OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Palmares Mamaia 2000 (cistigatorii pe sectiuni):
Sectiunea Interpretare: Premiul I – Rafael Ciubotariu
Sectiunea Creatie: Premiul I – Calin Geambasu
Sectiunea Slagare rock: Premiul I – Grupul Supermarket
Sectiunea Slagare pop: Premiul I – Stefan Banica jr.
Sectiunea Slagare dance: Premiul I – Grupul 3rei Sud-Est
Marele trofeu al Festivalului – Grupul 3rei Sud-Est


Daca vrei cu tot dinadinsul la mare (la soare, la fetite goale etc.) trebuie sa pleci de la premiza ca America s-a mutat in Balcani doar ca tara a tuturor posibilitatilor calcatoare pe nervi, bataturi si alte detalii anatomo-patologice. Drept pentru care Il Litorale Rumeno 2000 incepe cam asa: „Bautura si femei/ Pentru toti baietii mei/ La femei si la fetite/ Un pupic pe alunite“, in microbuzul de litoral (pentru interesati curse din ora in ora, 110000-130000 de lei).

Acuma, nici pe soferii RATB nu-i poti dezvata de optiunea democratica pentru manelo-casete ori posturi FM, daca ai noroc putind asculta chiar stirile de la Europa Libera, daca esti mai ghinionist, stupiditatea pro-Iliescu a celor de la Radio XXI. Asa ca te simti ca acasa...
Incheierea, Far-West bastinasa la marginea maritima de est, in hotel de doua stele (pentru interesati 600000 de lei pe noaptea amarita) suna astfel: „Simono, fir-ai a dracului de curva, acu’ e bine ca-ti aduni boarfele de pe jos?“, strigat de Ea, care venise cu Sile la usa de alaturi, sa-l prinda pe El asupra faptului. Zis si facut: pumni, paruiala in lege, urlete si toale peste balcon, Simona – in costumul Afroditei iesind din valuri –, tisnind pe usa hotelului sa-si recupereze garderoba din dotare etc. D-ale carnavalului pe stil nou...

D-ale carnavalului de an electoral si final de mileniu mioritic si la a 30-a editie a Festivalului de Muzica Usoara de la Mamaia. Urmaresc de citiva ani trebsoara cu usoara, cu multumirea ca din 1998 tinerii cei mai tineri au spart gheata cintarilor bune de Crizantema de Aur de la Tirgoviste, implementind cu succes rock-ul, dance-ul si hip-hop-ul printre neuronii singuratici ai celor care decenii de-a rindul nu au stiut decit de Omagiu, Un om intre oameni sau Magistrala iubirii girbaciului securist pentru spinarile elitelor Romaniei regale si civilizate, spre gloria (s)lagarului socialist. Organizatorii de anul acesta – Consiliul Judetean Constanta si Televiziunea Romana – mai au insa mult pina sa se spele de pacatele ancestrale. Gheorghe Halet, seful Comisiei pentru Cultura a numitului Consiliu, inginer constructor si fost director administrativ al Teatrului Liric din Constanta pina in 1994, si-a vazut implinita pohta ce-a pohtit de a-si face publicitate din toate pozitiile, ca demn reprezentant al lui Teo Melescanu. Miss Festival en titre, Halet a schimbat zilnic cite ceva dintr-un regulament pe care nu am reusit sa il citesc. Si a decretat nu doar excluderea hip-hop-ului din joc, din ratiuni de decenta care va sa zica, dar si jucarii de succes precum Banana celor de la Valahia.

In fine, omului trebuie sa i se recunoasca inteligenta de a face totusi un eveniment, in pofida incapacitatii de a suporta critica. Ba chiar postura de ingeras, pe linga partenerii sai de la TV Romania 1, care au dat peste cap kilometrajul impertinentei. Ca Andreea Marin a citit tern, citeva seri, informatii de vreo jumatate de pagina dactilo, pe 2000 de dolari, e ingeniozitatea ei. Desi pe bani publici. Daca asa a aratat „surpriza, surpriza“ la feminin, compania ei masculina de sub aceeasi umbrela, Valeriu Lazarov, Cosmin Cernat, zis „Ploaia de stele“, si-a aranjat si el ploile in aceeasi maniera fara sare si piper. Mai inspirat ca prezentator, in seara slagarelor, Dan Negru a atins performanta cenzurii tifnoase, pe viu, alaturi de Dana Mladin, la intilnirile de la miez de noapte, care ar fi putut fi colocvii aplicate si care nu au ramas decit furtuni in cescute cu apa gri-petrol de Navodari. Posibilitatea de a lamuri notional creatorii si gazetarii printr-o structura teoretica a festivalului a esuat intr-un soi de glumite cu vocatie de scandal minor, cam cit ar fi acceptat UTC-ul in taberele sale. Cit despre cei doi moderatori care, eludind obligatia neutralitatii, au trecut cu arme si bagaje in tabara aparatorilor violenti ai institutiei care le garanteaza leafa, ce sa mai vorbim!
Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor ar fi fost normal sa fie solicitata sa sprijine o asemenea investitie, ori macar un critic de specialitate, din zona neinteresata de parti-pris-uri. Asa, culmile nerusinarii au fost atinse cind emisiunea a fost intrerupta pentru a cenzura o profesoara de romana-engleza din Constanta care ar fi avut de facut citeva observatii acide, ca sa nu mai vorbim de momentul in care, prin decizia unui anume director Dan Manoliu (se pare ca TVR concureaza Primaria Capitalei la numarul de directori, fara a se gasi un Pirat care sa-i trimita la plimbare) o anume Minodora &La Maxim au tras o manea cu influente hip-hop in toata legea.

