OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ideea tineretii, vreme irosita sau perioada dintre cele mai luminoase, a figurat mereu proeminent in muzica lui Anthony Gonzales. M83, proiectul sau solo acum, a inceput ca un duo, format impreuna cu Nicolas Fromageau in Antibes, Franta, in anul 2001. Nicolas a parasit formatia insa, oficial datorita unui turneu de promovare prea tensionat, pentru albumul Dead Cities, Red Seas &Lost Ghosts. Dar, in mare masura, cauza tensiunilor o constituie si atitudinea egoista spre autista cu care Gonzales abordeaza muzica, dupa cum o recunoaste chiar el: „Problema este ca nu voiam sa impart ceea ce consideram copilul meu, si chiar cu Nicolas in preajma ma purtam ca si cum as fi fost singur. Nu stiu, poate suna egoist, dar asa este, imi place acea senzatie de singuratate – eu si munca mea, si atit“.

Noul album, Saturdays = Youth, incearca sa aduca sentimentul de teenager la un loc cu perioada anilor ’80, decada pentru care M83 si-a mai aratat predispozitia fetisista. Dar daca pe discurile precedente aluziile trimiteau spre icoane goth ca The Cure sau Sisters Of Mercy, de data asta influentele vin de la New Order (ai putea jura ca una dintre piese este un intro instrumental al acestora), Tears For Fears si Cocteau Twins. Si pentru a nu umbla cu jumatati de masura, unul dintre cei doi producatori ai albumului a fost chiar Ken Thomas, care a lucrat cu Sigur Ros, Cocteau Twins, Sugarcubes si Psychic TV inca de acum mai bine de 20 de ani. De taisul ascutit al laturii moderne a albumului s-a ocupat Ewan Pearson, cunoscut pentru ca si-a pus amprenta pe muzica lui Ladytron, Tracey Thorn si The Rapture.

Pe bucatile vocale apare Morgan Kibby, de la The Romanovs, din Los Angeles, care intareste mai multe comparatii semanind ba cu Elizabeth Fraser de la Cocteau Twins, ba uneori cu Kate Bush. Dupa ce-si fac datoria in turneul de promovare a albumului, cei doi planuiesc sa colaboreze pe noi piese ambientale pentru volumul doi al colectiei „Digital Shades“. Dar anii ’80 nu sint o referinta ironica, pentru ca Gonzales explica: „Voiam sa fac acest disc mai personal; m-am saturat de toate albumele tribut anilor ’80 pentru ca, in general, anii ’80 sint tratati ca fiind o decada kitsch si ridicola – si oamenilor le place asta. Cit despre mine, ii iau in serios si nu e nici o ironie in relatia mea muzicala cu anii ’80. Si da, chiar pot sa pling cind ascult Kate Bush sau Simple Minds.“
Chiar daca unii fani ai materialelor mai vechi se pot simti tradati de noua directie, preferind poate partile instrumentale, Saturdays = Youth incearca sa renunte la crescendouri electronice si imnuri rock tragice, perioada teoretic incheiata odata cu Before The Dawn Heals Us, albumul aparut in 2005. Urmind parerea ca repetitia inseamna moarte, noua directie in care tocmai a demarat proiectul M83 e o gura de aer proaspat dupa o mahmureala postapocaliptica si, pina la urma, nu chiar atit de departe de stilul obisnuit de pina acum.