Nr. 719 din 18.04.2014

On-line - actualitate
Restituiri
Focus
Editorial
Actualitate
In memoriam
Polemici
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Religie
Eseu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2005   |   Octombrie   |   Numarul 292   |   Lumini si umbre

Lumini si umbre

Autor: Paul CERNAT | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Evaluarea de ansamblu a Dictionarului General al Literaturii Romane nu e simpla. Ar trebui, probabil, ca despre partea de literatura veche sa se pronunte „vechistii“, despre partea de secol XIX – specialistii in domeniu, la fel despre modernism, avangarda, postmodernism, literatura diasporei, a exilului, a minoritatilor nationale, a provinciilor si regiunilor istorice. Puse cap la cap, toate aceste „expertize“ – formulate fara menajamente – ar oferi o imagine de ansamblu credibila asupra eventualelor performante si contraperformante ale dictionarului. Am sti atunci mai bine ce e de imbunatatit.

Este desigur nedrept ca, atragind atentia asupra scaderilor, sa minimalizezi meritele majore: incepind cu aspectul grafic de exceptie si continuind cu recuperarea in premiera a unor „zone“ precum literatura scriitorilor romani din afara tarii (exil, diaspora, statele limitrofe), literatura minoritatilor, literatura „feminina“, folcloristica si etnologia, contributiile romanistilor si traducatorilor, ale unor filozofi si publicisti cu valente literare – fara a mai vorbi de reviste, curente, categorii literare si culturale, concepte s.a. Ambitia cuprinderii „generale“ este laudabila: ea face diferenta fata de alte demersuri lexicografice si merita extinsa. Restul „aspectelor pozitive“ ramine insa – vorba unui tinar critic – de domeniul performantelor individuale. E de elogiat in acest sens efortul temeinic al unei echipe de cercetatori profesionisti, cu virste diferite, dar cu competente confirmate (nu mai dau nume: au facut-o deja destui altii, am facut-o eu insumi in comentariul mai amplu din suplimentul Bucurestiul Cultural). Nu voi zabovi asupra numeroaselor omisiuni; ele sint virtualmente corectabile, dupa cum corectabile sint si carentele „tehnice“ (erori si goluri bibliografice, erori si goluri de informatie istorico-literara, lipsa, in unele cazuri, a trimiterilor incrucisate etc.).

Problemele de fond ramin totusi altele: eterogenitatea, incoerenta interioara a proiectului, inegalitatea valorica a articolelor de dictionar (cu discrepante adeseori stridente), „ierarhizarile“ discutabile si, mai ales, riscurile confiscarii acestui impresionant demers colectiv in beneficiul unei anumite agende „canonice“ – cu toate distorsiunile decurgind de aici.
Pentru perioada de pina la 1900, comparatia cu dictionarul de la Iasi se impune. Unele articole sint cu totul noi, altele au fost reduse ca pondere, multe au fost insa preluate in aceeasi forma, din pacate nu neaparat cu aducerea la zi a bibliografiei si a viziunii critice. Nu putine „intrari“ din precedentul dictionar au fost eliminate – probabil din motive de spatiu. Dar cum ramine cu ambitia integralitatii si cu preconizata „banca de date a literaturii romane“ pentru care pledeaza in Argument acad. Eugen Simion?

- Spatii nefericit acordate
O alta hiba – recunoscuta de insusi coordonatorul dictionarului – este aceea a spatiilor nefericit acordate: autori importanti expediati pe spatii mici, dar si autori flagrant supraevaluati in raport cu cei dintii. Posibile explicatii: de anumite mediocritati prolifice s-au ocupat istorici literari scrupulosi, cu ambitia exhaustivitatii, in vreme ce scriitori cu adevarat valorosi intrati pe mina unor critici „ai actualitatii“ au fost tratati in citeva tuse subiective... Nu se poate, totusi, ca Ion Brad sa beneficieze de un spatiu mai mare ca al lui Stefan Banulescu si Mircea Cartarescu (acesta din urma, cu un numar de pagini de doua ori mai mic decit Ion Baiesu), Ion Cristoiu si N. Crevedia sa-l surclaseze pe Gh. Craciun, iar Radu Cosasu sa aiba parte de un spatiu egal cu al veleitarului Danciu Petniceanu (exemplele pot fi extinse oricit).

