Razboiul din Irak a pus in miscare nu doar trupe foarte bine pregatite, tehnica de lupta avansata ci, mai ales, un intreg aparat mediatic. Pentru prima data in istorie, „imaginea“ interventiei militare devine poate mai importanta decit conflictul in sine. Sute de ziaristi din toata lumea sint pe teren in zona de conflict (si din Romania, Adelin Petrisor – Antena 1) sau in zonele adiacente din Orientul Mijlociu, astfel incit canalele de televiziune sa poata transmite evenimentele de pe cimpul de lupta aproape in timp real. Reporterii postului CNN au primit in aceasta misiune jurnalistica si videotelefoane, pentru momentele in care nu se pot conecta la circuitele de transmisie TV normale. Razboiul capata, astfel, aspectul unui spectaculos joc pe computer si un ritm cu totul neasteptat pentru ca implica, prin intermediul mass-media, populatia intregii lumi. Dupa citeva zile de conflict in Golful Persic, pe linga pierderile umane suferite de ambele parti, s-au inregistrat si primele victime printre jurnalisti.
Razboiul mediatic este dus de doua forte combatante: televiziunea irakiana, principalul mijloc de propaganda al regimului de la Bagdad, si televiziunile occidentale. Razboiul, asa cum apare el pe postul national Al-Jazeera, este unul in care soldatii irakieni cistiga batalii, doboara avioane si fac numerosi prizonieri printre fortele aliate. Mesajul tv transmis de Saddam Hussein luni dimineata a fost acela ca este in viata, isi sprijina soldatii si isi cheama intregul popor la lupta pentru o cauza sfinta. Ba, mai mult, pentru ca impactul asupra populatiei sa fie cit mai puternic, le promite celor care se vor jertfi pentru Irak ca vor ajunge in paradis.
Prin intermediul televiziunii, asadar, se duce o lupta psihologica nu la fel de singeroasa precum cea de pe front, dar mult mai periculoasa, pentru ca Saddam ii poate manipula in continuare pe irakieni. Dar prin aceasta propaganda se urmareste si demoralizarea fortelor aliate. Prin difuzarea interogatoriilor la care sint supusi cinci combatanti americani cazuti prizonieri incalca Conventia de la Geneva (conform careia prizonierii de razboi nu trebuie expusi curiozitatii publice). Televiziunea Al-Jazeera a prezentat, de altfel, si un material in care se vedeau cadavrele soldatilor americani, iar altul in care se vedeau civili inarmati, probe importante in dosarul acestui razboi. Familiarizarea cu psihologia personajului Saddam, cu zona de conflict, cu regimul politic de la Bagdad s-a facut inainte de interventia militara tot prin canalele mass-media. Intr-un documentar produs de BBC, prin studierea aparitiilor publice ale lui Saddam si cu ajutorul declaratiilor facute de apropiati ai dictatorului, s-a ajuns la concluzia ca acesta ar avea cel putin 4 sosii folosite pentru iesirea in public. Se crede ca, in ultimii 2 ani, chiar si la reuniunile de familie ar fi delegat o sosie. Nu stim cum doamna care sustinea ca ar fi fost amanta dictatorului, timp de 20 de ani, putea fi atit de sigura…
Din acest punct de vedere, va fi foarte greu de spus daca Saddam „cel adevarat“ a fost prins sau ucis, sau daca el este personajul care le tine discursuri mobilizatoare irakienilor la televizor.
Fenomenul mediatic si senzatia de film holywoodian – explozii, atacuri aeriene, cartuse, grenade – transmisa pina acum de mass-media in ceea ce priveste interventia militara Irak mai are un singur lucru in comun cu imaginea clasica a razboiului: bilanturile zilnice ale victimelor.

