Am făcut săptămîna trecută, invitat fiind la emisiunea Vorba
de cultură, realizată de Ema Stere, la Radio România Cultural, o pledoarie
pentru literatura română. Am rostit vreo 20-30 de nume de scriitori care au
publicat în ultimul deceniu, indicînd şi titlurile volumelor lor. Cred că este
o datorie, ca jurnalişti culturali, să susţinem aceste nume, ce compun
literatura română actuală, ori de cîte ori avem prilejul.
Deja, cu toate eforturile noastre, tinerii de azi (în mare
parte) se îndepărtează de literatura română sau o privesc exotic, indigest, ca
un supliciu. Ceea ce e nefiresc, e anormal, e revoltător. Acum un an, Jan
Willem Bos, priceputul traducător al literaturii române, îmi spunea într-un
interviu: „În Olanda se citeşte foarte multă literatură olandeză. Aici ne
deosebim, voi vă plîngeţi că nu sînt citiţi scriitorii români, eu vă spun că în
Olanda sînt foarte mulţi scriitori olandezi foarte citiţi. Nu e unul sau doi,
vorbim de 10, 15, poate de 20 de scriitori olandezi foarte buni, cu priză la
public. Aşa este şi normal, numai în România este această situaţie aiuritoare,
anormală: nu se citeşte literatură română. Peste tot în lume, literatura
naţională stă foarte bine printre cititori. E anormal ca în România să nu se
citească literatură română. Eu cred că în Olanda se citeşte literatură olandeză
pentru că olandezii au nevoie de o privire asupra vieţii lor, asupra societăţii
în care trăiesc, şi asta găsesc în literatură“.
De ce nu se citeşte îndeajuns literatură română? Sînt cîteva
motive; în primul rînd – şcoala. Manualele de literatură română de liceu se
opresc la „optzecişti“, nimic despre boom-ul literar de după 2000, nici măcar o
pagină informativă; tot în manuale, în prezentarea literaturii de după 1944
sînt mari goluri, lipsesc autori importanţi. Se fac la clasă autorii consideraţi
canonici (Marin Preda, Marin Sorescu, Nichita Stănescu) şi cam atît.
O defazare, în şcoală, este şi în recuperarea scriitorilor
ce aparţin de aşa-numitul „exil“ românesc – termen deja impropriu –, autori
care trăiesc şi scriu în româneşte la Paris, Stockholm sau München. Generaţiile
tinere ştiu prea puţine lucruri despre Paul Goma, Dumitru Ţepeneag, Bujor
Nedelcovici, Matei Vişniec, despre Gabriela Melinescu, despre Gelu Ionescu,
despre Dorin Tudoran, despre Herta Müller, despre Norman Manea; se ştie destul
de puţin despre literatura scriitorilor basarabeni – publicaţi cu osîrdie în
ultimii ani –, rămasă încă un tărîm de explorat la nivelul cititorului obişnuit
(salutăm iniţiativa lui Vasile Ernu, sprijinită de ICR, care a organizat la
Chişinău „Zilele literaturii române“).
O a doua cauză, după părerea noastră, este absenţa
scriitorilor români din programele generaliste de ştiri TV. Nu spunem că orice
lansare ar trebui prezentată în jurnalele generaliste, dar atunci cînd unui
autor român îi apare o traducere, de ce posturile principale de ştiri şi
jurnalele de actualităţi nu o anunţă? Nu e un straniu paradox că la traducerea
în germană a primului volum din Orbitor a fost o mobilizare exemplară,
eficientă şi ingenioasă în presa din întreg spaţiul german, iar la noi a fost
tăcere? Gabriela Adameşteanu este tradusă la Gallimard, dar ştirile din
jurnalele româneşti de ce nu consemnează acest fapt? (Nu vorbim de emisiunile
de la Radio România Cultural şi TVR Cultural, care se străduie să prezinte
evenimentele culturale.)
Nu e iarăşi aiuritor ca să avem, în doi ani consecutivi, la
Tîrgul de Carte de la Budapesta, volume foarte bine primite: în 2009 – Venea
din timpul diez de Bogdan Suceavă, în 2010 – Dimineaţă pierdută de Gabriela
Adameşteanu, considerată „cartea lunii aprilie“ la Budapesta, iar la noi, cu
excepţia presei culturale, şi nici aceea în întregime, această ştire să nu
apară la jurnalele televizate? Aţi văzut la vreun jurnal TV generalist ştirea
că Filip Florian a fost publicat în Statele Unite? În talk-show-urile
televizate, de ce nu sînt invitaţi scriitori, aşa cum se face în ţările
occidentale? Credeţi că Mircea Cărtărescu, Filip Florian, Ştefan Agopian,
Alexandru Muşina, Petru Cimpoeşu, Nichita Danilov, Ruxandra Cesereanu, Dan
Lungu, Florin Lăzărescu, Daniel Bănulescu, Ioan Groşan, Cezar Paul-Bădescu sau
Radu Pavel Gheo n-ar face faţă unei dispute de idei la TV? Din păcate, politicul
a absorbit şi opacizat evenimentul cultural.