Un alt aspect mult-discutat priveste „cosmetizarea“ relatiilor dintre opera unor scriitori si ideologiile totalitare. Nu a tuturor, ce-i drept... Nu se poate ca activitatea notorie de politruci si propagandisti a lui Mihai Beniuc sau Ion Dodu Balan (intre multi altii) sa fie bagatelizata sau ocultata in numele „valorilor autentice/patrimoniale“ pe care acestia le-au „creat“. Dupa cum nu pot fi trecute sub tacere activitatea de principal ideolog antisemit a academicianului A.C. Cuza, militantismul legionar al revistei Sfarma Piatra s.cl. Acestea sint realitati istorice, ba chiar locuri comune, iar consemnarea lor nu inseamna „denigrare a valorilor neamului“. Ma grabesc sa adaug ca acesta nu e doar cazul DGLR, ci si al DSR-ului clujean, la fel de carent – chiar daca din alte motive – la acest capitol. Insa cel putin acolo autorii dictionarului aveau de luptat cu „rigorile“ cenzurii comuniste. Dictionarul devine pe portiuni largi necreditabil mai ales in zona literaturii postbelice – zona prin excelenta a nisipurilor miscatoare...

- Eterogenitate metodologica si dizertatii scolaresti
O carenta majora a DGLR consta, cum spuneam, in eterogenitatea sa metodologica (aproape devalmasa). Unele texte bat catre foiletonul polemic, catre pledoarie sau pamflet (v., intre altele, articolele despre Gh. Grigurcu sau Caius Dobrescu), altele sint eseuri impresioniste, unele – dizertatii plat-scolaresti, datate, altele – studii meticuloase, avizate. Uneori, atitudinea critica sacrifica scrupulozitatea si obiectivitatea istorica necesare. Alteori, un descriptivism istoric pedestru, lipsit de simt estetic, bruiaza abordarea unor scriitori ce ar fi meritat un cu totul alt tratament. Unii colaboratori trateaza, pe cit posibil, intreaga opera a scriitorilor in discutie, altii – mai grabiti – doar doua-trei volume „reprezentative“ dintr-un ansamblu mai vast.

E adevarat: cu cei circa 160 de colaboratori, DGLR nu putea functiona ca o echipa. Nici nu a functionat, lasind drum liber inflatiei subiectiviste. Neomogenitatea metodologica (uneori si ideologica) a dus la ruptura dintre coordonatori si cei citiva „eretici“ demisionari. Exista, in opinia mea, si un pacat originar al dictionarului. Pe de o parte, coordonatorii au avut in intentie realizarea unui lexicon total, „ecumenic“ si trans-ideologic, garantat de participarea unor cercetatori cu optiuni foarte diverse. Ei nu s-au putut limita strict la un cerc de adepti fideli... Pe de alta parte, „nucleul dur“ din jurul coordonatorului general pare a fi incercat sa directioneze amplul demers in sensul propriei agende. Ciocnirea dintre viziunea coordonatorilor si cea a „ereticilor“ cu privire la literatura postbelica era previzibila, iar acestia din urma au atras atentia – in scris sau in particular – asupra unor interventii „de sus“ in textele lor, menite sa elimine referiri prea apasate la contextul politic si la implicarea propagandistica a unor scriitori. Faptul arunca, orice s-ar spune, o umbra asupra unui urias efort colectiv cu realizari demne de toata lauda.

