Literatură şi artă la Palazzo Correr

Autor: Carmen MUŞAT | Categoria: Actualitate | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Ce e de făcut pentru ca literatura română să fie mai vizibilă în Italia? – de la această întrebare au plecat cei din echipa Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistă din Veneţia cînd au organizat o serie de dezbateri consacrate literaturii române contemporane. Aşa se face că, pe lîngă expoziţiile găzduite în mod curent la Palazzo Correr, sediul IRCCU Veneţia, în lunile mai şi iunie au avut loc patru ateliere menite să pună în dialog autori, traducători şi editori din România şi Italia: „Literatură şi Cinema din România“ (16 mai – 15 iunie, la Torino), „Literatura şi critica română contemporană“ (12 iunie), apoi, în 20 iunie, „Avangarda română în dialog cu avangarda europeană“ (sub patronajul Universităţii Ca’Foscari din Veneţia) şi prezentarea, pe 23 iunie, a Centrului Naţional al Cărţii din cadrul ICR şi a colecţiei bilingve a Editurii Humanitas, „Biblioteca italiana“, coordonată de Smaranda Bratu-Elian şi Nuccio Ordine.

Gabriela Adameşteanu, Nora Iuga, Filip Florian şi cu mine am răspuns invitaţiei pe care Monica Joiţa ne-a adresat-o încă de acum un an, de a susţine, în faţa unui public veneţian, o dezbatere despre actualitatea literaturii române şi despre posibilităţile de a promova cărţile scriitorilor români în Italia, dezbatere prefaţată de lecturi din operele celor trei autori, în traducerea Anitei Bernacchia (Gabriela Adameşteanu), Severino Bacchin şi Cristian Alexandru Damian (Nora Iuga) şi Maria Luisa Lombardo (Filip Florian). Aflată printre spectatori, Laura Senserini de la Editura Fazi din Roma a fost impresionată de calitatea traducerilor, dar ne-a vorbit şi despre lipsa de interes a italienilor pentru literatura contemporană care nu provine din spaţiul anglo-saxon. Tocmai de aceea sînt foarte necesare întîlniri ale scriitorilor români cu publicul italian, dar şi cu editori şi oameni de cultură interesaţi să spargă zidul de indiferenţă şi, în bună măsură, de prejudecăţi care fac dificilă pătrunderea autorilor români pe piaţa literară italiană. Traducerea unei cărţi şi apariţia ei la o editură străină nu sînt suficiente în absenţa unor acţiuni „colaterale“, care să stîrnească interesul unui public în general apatic şi prea puţin receptiv la nou. Nora Iuga, Gabriela Adameşteanu şi Filip Florian au plăcut publicului adunat în Sala de conferinţe din Palazzo Correr, care a reacţionat foarte generos nu doar la lecturile în italiană ale unor fragmente din operele lor, ci şi la prezenţa lor, intrînd în dialog cu noi şi răsplătind cu aplauze intervenţiile celor trei.

Am văzut la Veneţia tineri interesaţi de cultura română, studenţi la Lectoratul de limbă şi civilizaţie română, am întîlnit două tinere traducătoare cu un entuziasm contagios – e vorba de Anita Bernacchia şi Maria Luisa Lombardo –, dar şi o echipă de bursieri „Nicolae Iorga“ foarte serioşi şi dedicaţi misiunii lor – e vorba de Gabriela Molcsan, Cristian Alexandru Damian şi Marius Cornea, cel din urmă fiind un desăvîrşit ghid prin străduţele, palatele, canalele şi insulele veneţiene. Sînt tineri cu performanţe remarcabile în domeniul lor, despre care se vorbeşte prea puţin în mediile noastre culturale.

Dar pentru mine, Veneţia nu a însemnat în acest iunie doar literatură. În scurtul popas în lagună, am avut şansa să vedem în galeria de la parterul sediului IRCCU – vechiul Palazzo Correr, construit la 1590 şi achiziţionat de Nicolae Iorga între 1928-1930 –, într-un spaţiu generos, o expoziţie de sculptură şi grafică a Elenei Dumitrescu, intitulată Æ (Adam şi Eva), impresionantă prin expresivitate şi originalitate. O suită de trei lucrări în bronz, reprezentînd naşterea Evei din coasta lui Adam, ispitirea celor doi şi izgonirea din Paradis, contrapunctate ritmic de răsfrîngerile lor grafice – desene, studii şi picturi – expuse pe pereţii galeriei. Beneficiară a unei burse „Vasile Pârvan“ la Accademia di Romania din Roma (2004-2006), Elena Dumitrescu este o artistă de un mare rafinament artistic, ispitită de teme biblice, pe care le consideră „o provocare cu atît mai dificilă cu cît se materializează în forme tridimensionale“.