OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Liviu CAPSA
Mesaje pe robot
Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1999, 61 p., f.p.


Volumul de versuri al lui Liviu Capsa se vrea o radiografie exacta a vietii de (post)tranzitie, apropiata, prin preocuparea pentru cotidian si prin avintul pamfletar, de reportajul jurnalistic. Prin aceasta, poezia sa poate stirni interesul unui anumit tip de public (fie el si acela care gusta, seara de seara la Meteo, „panseurile“ fataliste ale lui Oreste). In schimb, ca literatura, versurile sale nu reusesc decit sa insele asteptarile. Sint trase in jos de abundenta obositoare a metaforelor, de discursivitate si mai ales de prezenta unei morale explicite in multe dintre poeme. (Auto)ironia si spiritul ludic, desi isi fac din cind in cind simtita prezenta, nu reusesc sa compenseze intotdeauna aceste neajunsuri. La capatul lecturii, recenzentul cu greu se poate abtine de la prea binecunoscutele pronosticuri pesimiste, constatari amare, de la familiarele – dar, din pacate, indreptatitele – lamentatii cu privire la inflatia de volumase de versuri, inflatie care, nu mai putin decit cea economica, nu poate fi controlata in nici un fel.

Lasind la o parte toate acestea, volumul de fata (impartit in doua sectiuni, Mesaje pe robot si Victoria cotidiana) reuseste intr-un fel sa lanseze o provocare: ne invita sa reflectam, cu mai multa seriozitate, la raporturile poeziei cu realitatea, la „viata aceasta educata si sobra“, care „se abandoneaza noaptea prin parcuri/ fierbinte si goala“ (p. 13). Chiar daca poezia a fost coborita demult in strada (si au facut-o altii, de nenumarate ori si cu mult mai bine), totusi, preocuparea poetului pentru cotidianul prozaic si umil, apetitul sau, de-a dreptul bulimic, pentru „feliile“ de real, „servite retinei noastre insetate de fapte“, nu ne poate lasa cu totul indiferenti; cum nu poate sa nu ne induioseze nici efortul sau disperat de a conserva esantioane de viata (asa cum „sporii evenimentelor maturate de vint“ se straduiesc din greu „sa fecundeze paginile marilor ziare“).

Intilnim, de asemenea, o sumedenie de poeme cu ecouri neasimilate din Bacovia si Arghezi, in care se amalgameaza recuzita prafuita a tirgurilor de provincie si rudimente dintr-o estetica a uritului („se apropie ora cind luna despica/ teasta betivului ce urineaza pe garduri/ apoi plictisita se trinteste pe spate/ precum curva la care cotizeaza tot cartierul“, p. 22). Ne putem gindi, citind aceste versuri, si la imageria extravaganta a lui Geo Dumitrescu, mai exact la poemul Aventura in cer, in care luna aparea in postura unei patroane de bordel, obeza si colerica, ce se dezbraca peste noapte, sub ochii privitorului perplex; dar nu putem ignora evidenta ca, in cazul lui Liviu Capsa, versurile cu adevarat izbutite sint foarte rare. Iata, de pilda, citeva: „de zapusala/ cofetaria si-a scos limba terasei afara/ si bucuria copiilor/ ricoseaza din umbrela-n umbrela/ pilpiie citiva fluturi/ ca niste petale ce-si cauta floarea“ (p. 43). Aici, ceea ce ne atrage atentia este o vocatie incontestabila a ludicului, care ne trimite cu gindul la fanteziile jucause ale lui Mircea Cartarescu.
In ansamblu, volumul este destul de inegal, iar ceea ce ar mai merita poate retinut este predilectia lui Liviu Capsa pentru poemele cu ritm si rima, particularitate care ii asigura autorului o pozitie greu de contestat, daca nu in tagma poetilor, cel putin in aceea a versificatorilor.