Liternet cu volume noi în 2010

Autor: Ovidiu DRĂGHIA | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Pe site-ul portalului cultural Liternet, în secţiunea „Editură“, se află două cărţi noi, una publicată la finele lui 2009 şi o alta care are înscris anul 2010. Putem citi un roman, August – Decembrie de Voicu Bugariu, şi un volum de poezie, Hai să ne-ntîlnim pe site sîmbătă seara de Dan Mircea Cipariu. Ambele cărţi electronice pot fi descărcate gratuit, de la adresa http://editura.liternet.ro.

Primul roman din literatura noastră despre evenimentele din Decembrie 1989

Nu am crezut niciodată că voi ajunge să citesc o carte atît de captivantă scrisă de Voicu Bugariu. Scriitorul s-a dovedit întotdeauna inteligent şi cultivat, clar şi prea puţin implicat în scrisul său. O anumită retorică, folosită cu o siguranţă de profesionist, făcea vag neverosimile textele sale, indiferent dacă era vorba de articole de critică literară, de proză sau de science fiction. Ceea ce ar fi meritat să fie luat în considerare ca un indiciu al existenţei unei vocaţii era felul neabătut în care se ocupa Voicu Bugariu de literatură. Un observator fin (adică exact ceea ce n-am fost) şi-ar fi dat seama că scriitorul este un alergător de cursă lungă. Romanul August – Decembrie – primul roman din literatura noastră despre evenimentele din Decembrie 1989 – depăşeşte ca valoare tot ce a scris Voicu Bugariu pînă acum şi devine un obligatoriu element de referinţă pentru proza românească de azi. Romanul este simplu şi complicat - confesiv şi livresc, obiectiv şi patetic. Nu poate fi cu uşurinţă definit. Scris la persoana întîi, ca monolog interior al unui personaj, Virgil Herzovi, asemănător pînă la identitate cu Voicu Bugariu (cincizeci de ani, scriitor – suferind de obsesia nerealizării etc.), ne aduce aminte, prin subiect, de Adela lui G. Ibrăileanu, de Un Burgtheater provincial al lui Livius Ciocârlie, dar şi de moda ciné-vérité-ului (fragment din recenzia lui Alex. Ştefănescu la romanul August – Decembrie).

August – Decembrie (fragment)

Partea întîi – „August“

Călătoresc cu trenul spre orăşelul bănăţean unde trăieşte un unchi al meu. Prin anii ’30, ca şi fraţii săi mai mari, îşi bucura părinţii evadînd dintre paori şi făcîndu-se domn. Praful şi pulberea s-au ales din cele trei „domnii“.

Pînă nu demult, mi-am reprezentat vieţile fraţilor Herzovi sub forma unor trasee de sine stătătoare. Acum, încerc să le cuprind într-o ţesătură ce mă include.

Multă vreme, moartea lui Victor, la douăzeci şi patru de ani, în 1932, a fost pentru mine doar un accident. Faţă de fratele mijlociu al tatălui meu am simţit indiferenţă politicoasă şi vagă aroganţă juvenilă, ba uneori chiar satisfacţia primitivă a unui supravieţuitor. Nu i-am citit cărţile, deşi una este despre un scriitor. M-am simţit superior istoricului improvizat, jurnalistului frenetic, studentului fără examene luate.

Într-un mod analog sînt privit astăzi de fiica mea. Şi ea mă consideră neinteresant, mă priveşte de sus. Călătoria de azi este poate şi un protest împotriva atitudinii ei. Acum înţeleg altfel moartea lui Victor şi durerea Mamei Sîna. Sfîrşitul lui a fost începutul unei serii. Bunica mea a simţit-o. Nu s-a mai petrecut nici o tragedie asemănătoare, dar ceva s-a defectat. Tatăl meu, fiul cel mare, a murit la şaizeci şi patru de ani, de ciroză hepatică. I s-a tras dintr-un subicter făcut de supărare, în 1952. Atunci i s-a înscenat un proces penal şi a fost concediat. Mobilele noastre au fost puse în stradă, spre amuzamentul meu de copil inconştient […].

Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti

Poetul se numeşte Dan Mircea Cipariu şi recunoaşte, cinstit şi baladesc, dar numai atunci cînd are chef, că orice poem pe care îl scrie este un autoportret. În momentul în care sîngele şi carnea versului autentic îi sînt date, o anumită stare de spirit devine tot atît de lungă, lată şi adîncă precum un univers.

Un debut în poezia românească de azi consfinţeşte un act de curaj – curajul de a reface lumea în care trăim. De la sine înţeles e că mă refer la debutul cu o carte de poeme. Altfel, ţin să îi informez pe cititorii acestui text că sus-numitul Dan Mircea Cipariu scrie de multă vreme şi publică în periodice cam tot de pe atunci. L-am întîlnit cînd era în clasa a X-a la liceul bucureştean „Iulia Haşdeu“. Privea cu intensă curiozitate viaţa şi relata cu nesaţ de august scrib împătimit ceea ce vedea. Scria poezie (fragment din recenzia lui Gabriel Rusu la volumul de poezie Hai să ne-ntîlnim pe site sîmbătă seara).