OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In ultimul sau interviu1 acordat Gabrielei Adamesteanu, I.P. Culianu face o remarca speciala cu privire la gindirea filozofica contemporana. Aceasta n-ar mai privilegia marile teme heideggeriene: cea a fiintei („Ce este ceea ce este?“) si pe cea a fiintei-spre-moarte (Zein-zumtode). Ar fi interesata mai curind de problemele cognitive si de toate tipurile de cosmogonii. In termeni teologici, astazi, gindirea n-ar mai fi atit de fascinata de problema mortii cit, mai curind, de tema infinitelor posibilitati de creatie ale lui Dumnezeu si, mai ales, a celor in care omul nu are nici un rol insemnat. Stiinta contemporana – inclusiv istoria religiilor – s-ar interesa tot mai mult de tema lumilor alternative si a universurilor paralele.


1. Lumile alternative si principiul „transmiterii cognitive“

Una dintre ideile fundamentale ale lui I.P. Culianu, prezenta in opera stiintifica si literara, este aceea ca lumea obiectiva, concreta, cea pe care o locuim zi de zi, nu este nici pe departe singura lume reala. Orice fiinta umana care pune la indoiala legile acestei lumi, considerindu-le conventii, poate la rindul sau crea lumi alternative. Ele nu sint, in esenta lor, mai ireale decit lumea noastra. Doar noi binevoim sa le concedem o doza exagerata de fantastic sau irealitate.
Aceasta supozitie a lui Culianu apare frecvent si in proza lui Mircea Eliade, in special in nuvelele „orientale“. Este vorba de Nopti la Serampore si Secretul doctorului Honigberger. Evident, Culianu le cunostea foarte bine. Aici misterul lumilor alternative este anuntat de misticul hindus Swami Schivananda. Ele sint puse in relatie directa cu timpul. Astfel, conform gindirii orientale, nimic din ceea ce se intimpla acum, s-a intimplat in trecut sau se va intimpla in viitor nu are realitate! De ce? Pentru ca – arata Swami Schivananda – tot ceea ce se petrece in timp si istorie, in acest cosmos, este inconsistent si iluzoriu. Azi este, miine nu-i. Singurul cu adevarat real este Zeul, indiferent de numele pe care-l poarta. Si atunci intr-o lume in care nimic nu are temei real, „oricine“ stapineste anumite forte si legi poate face ce vrea! Poate crea lumi paralele sau universuri alternative. Evident, nici el nu creeaza nimic „real“, ci doar da aspect de realitate unor fantasme.

In Occident, acest motiv al lumilor alternative a fost intr-o buna masura compromis de iluminism, pozitivism, marcism si psihanaliza. Or, acum, constata Culianu, interesul pentru extatic si religios a revenit. De „vina“ pentru aceasta spectaculoasa reactualizare nu ar fi atit stiintele umaniste cit, mai curind, cele exacte. „Fizica si matematica sint in mare masura responsabile de revenirea interesului pentru caile mistice de cunoastere“2. Aceste discipline au deschis noi cai de cunoastere, aratind ca universul nostru fizic „este numai o conventie bazata pe perceptia noastra“3. Exact ceea ce a afirmat si Swami Schivananda in textele lui Eliade. Lumi noi si inimaginabile s-ar putea ascunde fie in „particule minuscule“, fie „in spatiul familiar din jurul nostru“4.
Ce sint insa aceste lumi noi, paralele?

In nici un caz nu sint pure creatii umane. Nici calatoriile vizionare in cuprinsul lor nu sint simple amagiri. De cele mai multe ori, arata Culianu, aceste realitati necunoscute au fost explicate prin fenomenul intertextualitatii. Ce inseamna aceasta? Nimic altceva decit „tendinta noastra mentala de a turna fiecare noua experienta in vechi tipare expresive“5. Ceea ce noi consideram o experienta noua ar fi, in ultima instanta, o reactualizare a altora mai vechi. Ideea este complet falsa, sustine Culianu. Argumentele lui aduc in atentie atit motivul sintezei creatoare, cit si pe cel al transmiterii cognitive.
Primul dintre ele afirma ca, in urma intilnirii a doua experiente religioase, poate aparea o sinteza noua creatoare. Prin urmare, noul nu mai revine in permanenta in aceleasi vechi tipare. Vechiul este in permanenta reinnoit si creeaza el insusi alte cadre de gindire si reprezentare.

Cel de-al doilea argument este cel al transmiterii cognitive. Ideea este ca nu orice transfer de cunoastere se face prin intermediul textelor (scrise sau nescrise). In acest fel, supozitia intertextualitatii este inlaturata. Nu intotdeauna se intimpla ca cineva sa citeasca un text si apoi sa-l transmita altora, mai mult sau mai putin deformat. Lucrurile se intimpla deseori invers. Textele sint produse in conformitate cu un principiu hermeneutic si nu cu un text anterior. Acest principiu hermeneutic propus de I.P. Culianu ne este deja cunoscut: „un set de reguli ar genera rezultate similare in mintile oamenilor pe o perioada de timp virtual infinita“6. Exemple de asemenea reguli: „exista o alta lume“; „trupul moare si sufletul se duce pe lumea cealalta“ etc. In virtutea unui mecanism de generare, aceste reguli creeaza fapte culturale, deseori in mod simultan. Samanismul, de exemplu, inceteaza a mai fi explicat prin teoria difuziunii lui din anumite centre spiritual-religioase. Nici ideea de imprumuturi culturale nu mai convinge astazi multa lume. Mai nou, sustine I.P. Culianu, samanismul ar fi creatia simultana in mai multe spatii istorico-simbolice a unor seturi de reguli apriorice si universale.

