Niciodată lupta pentru funcţia de
preşedinte al României nu a fost atît de anostă şi
lipsită de surprize. Traian Băsescu este în fruntea Statului.
Conduce autoritar Guvernul, Dacia, Serviciile Secrete, parchetele sau
DNA-ul. Lui i se opun baloanele de săpun. Însă clăbucii nu
au reuşit niciodată să doboare elefantul. Principalii
contracandidaţi – Mircea Geoană, Crin Antonescu, Radu Duda, Vadim
Tudor, Kelemen Hunor (nu-i punem la socoteală pe cei de teapa lui
Nati Meir care vor mai apărea din spuma mării) – se prezintă în
faţa marelui electorat cu faţa tristă, cu imaginea de învinşi
dinaintea luptei, cu lipsă de vigoare. Sigur că nu e o poziţie
strategic înşelătoare, de diminuare a vigilenţei primului
favorit, aşa cum s-ar crede. Nu au putere. Iar puterea este o
ecuaţie cu prea multe necunoscute pentru cei slabi la matematica
politică. Băieţii sînt corigenţi. Se vede cu ochiul liber.
Prima condiţie într-o luptă
electorală este să vrei să învingi. După aceea, vin toate
acţiunile, planurile, mesajele, sloganurile, videoclipurile,
media-planurile cuprinse în ceea ce, generic, se numeşte
strategie. Recentele sondaje, sigur nu interpretate prin ochii
politicienilor, în profunzimea lor anunţă un mare absenteism
şi o mare nemulţumire. Peste 75% dintre români consideră că
ţara noastră merge într-o direcţie greşită. În
istoria postdecembristă a instituţiilor specializate nu s-a mai
înregistrat un astfel de scor dezastruos. Chiar dacă Traian
Băsescu se află încă în topul preferinţelor
românilor, asta nu înseamnă că el nu are de dus o
luptă.
Pentru prima oară după 20 de ani, un
preşedinte în funcţie nu are adversari redutabili în
carne şi oase. Doar realităţi economice, cifre, date, statistici
despre nivelul ridicat al sărăciei şi al deznădejdii. Acolo e
marea bătălie a crucişătorului. Că pe uscat obstacolele le vezi,
asta o ştie şi comandantul, pe mare însă, în
nebuloasă, acestea nu se arată prea lesne. Şi, de multe ori,
nevăzutul poate provoca cele mai mari surprize. Nu de popice sau de
baloanele de săpun se teme elefantul, ci de veşnicia problemelor
sociale ce nu par să-şi găsească soluţiile. De aceea a şi făcut
toate diligenţele pentru atragerea unei sume împovărătoare
de la FMI şi de la Comisia Europeană. Încearcă să
peticească găurile, să astupe gurile flămînde şi să
reducă tensiunea. Dar pentru toate acestea trebuie şi un cap
limpede, care nu se vede, nu se găseşte în jurul
preşedintelui. Cu un guvern incompetent, ros de ambiţii şi înecat
de corupţie, avînd la picioare o justiţie obedientă şi un
Parlament incapabil să-şi impună puterea constituţională, toate
eşecurile par să fie capitalizate la Cotroceni. Şi asta nu convine
mai marelui în Stat, care va da piept în curînd cu
electoratul.
Duşmanii lui Traian Băsescu nu sînt
în partidele aşa-zis adverse. Doar în propria ogradă se
găsesc cîţiva. Cunosc mulţi baroni PD-L mai anti-Băsescu
decît mulţi lideri ai poreclitei Opoziţii. În plus,
dacă nu ar exista un Sebastian Lăzăroiu în Administraţia
prezidenţială, bun strateg şi sociolog cu reputaţie, atunci, cît
priveşte campania electorală, T.B. ar fi în plop şi plopul
în aer. Nu pe turcani sau alte coţofene se bazează
preşedintele. Ăştia nu au decît roluri de bufoni sau de
ţucalari.
Crin Antonescu se pare că-l va angaja
pe primarul Bacăului, pe Stavarache, pentru a-i conduce campania
electorală. Parcă nici nu vrea să cîştige marea poziţie în
Stat. Nu te duci cu boii mici pe marile ferme. În plus, agenda
sa din ultimele luni a fost un dezastru. Nici un plan strategic de
contracarare a marilor gafe ale guvernului FSN, nici un argument
solid, credibil şi cu impact în lupta împotriva lui
Băsescu. Încep să le dau dreptate cîrcotaşilor care
susţin că dinspre PNL s-a pus cam de mult batista pe ţambal. Ştiţi
la ce mă refer. Eu, preşedintele, nu scot cărţile mari, voi vă
jucaţi cu lopăţica şi găletuşa pe plaja electorală. Aşa, un
război de ochii lumii. Cum se explică altfel lipsa de decizie
politică în privinţa amendării Guvernului prin moţiunea de
cenzură care ar fi trebuit depusă după asumarea Codurilor?
Dezinteres sau cîrdăşie?
Mircea Geană nu poate să-şi convingă
propriul electorat al PSD, darmite să mai adune puncte din alte
părţi. Electoratul îl simte slab, aşa, un „prostănac“,
cum l-a caracterizat fostul preşedinte Ion Iliescu. Nu are mesaj,
forţă şi determinare. Doar indecizie, precipitare şi schimbare a
părerilor după orice strănut prezidenţial. Cei care şi-au
anunţat deja susţinerea pentru Vadim Tudor trebuie să ştie că
voturile sale se vor revărsa în bazinul electoral al lui
Traian Băsescu în turul al II-lea. Dar aceşti oameni nu
citesc paginile revistelor. Kelemen Hunor este aruncat în luptă
doar din nevoia baronilor UDMR de-a mai negocia ici-colo cîteva
avantaje politice şi, mai ales, economice. Nici un maghiar nu crede
că are vreo şansă. Radu Duda, ultimul în opţiunile
alegătorilor, face şi el un rol care i s-a dat. Nu crede nimeni că
va putea depăşi procentul psihologic.
În condiţiile agitaţiei
baloanelor de săpun şi ale angajării unor specialişti de nimeni
auziţi, bătălia lui Traian Băsescu e cam cîştigată de
dinainte. Asta cu o singură condiţie: să ţină barca deasupra
valurilor. Adică, românul să nu cadă în apă. Din
lipsă de putere.
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters