În zilele de 9 şi 10 iulie, Asociaţia de Literatură Generală
şi Comparată din România (ALGCR), Universitatea „Al. I. Cuza“ – Facultatea de
Litere şi Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Academiei Române au
organizat la Iaşi colocviul Literatura şi politicul. Tema a fost propusă de
Mircea Anghelescu, cel care deţine, din 2009, funcţia de preşedinte al ALGCR,
după retragerea lui Paul Cornea, fondatorul Asociaţiei. Atît prestigiul acestei
instituţii profesionale – cîştigat în cei 13 ani de existenţă –, cît şi
subiectul propus pentru dezbatere au atras un număr mare de participanţi din
toate centrele universitare. Un amănunt important, începînd din acest an, ALGCR-ul
s-a deschis în mod programatic faţă de cei tineri, masteranzi şi doctoranzi, în
primul rînd, creditîndu-i intelectualiceşte şi oferindu-le posibilitatea de a
se afla într-o relaţie nemijlocită cu cele mai importante personalităţi din
domeniul cercetării literare.
Deschiderea oficială a avut loc în Aula „Mihai Eminescu“. Au
vorbit Mircea Anghelescu, care a rostit un cuvînt de salut din partea
Asociaţiei către cei prezenţi în sală şi a adus unele lămuriri referitoare la
tema colocviului, şi Lăcrămioara Petrescu, în dublă calitate, de prodecan al
facultăţii coorganizatoare şi de substitut al rectorului Vasile Işan, absent de
la eveniment din motive de sănătate. În interiorul acestei părţi oficiale,
moderate de subsemnatul, Mihai Zamfir a susţinut conferinţa Relaţia dintre
puterea politică şi literatură (aspecte generale). Ulterior, lucrările
colocviului s-au desfăşurat pe secţiuni şi în paralel. În Sala Senatului,
respectiv în Aulă. Deşi ar fi fost poate de preferat ca toţi participanţii să
poată asista la toate comunicările, numărul mare al lucrărilor prinse în
program (peste 70 de titluri) i-a obligat pe organizatori la această
disjuncţie. Dar nu au fost probleme. Publicul a avut cum să aleagă la ce
doreşte să asiste cu precădere datorită rezumatelor orientative puse în
circulaţie.
Datorită faptului că Universitatea „Al. I. Cuza“
sărbătoreşte în această perioadă 150 de ani de la înfiinţare, a fost prevăzută
în program o secţiune specială dedicată „Tradiţei istoriei literare la
Universitatea din Iaşi: 1860-2010“. În cadrul acesteia, au prezentat comunicări
Antonio Patraş, Emanuela Ilie, Roxana Patraş, Loredana Opăriuc, Marina Mureşanu
Ionescu, Leonte Ivanov şi Dragoş Cojocaru. La acest capitol, moderatori au
fost, pe rînd, Dan Mănucă şi Al. Călinescu.
Tema principală a avut în vedere mai multe subteme:
„Literatura şi politica: ce putere are (încă) literatura?“, „Reprezentări ale
politicul în literatură“ şi „Literatură, ideologie, politică“. În cadrul
acestor trei secţiuni – desfăşurate simultan în Aulă şi în Sala Senatului –, au
fost concentrate lucrări extrem de diverse, consonante tangenţial, dar care au
suscitat un comentariu plurivalent şi din ce în ce mai aplicat, pe măsură ce
comunicările însele reuşeau să contureze un punct de vedere din ce în ce mai
bogat în nuanţe şi paliere tematice. Astfel, în interiorul primei subteme
amintite, au fost ordonate comunicările susţinute, printre alţii, de
Lăcrămioara Petrescu, Chris Tănăsescu, Andrei Bodiu, Paul Cernat, Dan Cîrjan.
Mi-au atras atenţia în mod deosebit consideraţiile Lăcrămioarei Petrescu în
legătură cu romanul Aşteptînd ceasul de apoi al lui Dinu Pillat (recent
descoperit în Arhivele Securităţii) şi comunicarea lui Paul Cernat referitoare
la raportul dintre critica literară şi revizionismul etic postcomunist.
Cum era şi de aşteptat, studiile de caz au dominat din punct
de vedere cantitativ programul colocviului. Subtema „Reprezentări ale politicul
în literatură“ a însumat comunicările unor participanţi precum Catrinel Popa,
Georgiana Panait, Elvira Sorohan, Bianca Cernat, Ilie Moisuc, Iuliana Savu,
Sabina Fînaru, Adrian Lăcătuş, Puiu Ioniţă, Sanda Cordoş, Andrei Simuţ, Florina Codreanu, Emilian Ghelase, Aliona
Grati, Vasile Spiridon, Ion Pop, Bogdan Creţu, Loredana Opăriuc, Alexandru
Matei, Alice Popescu, şi Petrişor Militaru. Aş vrea să remarc lucrarea
Politicul şi începuturile discursului autobiografic local, prezentată de un
foarte tînăr cercetător, Emilian Ghelase, masterand.
S-a discutat despre imixtiunea politicului în operele unor
scriitori precum Herta Müller, Milan Kundera, Mihail Bulgakov, Vladimir
Sorokin, Salman Rushdie, Dimitrie Cantemir sau Gellu Naum, creîndu-se astfel
posibilitatea nuanţării conceptului de politic şi a verificării
plurisemantismului său prin raportare la scrieri atît de diferite. Trebuie
remarcat şi faptul că expunerea situaţiilor individuale a obligat, de mai multe
ori, la o rediscutare a contextului cultural şi istoric în care operele
autorilor amintiţi mai sus au reuşit sau au întîrziat să se impună.