Transmiterea cognitiva propusa de Culianu ne provoaca sa regindim chiar si traditiile. Ele sint acum vazute sub chipul unor gramatici universale ce contin reguli si principii de generare. Samanismul ar fi o astfel de traditie, dar nu singura. Pentru majoritatea romanilor, traditia este reprezentata de ortodoxie. Multi dintre noi gindim in cadrele unei traditii structurate esentialmente ortodox si sintem, la rindul nostru, ginditi la ea. Tertium non datur. Or, lumile alternative si calatoriile in universurile lor sint, de asemenea, una dintre cele mai persistente traditii ale omenirii. Lor le-a consacrat I.P. Culianu ultima sa carte, Calatorii in lumea de dincolo.


2. Hesperus – un continent imaginar

Aceste lumi necunoscute si universuri stranii analizate de I.P. Culianu sint universale si permanente. In timp, s-au impus unele dintre ele si au trecut sub tacere altele. Istoricul religiilor aminteste in acest sens religiile, formele folclorice, samanismul, tantrismul si tehnicile meditative. Multe dintre ele sint universuri alternative actualizate de specialistii sacrului. Cine le creeaza? Dupa opinia „ultimului Culianu“, mintea omeneasca. Aceste lumi alternative au un dublu rol mijlocitor. Pe de o parte, ele te deschid spre noi universuri spirituale, stranii si fascinante prin necunoscutul lor. Pe de alta parte, lumile alternative devin si adevarate chei simbolice de acces la misterele mintii omenesti. Stiintific, ele sint putin cunoscute in momentul de fata. Se cunosc mai curind anumite stari speciale ale biocurentilor, undele alfa si teta. Ultimele au rolul de a scoate corpul omenesc de sub puterea oricarei dureri. Pe principiul lor se baza un Napoleon Head atunci cind, impreuna cu anumiti new-age-isti, umbla prin foc si calca pe carbuni aprinsi.
Una dintre lumile alternative consacrate prin scrierile lui Culianu este cea intitulata Hesperus. Mircea Eliade o numea un univers construit prin magia naratiunii. Mario Baudino in La Stampa din 23 mai 1991 vedea in Hesperus nici mai mult, nici mai putin decit o metafora a destinului occidental. Despre ce este vorba?

I.P. Culianu, in romanul sau cu acelasi titlu, prezinta un paradis al civlizatiei viitorului, inteles ca unica solutie de salvare pentru noi toti. In acest tinut beatific, libertatea s-ar dobindi fara efort, iar dorinta, teama, emotia si moartea ar putea fi definitiv extirpate. In cele din urma, o asemenea cale s-a dovedit a fi o enorma utopie. De ce? Pentru ca nu pot exista oameni veritabili fara temeri si dorinte, fara emotii si vise. Multi hesperieni vor ramine prizonierii propriului lor vis, in sensul ca nu vor putea nicidecum scapa de el. Mai mult, pentru ei visul va deveni o alta masca a Infernului. Ei bine, tocmai pentru asemenea oameni s-a inventat lumea. Ea este marea fictiune a Artei creata pentru a-i scapa pe cei condamnati la infernul lor personal! In romanul lui I.P. Culianu, lumea a fost gindita si creata ca un mecanism de salvare pentru multi hesperieni traitori printre noi si prizonieri ai propriului lor proiect utopic. Au incercat sa inalte ei insisi un Paradis din care sa extirpe orice urma de slabiciune umana. Au reusit pina la un punct pentru ca dimensiunea onirica a vietii n-au putut s-o distruga. Si atunci visul s-a intors impotriva lor insile. Singura salvare care le-a mai ramas a fost tocmai ceea ce ei incercau sa distruga: lumea. Ea este „locul de adunare a celor care nu pot sa-si suporte visul. Este patria solitudinii colective, a celor asediati de cosmare. Este un refugiu al inteligentelor nefericite, in contrast cu esenta lor cea mai intima“7.
Ideea creatiei acestor lumi insolite este reluata de I.P. Culianu si in finalul romanului Hesperus. „Arta Transformarii“ este cea prin care o lume noua, alternativa, ajunge sa existe. Este asemenea unui joc „prin care orice individ uman care stapineste toate capacitatile creierului sau, poate sfida legile universului fizic. Mai mult, poate compune o infinitate de universuri care asculta de alte legi. Nici unul nu este mai real decit altul. Nu, acest privilegiu nu-l are nici macar lumea in care traiti voi si careia ii conferiti un caracter absolut, ineluctabil“8. Desi text de fictiune, Hesperus expune multe din convingerile savantului Culianu. Le-am avut in atentie aici doar pe cele referitoare la lumile fictive si universurile multidimensionale. Singura lor sursa ramine tot mintea omeneasca. Concluzia este in acest sens categorica: „nu exista nici o alta realitate decit inteligenta umana“9. Totul se afla in ea, totul provine din ea.


