OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Words Without Borders. The World Throught the Eyes of Writers
An antology edited by Samantha Schnee, Alane Salierno Mason, Dedi Felman
Anchor Books – A division of Random House, New York, 2007, 368p.

Nu conteaza anii de stagnare. intr-o zi buna – sau daca inchizi ochii – pare ca toata Romania se straduieste sa prinda din urma Vestul. Numai Dumnezeu stie daca acest lucru e in intregime de dorit, dar nimeni nu se indoieste de nevoia tarii de a se recupera pe sine si pentru sine insasi. Aceasta inseamna sa ajunga la nivelul normelor si stilurilor europene in multe domenii, inseamna mindria de a-si tine capul sus in societatea globala a secolului XXI, dar ca natiune, ca popor cu o istorie lunga si complexa, cu obiceiuri constituite de-a lungul multor ani, cu o matrice lingvistica formata in decurs de secole.

Caz in discutie: literatura romana si-a luat sarcina de a cistiga putere in ochii vestului. Nimic nu e simplu si e normal sa gasesti varii motive: mindria, setea de a fi conectata cu restul lumii, necesitatea de a functiona pe o piata din ce in ce mai internationala, atit la nivelul productiei literare, cit si la nivel de dolari/euro. Desi incet, recuperarea se transforma intr-o poveste de eforturi reciproce – miini care ofera si miini care ajuta. La nivelul relationarii, ultimele doua editii ale Festivalului de la Neptun al Uniunii Scriitorilor din Romania s-au concentrat pe sansele literaturilor de circulatie mica si pe asteptarile Europei.

Cea mai recenta editie a festivalului a avut loc intre 8 si 12 ale lunii acesteia. Cu un efort sustinut si puternic, Institutul Cultural Roman nu doar pregateste traducatori, dar si sustine publicarea in strainatate, dupa modelul european. Iar americanii isi intind din nou miinile „scriitorilor lumii“, printr-un complex de impulsuri care porneste de la interesul autentic si continua atit cu stilul american de „corectitudine politica“ si „avangardism“, cit si cu ochiul nedezlipit de propriul profit financiar.
Citeva lucruri reprezentative despre America literara: Festivalul Vocilor Lumii, organizat de P.E.N., a avut loc anul acesta la New York intre 24 si 29 aprilie. Au fost intilniri in tot Manhattanul si, daca te duci pe www.pen.org, vei gasi douazeci si sase de prezentari, nenumarate blog-uri si o expunere a comentariilor din presa. La suprafata, aceasta nu arata ca o respingere a literaturilor de circulatie mica – cel putin din partea scriitorilor americani – si un credit considerabil ii revine, in mod inevitabil, comitetului de traduceri al P.E.N. America, acum condus de Michael Moore. Totusi, „50% din traducerile din intreaga lume sint din engleza, dar numai 6% in engleza“1.

Asa spune Andre Dubus, scotindu-si palaria in fata Words Without Borders, organizatia careia i se datoreaza publicarea cartii recenzate aici. Si adevarul este ca, daca mergi la sectiunea „Programe“ a web-site-ului P.E.N. si selectezi „traducere“, vei gasi trei reviste de traducere recomandate de P.E.N., toate americane: Words Without Borders/Cuvinte fara frontiere, Circumference: Poetry in Translation/Circumferinta: poezie tradusa si World Literature Today/Literatura lumii astazi, toate accesibile on-line. Se poate sustine ca trei reviste de traducere de talie mondiala nu sint suficiente pentru Statele Unite, dar se poate sustine, de asemenea, ca numeroase reviste literare valoroase din State includ traduceri. in orice caz, ceea ce trebuie sa faca scriitorii care sint tradusi este sa se pozitioneze catre ziare de calitate, care ar trebui sa-i ajute sa intre in legatura cu edituri de prestigiu.
in aceasta lumina, iata un cuvint despre Cuvinte fara frontiere/Words Without Borders: aceasta institutie „isi asuma raspunderea de a promova comunicarea prin traducerea celor mai bune scrieri ale lumii – selectate si traduse de un distins grup de scriitori, traducatori si profesionisti in editarea de carte –, sa publice si sa promoveze aceste lucrari (sau fragmente) pe web“2 sau pe hirtie. Editorii cartii recenzate sint nume grele:
n Samantha Schnee, vice-presedinta a Words Without Borders. Este fostul senior editor al Zoetrope, publicatie literara fondata de Francis Ford Coppola. Traduce din spaniola.

n Alane Salierno Mason, presedinta si editoare fondatoare a Words Without Borders. Este senior editor la W.W. Norton and Company. Noua sa traducere, Conversatii in Sicilia de Elio Vittorini, a aparut in colectia de clasici de la New Directions.
n Dedi Felman, vice-presedinta a Words Without Borders, este senior editor la Simon and Schuster. Felman a fost bursiera a Jerusalem International Book Fair. Citeste in mai multe limbi si a contribuit la fondarea publicatiei The Front Table, publicatie de recenzie de carte cu aparitie pe web.
E limpede ca aceste editoare se straduiesc sa evite povestile scrise pentru piata americana. Sa scrii pentru piata americana inseamna sa nascocesti o poveste care are loc in Mexic sau Timbuktu, care ar fi putut avea loc in Detroit, cu schimbarea unor detalii lipsite de importanta, ceai in loc de cafea, alte haine, altfel de bere – culoare locala in locul texturii originale. Nimic din toate astea aici. Bucuria acestei colectii consta in eternul inradacinat in particular.