În ceea ce priveşte cea de-a treia subtemă, „Literatură,
ideologie, politică“, puţin mai abstractă prin însăşi natura ei, au fost
analizate numeroasele faţete ale ideologicului aflat într-o anumită perioadă
istorică în relaţie de determinare prostectivă cu esteticul şi cu întreaga
„religie a culturii“. S-a pus accentul pe diferenţele existente între conceptul
de ideologie şi procesul de ideologizare. Mai mulţi cercetători au supus
dezbaterii, fie şi tangenţial, problema canonului literar şi a numeroaselor
deformări pe care acesta le-a suferit în perioada comunistă. Au fost numite şi
analizate diferenţele esenţiale dintre politic şi politică, dintre literatura
politizată şi politica literaturii. Îmi permit să numesc lucrările care mi-au
atras cel mai mult interesul: Religia culturii în perioada comunistă: o formă
de luptă cu politicul? (Lucia Cifor), Romanul şi ecranizările lui în perioada
comunistă (Angelo Mitchievici), Literatura română şi globalizarea. Despre
necesitatea unei politici culturale (Andrei Terian) şi Culoarea îndoielii.
Incertitudine şi complexitate în reprezentarea literară a deciziei politice
(Caius Dobrescu). Îmi permit să citez, pentru o mai eficientă radiografiere a
dimensiunii intelectuale a colocviului, un fragment din rezumatul ultimei
lucrări amintite mai sus: „Demersul opune unei perspective asupra literaturii
ca mesager al armoniei morale, ca practică intelectuală de indisponibilă
reputaţie morală, plasată întotdeauna de partea corectă a oricărei dileme
etice, o perspectivă din care literatura apare ca teritoriul mintal în care
dilemele etice sînt atent configurate/ calibrate, iar intricaţiile personale
ale procesului de decizie sînt iluminate în mod spectacular. Această opoziţie
poate fi identificată cu claritate în sfera creaţiilor literare ce îşi propun
reprezentarea procesului de construire şi exercitare a puterii politice“. Nu am
transcris întîmplător acest fragment. Mi se pare că are atingeri cu toate cele
trei subteme, reprezentînd chiar un punct nodal al dezbaterilor, cel puţin în
această viziune postfactum.
La acest eveniment, dezbaterile au fost cît se poate de
reale, chiar aprinse, uneori. Discuţiile au depăşit, evident, cadrul ce le era
destinat şi au continuat, cum se întîmplă adesea, şi în cele cinci pauze de
cafea prevăzute în programul celor două zile, şi în timpul meselor de prînz şi
cină. Aproape toate comunicările au trezit un interes real, neexistînd practic
timpi morţi. Intelectuali din generaţii diferite, mulţi dintre ei diferiţi prin
tot, au aflat calea „polemicilor cordiale“. Profesorii Paul Cornea şi Mircea
Anghelescu au arbitrat discret, din public, toate „confruntările“, iar
moderatorii (Elvira Sorohan, Andrei Bodiu, Nicolae Creţu, Antonio Patraş, Sanda
Cordoş, Mihai Zamfir, Lăcrămioara Petrescu, Caius Dobrescu, Ovidiu Morar, Cornel
Ungureanu, Maria Mureşanu Ionescu, Mihaela Albu, Aliona Grati, Ion Pop şi
Andrei Terian) au reuşit să conducă discuţiile astfel încît să nu existe
derapaje de la programul „ostilităţilor“ academice. Au avut, ce-i drept, o
misiune cam dificilă.
Cu puţin timp înainte de final, au fost decernate premiile
ALGCR. Un juriu format din Mircea Anghelescu, Paul Cornea, Cornel Ungureanu,
Ion Pop, Sanda Cordoş, Andrei Bodiu,
Andrei Terian, Paul Cernat şi Şerban Axinte a decis acordarea următoarelor
premii: Pentru cea mai bună carte de literatură comparată publicată în 2009:
Adrian Lăcătuş, Modernitatea conservatoare. Aspecte ale culturii Europei
Centrale, Editura Universităţii Transilvania Braşov, 2009, şi Romaniţa
Constantinescu, Paşi pe graniţă. Studii despre imaginarul românesc al
frontierei, Polirom, Iaşi, 2009. Pentru cea mai bună carte de teorie literară
publicată în 2009: Simona Drăgan, Creaţie şi putere, Ideea Europeană,
Bucureşti, 2009, şi Ioana Macrea-Toma, Privilighentia. Instituţii literare în
comunismul românesc, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2009.
La încheierea lucrărilor, Mircea Anghelescu a punctat
principalele concluzii şi a mulţumit organizatorilor, iar Eugen Munteanu,
directorul Institutului de Filologie Română „A. Philippide“, a făcut cîteva
sugestii referitoare la modul în care ar trebui să se desfăşoare în viitor un
astfel de eveniment. Ultimul cuvînt l-a avut însă preşedintele onorific al
ALGCR, Paul Cornea, care, pe lîngă faptul că a completat concluziile rostite de
Mircea Anghelescu, a lansat ideea unui proiect de cercetare foarte solid şi
amplu, pe care ar urma să-l realizeze o parte dintre membrii Asociaţiei.
Deşi aş putea fi acuzat că sînt prea subiectiv, îndrăznesc
să spun: Colocviul Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată, intitulat
Literatura şi politicul şi desfăşurat la Iaşi în zilele de 9 şi 10 iulie, a
fost o reuşită. Nu cred că aş fi putut spune asta dacă nu ar fi existat o
comunicare foarte bună şi permanentă între organizatorii locali şi
reprezentanţii Asociaţiei: Paul Cornea, Mircea Anghelescu şi Delia Ungureanu.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters