OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Aţi semnat un angajament cu Securitatea?

Da. O hîrtie de 3-4 rînduri, scrisă în 29 sep­tem­brie 1987, şantajat de colonelul Bu­decă. A doua zi dimineaţa, nevastă-mea ple­ca spre Berlinul de Est, în direcţia Paris. Dacă nu semnam angajamentul, îi ridica paşaportul, nu putea pleca.

Ce a presupus angajamentul şi ce aţi făcut mai departe? Aţi rămas în legătură cu Securitatea?

Cred că Budecă m-a vizitat o dată, ulterior, dar fără nici o semnificaţie. Colonelul Budecă vizita atelierele de pe Şelari nr. 13, unde lucrau 16 pictori. Şi unde aveam multe cunoştinţe. Colonelul Budecă a înţeles că nu vreau să colaborez. Adevărul-adevărat e că eu îl atrăsesem într-o cursă, lăsîndu-l să înţeleagă faptul că aş putea colabora cu el. El mă urmărea, mă dorea colaborator, de ani de zile. N-a reuşit. A încercat să mă cumpere cu un paşaport. După ce nevastă-mea a plecat, n-a mai existat nimic.

N-am scris nici o notă informativă

După ce aţi semnat acest angajament cu Securitatea, sub şantaj, cum spuneţi, aţi făcut vreo notă informativă?

Nu. Nu am scris nici o notă informativă, despre nimeni. Nu i-am turnat pe pictorii de la atelierele din strada Şelari colonelului Budecă şi nimănui altcuiva de la Securitate. Toată povestea aceasta apare clar în referendumul trimis de CNSAS la Curtea de Apel şi mie însumi, care a ajuns în mod bizar la presă, la Cotidianul, direct de la CNSAS, se pare.

De ce apare în Cotidianul că aţi fi avut numele de cod „Robert“? Cotidianul susţine că există un raport al colonelului Budecă, în care sursa „Robert-Petru Romoşanu“ ar fi vorbit despre Paul Gherasim în prezenţa acelui ofiţer.

Un nume de cod a fost pus pe acel angajament, e numele străzii vecine unde locuiam în momentul acela. Nota la care face referire Cotidianul e în legătură cu Paul Gherasim. Eu n-am citit articolul din Cotidianul, sînt plecat din Bucureşti de cîteva zile, dar am citit în schimb referendumul pe care l-am primit de la CNSAS, în legătură cu Paul Gherasim. Colonelul Budecă spune că a stat de vorbă cu mine. Sînt acolo nişte banalităţi metafizice, cum că Paul Gherasim ar fi fost un pictor mistic. Sînt lucruri care erau cunoscute, la vremea aceea, de toată comunitatea de pictori în care lucram, pe strada Şelari 13, lîngă Crama Domnească. Acele lucruri sînt valabile şi astăzi. Turnura de fraze, de idei nu-mi apar­ţine. Nu-i aparţine nici lui Budecă. Am o presupunere în legătură cu persoana căreia îi aparţin aceste formulări: unui pictor din acea comunitate, dar nu pot să vă dau numele lui, pentru că nu mă interesează lucrul acesta.

Cred că mi-au pus în gură aceste lucruri

Cred că mi-a pus în gură aceste lucruri. Din acest referendum de la CNSAS am înţeles că Budecă îi avea sub urmărire şi pe Paul Gherasim, şi pe Horia Bernea. Ceea ce, de altfel, noi, la vremea respectivă, ştiam. Cam ştiam cine e urmărit. Eu mă ştiam urmărit, Paul Gherasim se presupunea că este urmărit deoarece călătorea des în străinătate.

Să recapitulăm: aţi semnat acest angajament cu Securitatea...

Domnule Şimonca, văd că repetaţi foarte des acest lucru. Singura mea colaborare cu Securitatea este acest angajament. Văd că vă face foarte mare plăcere să repetaţi. Acest angajament este singura mea colaborare, a durat şase ore, într-o noapte. Dar văd că vă place la nebunie să repetaţi.

Nu eu spun acest lucru, spune referendumul de la CNSAS către Curtea de Apel. Iar dacă doamna Corlăţan nu spune asta, în­seamnă că nu-şi face meseria de jurnalist. Oricum, textul respectiv, documentele respective n-aveau ce căuta în presă înainte de a trece prin tribunal. Doamna Corlăţan nu se poate substitui unui judecător.

Cu Budecă v-aţi întîlnit o singură dată?

Budecă ne vizita pe toţi cei care lucram în galerie. Eu am lucrat 7 ani în galerie. Ne vizita la trei luni, la şase luni, trecea, spunea „bună ziua“, îi vizita pe pictori, el era ofiţerul care se ocupa de Uniunea Artiştilor Plastici, unul dintre ofiţeri.

Şi nu vă recunoaşteţi în ce spune colonelul Budecă, şi anume că „Robert“ ar fi spus despre Paul Gherasim diverse lucruri.

Tot ce declari în stare de reţinere nu se consideră colaborare

Am fost sub anchetă începînd cu 1973, cînd aveam 16 ani, pînă în 1981, dată cînd am vrut să plec din ţară. Am fost interogat de mai multe ori, am fost reţinut, am fost în stare de reţinere şi interogat. Vă atrag atenţia că tot ce declari în stare de reţinere nu se consideră colaborare cu Securitatea. Iar faptul că CNSAS foloseşte aceste interogatorii ca suport pentru o eventuală colaborare cu Securitatea dovedeşte reaua credinţă a celor care au fabricat acest text.

Dumneavoastră în ce relaţie eraţi cu Ion Negoiţescu?

În anchetă aţi spus lucruri incriminatorii despre Ion Negoiţescu?