În al treilea rînd, marea ameninţare, în aceste zile, pentru
literatura română, este această criză, care goleşte buzunarele şi impiedică
bună funcţionare a receptării cărţii. După ce, în ultimii ani, editurile au
susţinut literatura română şi se intrase într-un soi de normalitate a
receptării (şi prin „critica de întîmpinare“), tare ne este teamă că această
criză pe care o traversăm va afecta literatura română. Editorii vor fi tot mai
temători să încurajeze scriitori români, doar cei cu relativă notorietate vor
fi publicaţi, vor fi destule reticenţe financiare în a publica literatură
română. Actualul guvern Boc, împreună cu preşedintele Băsescu, ne afectează nu
doar la nivelul nevoilor imediate, împuţinate prin scăderea salariilor şi a
pensiilor, ci şi în privinţa spiritului. Va fi foarte greu să mai cumpărăm
cărţi ale unor autori români. Guvernanţii distrug, iată!, şi normalitatea unei
vieţi literare.
Criza loveste in scriitorii romaniMarcel Peana - Sambata, 29 Mai 2010, 06:15
... scapa cine poate, in fata crizei... Oare vor mai fi debuturi, anul acesta? Editorii vor mai risca sa dea drumul unor debuturi in literatura romana?
Mai vreti si literatura?Ionela - Sambata, 29 Mai 2010, 06:54
Bai, da pretentiosi mai sunteti!? Vreti si literatura? Autori? Vanzari? Debuturi?
Nu v-a ajuns ca ramaneti fara 25% din salarii? OK! Mai taiem 25%, ca sa va saturati de ifosele astea, cu literatura, cu mersul in librarii, cu cumparatul de carti. Intelectualul de azi: sa aiba stomacul gol, sa fie ghiftuit de luminoasele indicatii de partid si sa nu-si cumpere carti. Traiasca noul intelectual basescian!
C1FRUL LIT3R47UR11Mihai Rogobete - Sambata, 29 Mai 2010, 09:20
Cei care nu citesc, sunt, în primul rând, scriitorii: cei vechi, a căror lectură/scriitură alexandrină a realităţii se izbeşte ca nuca-n perete de aşteptarea publicului tânăr, care, nu numai poliglot, ci şi relativizat spaţio-temporal, atât prin uşurinţa de a călători şi "citi" lumea în diversitatea sa "textuală", cât şi compoziţională, prin parada soluţiilor reformei temporal traversată - cititor tânăr nesatisfăcut de reţeta narativă disponibilă. Cu tot senzaţionalismul ei, nici literatura dezvăluirilor scandaloase nu-i atrage atenţia, întrucât lumea sa nu mai este tranşată în "la noi" şi "la alţii", novela diversităţii des-limitându-l mental, des-maniheizându-l. Cum în viziunea sa spontană, spaţiul a devenit spaţii şi timpul timpuri, (care curg altfel, nu doar mai repede sau mai încet), nici estetica percepută nu mai stăruie-n dualismul mecanicist formă/conţinut, pândind ivirea formelor timpurilor şi ale timpurilor conţinute în spaţiile literare. Complicat? Dac-ar pricepe că ceasornicele nu mai fac tic-tac-tic-tac, ci max-plank-max-plank, scriitorul ar pune mâna pe carte.
altă variantăAlexandra - Marti, 1 Iunie 2010, 16:36
Din păcate mai există și alte motive pentru care scriitorii români nu sunt preferații publicului, poate adevărul e crud, dar ori nu sunt promovați cei cu talent real, ori nu sunt la un nivel adecvat acei care există. Nu publicul e de vină...
încă cevaAlexandra - Marti, 1 Iunie 2010, 16:40
Un exemplu negativ...Un ”poet” propus spre premiere de USR. Stois G.Bogdan, cu poezia ”Poemul care ...în gură politicianul”. Iată un motiv să nu mai vrei să citești creații românești. Vulgaritate în loc de artă.
Dnei. Alexandra:Mihai Rogobete - Marti, 1 Iunie 2010, 20:36
Dv. l-aţi pupa?
literatura si politicaovidiu - Joi, 3 Iunie 2010, 20:58
"Guvernanţii distrug, iată!, şi normalitatea unei vieţi literare." poate ca literatura ar trebui sa raspunda cumva situatiei create de guvernanti. poate ca literatura ar putea sa abordeze zona politica si e ciudat ca nu o face la noi, mai ales ca acum are libertea de a o face.
ineficientamarius - Joi, 3 Iunie 2010, 21:31
din cate stiu, optzecismul e predat prin scoli ca o "anexa" inutila, suficienta doar pentru umplerea unui anume gol...elevii sa zicem ca raman vag cu un nume> m. cartarescu. profesorii de romana - majoritatea - nu sunt familiarizati cu acest concept cultural, literar, social etc. iar manualele nu/l prezinta cum trebuie. cum poti vorbi de optzecismul romanesc fara sa fi auzit de vreun autor sau teretician literar postmodern american, de ex. (gen Ihab Hassan sau Pynchon...). E trist, dar adevarat.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters