Liternet publică volume noi

Autor: Ovidiu DRĂGHIA | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

După o perioadă liniştită, fără noutăţi de librărie, editura electronică Liternet publică două volume proaspete: Portrete-robot cu texte cu tot de Şerban Foarţă şi Ninsoarea electrică de Traian T. Coşovei. În continuare, puteţi citi fragmente din recenziile la aceste cărţi şi din textele literare. Puteţi descărca gratuit cărţile de pe site-ul Editurii Liternet, secţiunea „Librărie“: http://editura.liternet.ro.

Cartea lui Şerban Foarţă

„Portrete-robot cu texte cu tot e un florilegiu sprinţar, cu ştaif poetic şi impact cromatic, absorbit în siajul deja clasicului Mic tratat de pisicologie, dar şi un fel de intermezzo însoţit de cut-outs digitale, ce a căzut, în format .pdf şi, probabil, fără ştirea autorului, dintre paginile exuberantului Îndreptar practic de chiciologie: unde altundeva ar putea privi toate aceste multicolore perechi de ochi dacă nu înspre colecţia generoasă de obiecte stridente pe care Şerban Foarţă a izbutit să le culeagă cu răbdare şi în coaja cărora a ştiut cum să bată pentru a le extrage potenţialul estetic? Aşadar, cu gîndul (încă) la pisici şi cu privirea spre kitsch, Şerban Foarţă trece în salturi de şotron peste frontiera dintre stil şi absenţa lui“.

(Fragment din recenzialui Alexandru Budac, „Şevaletul digital“)

Preambul: Schema şi schima au aceeaşi rădăcină

„Copil fiind (şi, mai tîrziu, la noi acasă), era în uz o enigmatică expresie, anume «şcaţ de pe cutia de ceai».

Eu, unul, nu-mi aduc aminte să fi văzut, după război, o astfel de cutie misterioasă, dar intuiam că era vorba de, îndeobşte, prostul gust al feluritelor fotoportrete («bust în c... pe scaun», în picioare, de grup, de nuntă, de familie, ş.a.m.d.).

E ceea ce, azi, se cheamă poze kitsch.

Cuplurile nupţiale, mai cu seamă, aveau un aer ţeapăn şi stupid care stîrnea ilaritate, ˜ ca, între altele, figura de mai jos:

Mai puţin tenta rozulie, ce este contribuţia mea la dublul portret-robot (nupţial/funebru?), acesta provine din fondul de fonturi ale PC-urilor, anume MS Outlook.

În marea-i generozitate, ordinatorul este un depozit de, ştie-se, tot felul de «confecţii».

Restrîngîndu-ne la vastul domeniu fizionomic, el ne oferă ochi, urechi, guri ş.a. de gata.

Avîndu-le, ne este foarte lesne să le îmbinăm (dîndu-le nuanţa convenabilă, desigur) într-o mulţime cvasiinfinită de portrete, dacă vreţi, robot (aidoma, pesemne, cu acelea de pe cutiile de ceai, ˜ şi similare, într-un fel, schematicelor masle ale cartomanţiei).

Altminteri, idealul de frumuseţe însuşi al fiecăruia în parte, «genul» propriu de femeie sau bărbat (de unde şi expresia, cam desuetă astăzi, «X e şsau nu eţ genul meu)», aduce a portret-robot“.

(Fragment din Portrete-robot cu texte cu tot)

Cartea lui Traian T. Coşovei

„Un poet foarte talentat este Traian T. Coşovei, unul dintre cîştigătorii concursului de debut pe anul 1979 de la Cartea Românească, cu volumul Ninsoarea electrică. Laurenţiu Ulici nu l-a prea cruţat, într-un articol de acum cîteva săptămîni, insinuînd lipsa originalităţii. De cîteva ori, în articol se vorbeşte, cu aerul că e o fatalitate, de reminiscenţe. Rostirea poetică ar fi de ucenic ascultător al lui Nichita Stănescu. Cele două exemple citate de critic sînt indiscutabile, dar cîte mai erau în tot volumul? Traian T. Coşovei nu e un poet din familia lui Nichita Stănescu, aşa că asemănările trebuiau considerate accidentale. În al doilea rînd, criticul scrie: «Noutatea poeziilor sale se bizuie pe reordonarea unor calităţi vechi». Ideea articolului este că asistăm la apariţia în poezie a unui «nou val», al anilor ’80, şi că întotdeauna asemenea «începuturi de timp poetic» se caracterizează prin aşezarea «într-o ecuaţie poetică comună» a unor proprietăţi «existînd disparat» mai devreme. S-ar putea susţine însă la fel de bine şi contrariul, şi anume că orice început e, înainte de orice, o ruptură, o negaţie“.

(Fragment din recenzia lui Nicolae Manolescu, „Stări de spirit“)

„Stare de spirit“(din volumul Ninsoarea electrică)

Aerul meu alerga înaintea respiraţiei mele,

sîngele meu alerga înaintea inimii mele,

frunzele alergau înaintea copacilor

(zidurile aveau glasuri de păsări)

zidurile alergau înaintea păsărilor,

păsările alergau înaintea inimii mele.

Trecerea norilor, noaptea,

himere albe căutîndu-şi trupul,

ori părul tău arzînd ca un războinic

pe rugul de gheaţă al stelelor.