3. A patra dimensiune

In toamna lui 1988, I.P. Culianu a inceput un curs provocator la Universitatea din Chicago. Se numea Religie si Stiinta. A patra dimensiune si era urmat de aproximativ 10 studenti10. Putini, dar buni, cum am spune noi. Majoritatea dintre ei erau fascinati de gindirea si prelegerile profesorului Culianu. (Cel putin asa sustine Ted Anton in cartea sa, iar noi sintem tentati sa-i dam deplina dreptate). Bibliografia cursului cuprindea carti semnate de R. Rucker, E. Abbott, L. Carroll, A. Einstein, I. Asimov, J.L. Borges si altii. I.P. Culianu insusi se interesa in acea perioada de noile teorii si ipoteze privind originea universului si tema spatiului multidimensional. Cunostea, sustine Ted Anton, cele mai recente teorii despre „hiperspatiu“, despre a patra si a cincea dimensiune.

In prelegerile sale, istoricul religiilor folosea deseori metafora iazului cu pesti atunci cind vorbea de lumea noastra obisnuita. El functiona pentru noi asemenea „eterului“ cosmic din Evul Mediu. Daca iazul s-ar limpezi, atunci noi, pestii, am vedea si intelege mult mai multe despre lumea fizica din afara, dar si despre fenomenele ei stranii numite conventional magie, astrologie sau misticism. Am intelege ca existenta ei se justifica doar in masura in care deschide spre alte lumi cu patru sau mai multe dimensiuni.
Tema celei de-a patra dimensiuni si a lumilor alternative l-a pasionat indelung pe Culianu. In ultima sa carte, Calatorii in lumea de dincolo, el ii consacra in totalitate primul capitol, „Trusa istoricului pentru a patra dimensiune“. Evident, acesta are la baza insemnarile cursului tinut la Universitatea din Chicago. Sint invocati aici A. Einstein cu a sa teorie a relativitatii, J.L. Borges cu nuvela Tlon, Uqbar, Orbis Tertius, dar, in mod special, este folosit Charles Howard Hinton, autorul a doua carti celebre. Este vorba de The Fourth Dimension (A patra dimensiune, 1904), si A New Era of Thought (O noua era a gindirii, 1888). Ultima se vindea impreuna cu 81 de cuburi colorate care ar fi permis cititorului sa gindeasca cvadridimensional.

La cea de-a patra dimensiune, sustine Culianu, se poate ajunge usor pe drumul deschis de matematicile elementare. Astfel, daca y este expresia lungimii unei linii unidimensionale, y2 va fi expresia unui patrat bidimensonal. In sfirsit, y3 va fi expresia cubului tridimensional. Intrebarea este acum urmatoarea: ce va reprezenta y4? Evident, un hipercub sau un obiect cvadridimensional.
Pentru a intelege proprietatile unui spatiu cu patru dimensiuni – inaccesibil noua, fiinte tridimensionale –, Culianu recurge la o analogie. Se foloseste de exemplul unui univers plat, cu doua dimensiuni, descris de reverentul si shakespearologul Edwin Abbott in cartea sa din 1883 intitulata Platlanda. In universul platlandez, totul are doua dimensiuni. Un punct este o linie, la fel si pielea unui individ in spatele careia sint ascunse organele sale interne. Platlandezii sint fiinte stranii, ciudate. Fiind bidimensionali, ei ar trebui sa foloseasca acelasi orificiu pentru ingurgitare, dar si pentru excretie. Se pot deplasa doar in doua directii: inainte/inapoi; stinga/dreapta. Pentru ei sus/jos nu exista.

(Fragment din volumul Culianu, jocurile mintii si lumile multidimensionale, prefata de Moshe Idel, in curs de aparitie la Editura Polirom.)
–––––––––––––––––––
1. I.P. Culianu, Lumea est-europeana..., interviu acordat Gabrielei Adamesteanu si publicat in revista „22“, 5 aprilie 1991.
2. I.P. Culianu, Calatorii in lumea de dincolo, ed. cit., p. 44.
3. Ibidem.
4. Ibidem.
5. Ibidem, p. 40.
6. Ibidem, p. 41.
7. I.P. Culianu, Hesperus, prefata de Mircea Eliade, Editura Univers, Bucuresti, 1992, p. 145.
8. Ibidem.
9. Ibidem.
10. Este vorba de Michael Allocca, Margaret Arndt-Caddigan, Beatrice Briggs, Nathaniel Deutsch, Julia Dulocq, Jenifer Jesse, Shannon Robinson, Stephanie Stamm, Leslie Steinfeld si Greg Spinner. Unii dintre ei i-au fost deosebit de apropiati lui I.P. Culianu, dupa cum sustine Ted Anton in Eros, magie si asasinarea profesorului Culianu.