Altfel, linia generala a Festivalului de la Mamaia a fost mediocritatea. Putine lucruri s-ar putea retine. Interpretarea, care aduce in fata publicului tineri de pina la 25 de ani, nu a relevat decit vreo trei nume, dintre cei 12 candidati: Rafael Ciobotaru, Paul Florin Gardescu si Radu Ghencea. Voci bune, pregnanta scenica, risc pozitiv repertorial. Nici Creatia nu a dus-o mai breaz: din 13 propuneri s-au detasat doar cei de la Valahia cu Nu mai vreau iubire, 4 x 4 cu Prieteni si ProConsul cu Cerul. Primele doua grupuri sint chiar iesite din comun in perimetrul autohton cu o speciala stiinta a echilibrarii vocilor, Mihai Traistariu de la Valahia fiind chiar un fenomen vocal cum pop-ul si rock-ul, in oricare dintre formele sale romanesti, nu a prea avut, cu exceptii precum Cristi Minculescu. Ultima speranta, Slagarele, au confirmat asteptarile, si albe si negre. Rock-ul a fost de la un capat la celalalt o reusita: Bere Gratis, Voltaj, Taxi, Vank, Supermarket, Directia 5. Iese insa in evidenta prin pregnanta personalizare Taxi, un fel de animal care nu exista prin, cum sa zic, pariul lor la limita normalitatii sunetului, care da totusi muzica de cea mai buna calitate. In egala masura instrumentistii, adevarati profesionisti, si Dan Teodorescu, un vocalist cu totul special, la rindul lui – nu atit superperformativ vocal precum Mihai Traistariu, cit inteligent in utilizarea propriului talent –, reusesc in rock-ul romanesc o constructie rarisima pentru ultimele vreo doua decenii.

Lectia sectiunii rock a fost dublata de aceea a sectiunii dance, care a adus in scena chiar cea mai noua generatie. Voci bine modelate pentru a-si raspunde sau a se sustine una pe alta, texte de un umor evident, constiinta show-ului, coregrafie dinamica (in comparatie cu jalnica trupa brasoveana Canor, care a vegetat scenic in primele doua seri), publicul-tinta activ ca la un meci de fotbal vorbesc multe despre ceea ce urmeaza, cu sau fara voia celor ce au tras cu veselie de tampoanele scirtiitoare ale tuturor trenurilor galbene, cu sau fara cai, animale ajunse gratie cerului de la stadiul de armasari ai comandamentelor de partid si de stat, la acela de gloaba istorica. Asta nu inseamna ca din cei sapte candidati la premiu au insemnat ceva mai mult de trei: Andre, Asia si Valahia. In rest, voci sparte si apetenta pentru genul larmoaiant si pleurnisard (vaitaturi de of si aoleu, in traducere libera, care aduc unor 3SudEst sau Latin Expres aplauzele cu chinuri si lesinuri ale amatorilor de telenovela).

In toata povestea de la mare, premiile au, cumva, o mai mica importanta. Important e ca zidul spart acum doi ani, in pofida organizatorilor chiar, largeste orizontul catre un viitor in care Festivalul de la Mamaia fie va disparea, fie se va adapta prin sincronizare institutionala la ceea ce tinerii muzicieni au reusit deja. Cumva, anul acesta, nivelul a fost sub acela din anteriorii doi ani, desi nici atunci directia oferita unui ins primar, Adrian Stefanescu, nu a fost o fericire. Nu am vazut macar un stand cu CD-uri si casete ale participantilor, ca sa nu mai zic de editarea de pe o zi pe alta a unor asemenea suporturi, cu serile festivalului, operatiune tehnica deosebit de simpla. Foaia festivalului si caietul program sint esecuri profesionale complete. Cauti date despre participanti si regulament si afli componentii Consiliului Judetean Constanta, in materiale pline de greseli si, pina la urma, fara de rost. Ar fi normal ca proprietarii festivalului sa delege din responsabilitati unui director si unor moderatori neutri si profesionisti. Pasiunea, fie ea si cinstita, nu tine locul acestora.
„Divertisii“ au incheiat Festivalul cu un show al carui motto a fost „Nu face Mamaia tot ce vrea tataia!“ Din pacate, pina la urma tot ce vrea tataia a facut Mamaia!