Domnule Şimonca, eu eram un puşti, habar n-aveam ce înseamnă Miliţie sau Securitate. Ulterior acelor întîmplări, am aflat, din lucruri tipărite în presa românească, faptul că Negoiţescu fusese agăţat la ieşirea din puş­cărie, ca atîţia alţii, şi că plecarea lui în Germania a fost în „misiune“. De altfel, ce vă spun acuma se poate confirma prin faptul că, după terminarea anchetelor, în urma cazului Goma, lui Negoiţescu i s-au tipărit două cărţi la Bucureşti. A fost înjurat şi a plecat din nou în Germania, după care s-a întors în România şi a plecat din nou în Germania. Toate aceste mişcări, inclusiv tipărirea cărţilor, în condiţiile respective, ale anului 1977, anul cutremurului şi anul mişcării Goma, nu puteau avea loc fără instrumentarea Securităţii. Asta vă rog să tipăriţi, mi le asum.

Tipărim... Mă interesa rolul dvs. înainte de plecarea lui Negoiţescu în Germania. Aţi contribuit la incriminarea lui Negoiţescu, pentru aderarea lui la mişcarea Goma?

Am fost anchetat împreună cu alţi 30 de intelectuali. Foarte celebri. Unii sînt chiar celebri disidenţi. Sper ca, într-o bună zi, ori Securitatea, ori CNSAS să povestească complet despre acest dosar Negoiţescu. Eu nu doresc să duc, din acea anchetă teribilă, singur crucea. Sînt alţi oameni mult mai celebri decît mine care trebuie să facă nişte mărturisiri, inclusiv în Consiliul CNSAS, dacă vă interesează. Eu atît am de spus despre Negoiţescu, am să scriu şi o carte, unde am să dezvolt aceste lucruri.

Spuneţi că au fost în anchetă mai mulţi intelectuali, anchetaţi pentru relaţiile şi sprijinul acordat lui Negoiţescu.

Dvs. ce aţi spus în acea anchetă? L-aţi incriminat pe Negoiţescu?

Sînt lucruri care mi se întîmplau între 16 şi 19 ani. Mi le amintesc cu imprecizie. Ce s-a pus pe hîrtie, ce-mi aparţine, ce nu-mi apar­ţine, mi-e foarte greu să spun, nici n-am cercetat documentele. În lumea intelectuală, care e bîrfitoare şi e teribil de neserioasă, informaţiile circulă cu mare viteză, cu multă otravă. Dar, documentele vor ieşi şi vor fi cu adevărat surprinzătoare pentru multă lume.

De ce lucrurile acestea, despre angajamentul dvs., Paul Gherasim, Horia Bernea, Ion Negoiţescu, nu le-aţi explicat înainte de articolul din Cotidianul?

Afirmaţia injurioasă e înregistrată, a fost prezentată pe blogul Mirelei Corlăţan. V-aţi ieşit din pepeni, cum se spune, v-aţi enervat, aţi fost violent, aţi jignit-o, aţi ameninţat-o, spunîndu-i că „o veţi aranja“. Injurăturile n-au servit unei explicaţii.

Nu eu o voi aranja, o s-o aranjeze viaţa, pentru că e o amatoare în presă, nu e un om de presă. Şi, în orice caz, ne vom întîlni şi la tribunal.

Vreţi să o daţi în judecată pe Mirela Corlăţan?

Da, pe ea, inclusiv ziarul Adevărul.

Mie nu-mi este clar de ce aţi preferat să vă enervaţi şi să ameninţaţi. Dacă lucrurile au stat cum le spuneţi acum, şi cu Paul Gherasim, şi cu Horia Bernea, şi cu Ion Negoiţescu, de ce nu le-aţi spus pînă acum? De ce n-aţi clarificat zvonurile care s-au vehiculat, cum că aţi fi fost „omul Securităţii“?

- În faţa cui să mă fi explicat?

În condiţiile ciudatei noastre democraţii, dvs. îmi cereţi să mă lămuresc... În faţa cui? Justiţia este încă monitorizată la Bruxelles. Eu mă voi duce în tribunal, sperînd că justiţia func­­ţio­nează. Cred că sînt în România ju­decători oneşti. În faţa cui să mă fi explicat? În faţa lumii literare, care e bîrfitoare?

Încă o dată, vă întreb: aţi făcut, cu voie sau fără voie, rău pictorilor Paul Gherasim şi Horia Bernea?

Nu le-am făcut nici un rău. Intenţionat. Fără voie nu pot să ştiu, e adevărat că vorbeam cu toţii, poate am fost neatenţi, e posibil să fi fost ascultaţi, e posibil să fi făcut rău, fără intenţie. Domnule Şimonca, nu sînt un sfînt. Sînt un biet om.

Cu voie le-aţi făcut vreun rău?

Nu le-am făcut nici un rău, nu i-am turnat la Securitate. Le-am făcut numai bine. Eram prieten cu oamenii aceştia, niciodată n-am trădat prietenia cu ei, ducîndu-mă la Securitate. De altfel, cîţiva ani mai tîrziu, Horia Bernea mi-a botezat copilul. Să ştiţi că eu nu voi rămîne un prost care încasează de la nişte golani. Lui Paul Gherasim şi lui Horia Bernea nu le-am făcut nici un rău. În ce-l priveşte pe Negoi­ţescu, declaraţiile au fost obţinute sub an­chetă, eram reţinut, cine a suferit cu adevărat în afacerea asta am fost eu. După 1982, m-am întîlnit cu Negoiţescu, în prezenţa lui Gheorghe Grigurcu; şi-a cerut iertare pentru imensul rău pe care mi l-a făcut şi în România, şi în Occident.