OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Gérard de Nerval a imaginat povestea unei miini blestemate care s-a despartit de trup si care strabatea lumea pentru a infaptui lucrurile singura. Daca aceasta ar fi calea miinii stingi, cea a demiurgiei care duce „in extremis“ la distrugere, de cealalta parte nu poate sta decit mina cu fir de ata care a impletit culcusul civilizatiei umane. Paul Valéry ne atentioneaza: „Nu exista in toata seria animala o singura faptura, afara de om, care sa fie capabila sa innoade masinal o ata. Acest banal act, oricit de banal si de usor este, ofera asemenea dificultati analizei intelectuale incit trebuie implicate resursele celei mai rafinate geometrii ca sa rezolvi problemele pe care firul le poate sugera“.

Lucrul de mina este actul de suprema estetica a domesticului, adica a animalitatii din noi, civilizate. Cu toate acestea teoria economica clasica a lui J.S. Mill vede in munca de tip casnic o activitate nici sociala, nici culturala, ci mai degraba naturala. Aici intervine disjunctia necicatrizata intre rational si naturalul pe care-l depoziteaza feminitatea. Acel „cap femeiesc bun pentru amanunte“ fata de „capul patriarhal bun pentru principii“ l-a discriminat, in plina declaratie a drepturilor omului, Divinul Jean-Jacques (Rousseau). Iar la femeile artiste cu talia XX spre XXI, a rasarit un cap de „homo aestimans“, persoana care se observa.
In acest fel expozitia de la Galeria ArTei a celor cinci artiste mature, cu fisa profesionala de aproape un deceniu si jumatate, este incintatoare fara a fi neaparat frivola si ludica. Este negresit nostalgica, confesiva si ingenioasa. Ca si mina si „lucrul de mina“, ea este, involuntar si inconstient, un autoportret. Mina da intotdeauna cu „inauntrul“ ei fara sa aiba propriu-zis interior si exterior.

Elena Panayotova, artista din Sofia, cu voiaje si prieteni romani, a trimis conducatoarei cvintetului, Stela Lie, „jurnalele“ sale plastice, drept „delicateturi“ obiectuale, adica containere de papetarie prelucrate grafic, despre vise, arta, iubire, placeri, secrete. Tot in hirtie Emilia Kiss si-a exersat amintirile plierilor si decupajelor, rafinind pe citeva registre despaturirile crestate, de mare efect ritmic plin-gol, vibrat-mat. A reabilitat si servetelele dantelate din hirtie pentru tort si le-a dat „miez“ din colaj infantil laborios. Un loc de privit „afara“ a instalat Ruxandra Grigorescu. Doua scaune mintuite de batrinete prin imbracaminte de culoare sint incadrate de perdele care, la rindul lor, contin un ochi de pictura „frageda“, adica un „tondo“ cu zorele pictate franciscan. Alta aplicare la motiv, vazut de aceasta data prin lentila flamanda, face atractia micilor naturi moarte cu dantele si flori pe care Sanda Butiu le picteaza, la propriu si la figurat, „in adincime“.

Diastola imaginii („care e masura realitatii“, cum zice Wittgenstein de pe fata de masa a Stelei Lie) inseamna ultimele lucrari ale expozitiei, cele pe hirtie si pe dreptunghiuri mici de sticla. Stela Lie deseneaza, in snur de culoare „con larghezza“, motive si simetrii ale mileurilor, paretarelor si broderiilor casnice. Este o deja consemnata „istorie personala“, dar, prin acumulare si constanta, creatia Stelei Lie devine o istorie plastica a „privatitatii“, pe care artista o „manu-factureaza“ in arta noastra contemporana.