Fara indoiala, unii demisionari sint departe de a fi ireprosabili (articole expediate, minimalizari nejustificate). Se prea poate, apoi, ca tonul pamfletar la adresa productiilor propagandistice ale diferitilor scriitori sa fi fost inadecvat. Numai ca, indiferent de motiv, ocultarea „maculaturii“ cu pricina falsifica prin omisiune adevarul istoric/documentar asupra literaturii unei epoci.
Ceea ce sare in ochi este caracterul hibrid, ambiguu si contradictoriu al DGLR. Ce isi propune sa fie si ce este el, de fapt? „Banca de date“ sau „istorie de valori“? Dictionar „obiectiv“ sau viziune partizana asupra literaturii? Din toate cite ceva. Eterogenitatea are, fireste, explicatii „obiective“ si „subiective“. Era ea inevitabila? Pina la un punct da (se stie cit de greu e sa duci pina la capat un asemenea proiect ciclopic, in conditiile date). Putea fi insa evitata suspiciunea partizanatului? Greu de spus, in conditiile in care coordonatorul general este nu doar un critic literar de anvergura, ci si unul angajat in „competitia canonica“ a momentului.

Pe drept sau pe nedrept, gruparea din jurul acad. E. Simion va fi banuita de transferul propriilor optiuni axiologice la nivelul ansamblului lucrarii. Ar fi de remarcat, in treacat, faptul ca dictionarul clujean avea trei coordonatori (Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), experti fara ambitii „canonice“, ca dictionarul de la Iasi nu avea nici un coordonator, ca dictionarul de opere literare coordonat de Ion Pop era unul asumat analitic, iar Enciclopedia exilului literar romanesc postbelic a lui Florin Manolescu – opera de autor.
Supralicitarea „liniei“ si echipei postdecembriste de la Caiete Critice cu minimalizarea stridenta a celor aflati pe alte pozitii ideologice, ponderea infima acordata „postmodernilor“ basarabeni in raport cu cea a traditionalistilor sint citeva aspecte „minore“ asupra carora am atras atentia. Dincolo de asta insa, DGLR ofera prilejul unor reflectii melancolice despre imposibilitatea de facto a acordului critic minimal privind literatura contemporana, despre relativitatea si impuritatea esteticului, despre importanta contextului...

Am auzit/citit – nu o data – afirmatii de genul: cine va mai tine cont, peste ani, de aceste obiectii „marunte“, de meschinele aspecte ideologice, politice, conjunctural-biografice, de pacatoasele contexte istorice? Un atare punct de vedere porneste insa de la premisa ca DGLR va ramine, peste ani, principalul depozitar al memoriei noastre literare (chiar Canonul insusi), iar monumentalitatea si meritele sale incontestabile vor face uitate numeroasele aspecte discutabile si contestabile. Sa fim seriosi...

 
 
 
Cele mai citite articole
Nicolae Manolescu şi posteritatea lui critică
Îi înţeleg din ce în ce mai bine pe bătrînii critici
„Mai bine ar sta în banca ei“
Tot Maiorescu şi Gherea?
UN PUNCT DE VEDERE. Alexandru Matei mi-a dat curaj
Cele mai comentate articole
TANDEM. Salto mortale
„Mai bine ar sta în banca ei“
„Dacă astăzi mai sînt încă în picioare e pentru că, în copilărie, n-am învăţat niciodată să îngenunchez“
Paşte fericit!
UN PUNCT DE VEDERE. Alexandru Matei mi-a dat curaj
Cele mai recente comentarii
Kassner despre Faust
Goethe şi creştinismul
Goethe şi Lavater
@ lucid
@ Tatarca
 
Parteneri observator cultural
Animation Magazine Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural Modernism Reteaua literara Institutul Cultural Roman Gazduire
 
ONB filarmonica george enescu Radio Romania Muzical Artline Liternet Cartier Bookland
 
Phoenix Entertainment Teatrul de arta Radio France International Romania Arhiva Nationala de Filme Uniunea Artistilor Plastici Dana Art Gallery Teatrul de pe Lipscani
 
bookiseala.ro Godot Cafe-teatru Viva East Infocarte Comunitate foto Elite Art Gallery Teatrul Tineretului din Piatra Neamt
 
Fundatia Culturala Greaca Şcoala Micile Vedete Editura Litera Scrie despre tine Regizor Caut Piesa Muzeul Ţăranului Român Business Edu
 
Senso TV LicArt
Universitatea Bucuresti 150