Iata-l pe Giorgio Manganelli (tradus de Ann Goldstein) vizitind orasul sfint Madurai din sudul Indiei: „Este un oras sacru sau poate sfint: un loc investit cu un atit de agresiv simt al numinosului incit nu pare sa mai fie loc pentru altceva. Desigur, este, de asemenea, un oras… suficient de mare ca sa gazduiasca toate bolile si nedreptatile traiului in comun; dar acest loc nesanatos de uman se aduna in jurul unui vast templu, un oras-templu, un labirint, o retea, o asociatie de locuri sacre, un ansamblu de simboluri, un cor fracturat al multumirilor, insinuarilor, ademenirilor, ispasirilor, plingerilor, al fraudelor pioase, al cersitului, al furturilor de la om de catre om si de la Dumnezeu de catre om, al cintecelor de leagan, al jocurilor ceremonioase, al festivalurilor antice; un han sau o taverna unde in pahare este turnat Dumnezeu sau poate sint turnati Zei ai unei alte recolte…“3.
Iar acum iata-l pe Bronislaw Maj (tradus de Clare Cavanagh) meditind intr-un oras din Polonia: „increzatori asemeni copiilor, porumbeii dorm pe cornisele si coloanele Ghildei Tesatorilor. Poti sa-ti intinzi mina: caldura, vibratia celui desteptat, bataia rapida a inimii. Pe treptele monumentului fete si baieti cintind la chitare. Amurgul albastru, umed, luminile portocalii de pe ziduri…“.

in aceasta colectie a eternului exprimat prin local, romanii sint exceptional reprezentati de catre Gabriela Adamesteanu, al carei capitol din Provizorat este prezentat de Norman Manea si tradus cu gratie de Carrie Messenger. Provizorat, romanul caruia ii apartine fragmentul de aici, este o poveste de observare mutuala. Mai mult, este o poveste de adulter si suspiciune mutuala in Romania anilor ’70, si tocmai pentru acest motiv povestea evolueaza de la observatii nuantate, de la atentie mutuala la tonalitati psihologice pe care amantii, Letitia (romanciera) si Radu (om al partidului) le inregistreaza de-a lungul liniilor propriilor ego-uri, propriilor nervi, propriei memorii, propriei vointe de a-si aminti si de a uita. Ceea ce urmeaza este o versiune emblematica a capcanei amantilor asa cum o vede Letitia:
„La ora aceasta iese schimbul unu de la tipografie, grupuri de femei cu sacose se uita la doi ciini care isi dau tircoale, pe cel alb, un ciine urit si batrin, il vede in fiecare dimineata, cind alearga dupa condica. Nu a mai vazut insa niciodata corcitura patata cu maro si negru, atit de mica incit pare pui. Cind incep sa se fugareasca, isi da seama ca e o catea, se invirt in cerc, el se tot apleaca si o miroase sub coada, ea fuge, fuge si el dupa ea si, deodata, brusc, el se ridica in doua picioare, latra scurt, s-a urcat pe ea, un chelalait, sta nemiscata in timp ce el isi impinge trupul inainte si inapoi, scurt si repede. […]

Volga, Pobeda, chiar si cite un Renault luneca, lin, la scara, e ora cind sefii cei mari, din esalonul intii, incep sa coboare. Portarul cu fireturi face un semn disperat mecanicului de la punctul termic, alunga javrele astea nerusinate, nu vezi ce fac acolo?, basca mecanicului se muta de colo-colo, culmea e ca a gasit printre straturile de flori rosii fara miros o piatra ca sa arunce in ei! Un chelalait sfisietor, sa fi ramas asa, lipiti, coada in coada, de socul emotiei? Sau pentru ca sint de talii si virste nepotrivite pentru o acuplare? Albul alearga pe labele lui scurte si tari, latrind si o tiraste dupa el pe corcitura care schelalaie, grupurile de tipografe rid, arata cu degetul, spun mascari probabil, cateaua chelalaie si se zbate, portarul cu fireturi striga la mecanicul care cauta degeaba alte pietre in jurul statuii lui Lenin, masinile negre, de servici, s-au aliniat acum toate si, prinsi la coada, cei doi ciini trag mai departe, fiecare intr-o parte.“4
intelesul este „international“. Relevanta sa in ceea ce priveste problema relatiilor umane trece cu totul de perioada istorica a momentului descris. Oricum, mijloacele se bazeaza pe particularitatile absolute ale unui timp si ale unui loc date.

Volumul de fata pare sa spuna ca este loc in lume pentru o astfel de scriitura. Undeva dincolo de propriul mormint, James Joyce condamna pentru totdeauna introducerea cuvintului epiphany/epifanie in planul de invatamint american. in acest context, un cuvint folosit pentru a evoca manifestarea subita a divinitatii decade mult prea des intr-o intelegere intuitiva, ce pare obligatorie, a sensului esential al oricarei experiente nesemnificative ce se intimpla sa fie subiectul povestirii la indemina. Lumea are nevoie de un scris care sa nasca realul prin orice mijloace. Nu are nevoie de realizari pro forma, reziduul literar al culturii puritane a Americii. Dar acesta este, desigur, subiectul unui alt eseu.

–––––––––––––––––
1. Cuvinte fara frontiere. Lumea prin ochii scriitorilor, antologie, editori: Samantha Schnee, Alane Salierno Mason si Dedi Felman (Anchor Books/ Random House, New York, 2007).
2. Ibidem, p. 366.
3. Din „Experiment cu India“, in Lumea prin ochii scriitorilor, p. 207
4. Lumea prin ochii scriitorilor, p. 190.