OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Prin straduinta si entuziasmul profesorului Ioan Dragan, conducatorul Laboratorului de Media al Universitatii Bucuresti, colocviul franco-roman privind stiintele informatiei si ale comunicarii a ajuns la a douasprezecea editie. Anul acesta, discutiile au explorat dimensiunile sociale si culturale ale unui instrument emblematic pentru practicile informationale si comunicationale ale lumii de azi: motorul de cautare Google, care si-a diversificat oferta si a devenit societate comerciala, cu actiuni in continua crestere pe piata bursiera.

Abordarea teoretica generala si contributiile punctuale ale participantilor arata ca discursul asupra tehnologiei a ajuns acum la maturitate. Tine de domeniul trecutului sa consideri tehnologia informatiei, de care Google apartine, ca un instrument neutru, integrabil, fara consecinte majore, unei conceptii traditionale asupra culturii. Este, de asemenea, naiv sa adopti o perspectiva cauzala elementara, in care inovatia tehnica ar fi un factor independent, care declanseaza schimbari socio-culturale, acestea raminind sa fie elucidate de reprezentantii umanioarelor. Colocviul a pornit de la ideea ca intre tehnologie si ideologie exista complexe relatii reciproce, care pot fi examinate doar dintr-o perspectiva antropologica globala. Tehnologia informatiei nu schimba doar lumea, asa cum o cunoastem, ci, prin emergenta spatiului virtual – a ciberspatiului –, creeaza o lume noua, cu valorile, semnificatiile si convingerile sale specifice.

Metoda observatiei participative, caracteristica antropologiei culturale, sta la baza discursului privind reprezentarile, modelele si mentalitatile societatii informationale. Ea presupune, insa, pastrarea unei distante critice, a unui recul, astfel incit cercetatorul sa se afle, simultan, inlauntrul si in afara lumii pe care o studiaza. Perspectiva culturala critica asupra societatii informationale este avantajata de premisa eterogenitatii dintre lumea virtuala, construita pe infrastructura Internetului si lumea tangibila, palpabila, cu institutiile si dispozitivele sale de putere traditionale. Cele doua lumi nu sint, desigur, independente una de alta. O actiune intreprinsa in spatiul virtual, ca, de pilda, comanda online a unei carti, declanseaza evenimente virtuale (retragerea unei sume de bani virtuali din contul bancar), dar si „reale“, cum ar fi impachetarea si expedierea volumului. Legile promulgate de statul „real“ influenteaza functionarea comertului virtual. Pe de alta parte, noile dispozitive de putere, care se exercita asupra entitatilor decorporalizate, constituie alternative la institutiile clasice, preocupate de disciplinarea corpurilor, pe care le provoaca sa se reinventeze, pentru a-si gasi o noua legitimare.

Philippe Dumas si Paul Rasse au reprezentat nu doar universitatile lor (Université du Sud Toulon Var, respectiv Université de Nice – Sophia Antipolis), ci si reteaua de cercetare I3M pe care o conduc in tandem. Demersul lor de cercetare tine de sociologia utilizarii (sociologie des usages) si insista asupra reactiei umane la tehnologie, care poate conferi acesteia sensuri neprevazute. Vechea tehnologie industriala a retelelor (de transport, electrice si de comunicatii) era restrictiva in privinta practicilor de utilizare, impunind reguli disciplinare ferme. Cind Lenin definea comunismul prin „puterea sovietica plus electrificarea intregii tari“, el arata ca intelegea forta aliantei dintre ideologie si tehnologie. Daca tehnologia industriala era adecvata unei organizari autoritare, nu acelasi lucru se poate spune despre noua tehnologie a informatiei si comunicarii, care lasa utilizatorului mai multe grade de libertate, pe care acesta le poate valorifica intr-un demers creator, independent de autoritatea institutionalizata.
Peggy Cadel, Manuel Durand Barthez si Alexandre Serres au abordat problematica tehnologiei informatiei prin prisma demersului iluminist al enciclopedistilor, care au incercat sistematizarea rationala a intregii cunoasteri umane.

Acest punct de vedere a fost impartasit si de cercetatori romani ca Poliana Stefanescu, Livia Stefanescu, Nicolae Perpelea, ca si de matematicianul, poetul si informaticianul Dan Iancu, conducatorul revistei virtuale Agora. In viziunea lui Olivier Ertzscheid, Eric Boutin, Gabriel Gallezot si Francine Boillot, impartasita, de asemenea, de Adela Rogojinaru, Ovidiu Draghia si Adrian Mihalache, motoarele de cautare construiesc nu harti exhaustive si rationale, ci trasee variabile in labirintul cunoasterii. In acest context, a fost aprofundat conceptul de „serendipitate“, care nu inseamna doar sansa fericita, ca in romanul Cei patru printi din Serendip al lui Horace Walpole, ci rasplata cuvenita cibernautului care isi asuma riscuri, dupa ce a epuizat varietatea mijloacelor sistematice de cautare. Nicolas Pélissier, animatorul en titre al colocviilor franco-romane, a aratat importanta ofertei de continut cultural in constructia de imagine intreprinsa de Google. Jurnalismul online, promovat de Google News, promite o redactare automata, neutra din punct de vedere politic, a stirilor, ceea ce nu face decit sa intareasca suspiciunea privind radacinile ideologice mascate ale instrumentelor tehnologiei informationale.

Mai grav, convergenta mediilor (televiziune, presa, Internet) poate avea drept consecinta o extindere a reglementarilor europene privind mediile traditionale la siturile web considerate a poseda „valoare editoriala“. O deconstructie similara a demersului Google a fost intreprinsa de Jacques Araszkiewiez, dintr-o perspectiva semiotica. Analiza constructiei paginilor sitului Google sugereaza izomorfismul dintre functia motorului si cea a cercetatorului. Dincolo de pragmatismul instrumentului, ni se dezvaluie supozitiile tacite ca pagina web n-ar fi decit imaginea metonimica a lumii, care nu trebuie nici explicata, nici condusa, ci doar explorata. Sintem trimisi inapoi la sfatul lui Descartes, care spunea ca e mai bine sa-ti schimbi scopurile decit sa incerci sa schimbi lumea. A dori ceea ce poti realiza, iata singurul mijloc disponibil pentru a infaptui ceea ce doresti. Impacarea carteziana dintre eu si lume a fost nota finala, usor melancolica, a unui colocviu antrenant, in care mintile s-au ciocnit „in timp real“, facind sa scapere citeva scintei ale Adevarului.