „american“ de cauciuc.
Masa e insa fabuloasa, de un rafinament frantuzesc autentic. Dupa esecul organizatoric spaniol, cauzat de absenta aproape totala a celor care ar fi trebuit sa se ocupe, pe teritoriul Spaniei, de Literatur Express Europa 2000, francezii au readus standardele la un nivel ridicat.
In final, citeva date generale legate de Literatur Express Europa 2000. Sint 105 autori din 43 de tari care vorbesc 98 de limbi. Calatoria dureaza 46 de zile, pe 7000 de kilometri de cale ferata. Traversam 11 tari, ne oprim in 19 orase, strabatem 3 fuse orare. E un efort organizatoric extraordinar care tine si de „nebunia“ lui Thomas Wohlfart, initiatorul proiectului.