Lucruri implicite

Autor: Alexandru Toma PĂTRAŞCU | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Lucruri implicite, lucruri care se înţeleg de la sine. Un părinte îşi iubeşte copilul şi are grijă de el. Un soţ îşi iubeşte nevasta şi n-o bate (e valabilă şi reciproca…). Toţi oamenii au aceleaşi drepturi, indiferent de sex, vîrstă, rasă, naţionalitate, religie etc. Un parlamentar munceşte din greu pentru a promova şi apăra interesele celor care l-au ales. Un preot (sau călugăr) este plin de dragoste şi înţelegere pentru aproapele său.

Cele de mai sus sînt de la sine înţelese. Am totuşi o nedumerire. De ce e nevoie de legi şi prevederi şi regulamente care să ne explice că un părinte trebuie să aibă grijă de copilul lui. Că bărbatul nu trebuie să-şi bată nevasta. Că nu ai voie să dai un angajat afară doar pentru că e femeie, ţigan, handicapat sau homosexual. Că nu ai voie să iei mită… De ce? Doar sînt lucruri evidente, de la sine înţelese, implicite… De ce trebuie menţionate explicit?

Ce au toate în comun? Sînt principii fundamentale, definesc un sistem, sînt axiomele pe care se bazează societatea. Renunţarea la ele ar face întreaga structură incoerentă şi şubredă. Ar face-o greu de înţeles. Ar transforma-o în ceva arbitrar, într-o formă lipsită de conţinut. Se presupune, sau cel puţin eu presupun, că şcoala ar trebui să se bazeze pe logică, nu pe simpla acumulare de cunoştinţe. Se presupune, sau cel puţin eu presupun, că şcoala ar trebui să evidenţieze în primul rînd fenomenele şi procesele, nu să transforme elevii în maşinuţe de memorat informaţii disparate.

Mă întreb cum se poate atinge un astfel de deziderat atunci cînd principiile fundamentale sînt eliminate, prezentîndu-se doar nişte rezultate predigerate, fără raţionamentele care au condus la ele. În cazul mecanicii, avem Principiile lui Newton şi Legea atracţiei universale, în chimie, Teoria atomistă. Poţi spune elevilor că există rachete, sateliţi sau mase plastice fără să faci referire la ele, dar ignorîndu-le, nu le poţi explica de ce poate zbura o rachetă… Pur şi simplu nu vor avea elementele de bază care să le permită înţelegerea fenomenului.

Înţelegerea biologiei se bazează în mod fundamental pe teoria evoluţiei prin selecţie naturală. În lipsa ei, rămînem la un simplu nivel descriptiv; putem să spunem doar cum sînt lucrurile, nu şi de ce. De cînd evoluţionismul a fost eliminat din programa şcolară, studierea acestuia s-a transformat din explicită în „implicită“. Programa şcolară de biologie cuprinde la clasa a XII-a subiectul „Aplicarea unor reguli de menţinere a sănătăţii omului“. Îmi închipui nişte elevi care au studiat „implicit“ teoria evoluţiei şi un profesor povestindu-le că nu este bine dacă se tratează aiurea cu antibiotice. Şi un elev ridicînd timid două degete şi întrebîndu-l: „Dom’ profesor, dar de ce nu este bine?“.

Răspunsuri posibile:

Varianta A: „Pentru că aşa ţi-am spus eu!“.

Varianta B: „Pentru că prin evoluţie şi selecţie pot apărea tulpini rezistente“.

Dacă aţi fi elev, ce variantă aţi prefera? Dar dacă aţi fi părinte?

Din punctul lui de vedere, Ministerul Educaţiei s-a decis. Preferă varianta A.

Notă:

La data de 22 decembrie 2006, prin Ordinul nr. 5959 semnat de fostul ministru al Educaţiei şi Cercetării, Mihail Hărdău, a fost eliminată din programa şcolară studierea teoriei evoluţiei. Timp de şase luni, Ministerul Educaţiei a negat că teoria evoluţiei ar fi fost eliminată din programă şi a afirmat, prin vocea purtătorului de cuvînt, Mihaela Suciu, că „teoria evoluţiei se studiază implicit“. În urma unei campanii civice de protest, la data de 15 mai 2008, în cadrul unei conferinţe de presă, Ministerul Educaţiei anunţa reintroducerea evoluţionismului în programa de biologie începînd cu anul şcolar 2008-2009.

Cu toate acestea, programa nu a fost modificată, iar teoria evoluţiei continuă să fie absentă din învăţămîntul preuniversitar.

Alexandru Toma PĂTRAŞCU

vicepreşedinte al Asociaţiei Umaniste Române