OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ne plingeam cumva de oferta saraca a televiziunilor pe timpul verii, de aberatiile asa-zisei „campanii de vacanta“? E adevarat, am crezut sincer in drepturile nostre de telespectatori care nu migreaza trei luni pe litoralul dotat cu Aqua Magic, dar ne-am inselat, nestiind ce ni s-a pregatit cu adevarat pentru acesta vara capricioasa...
Postul Antena 1 a achizitionat o cantitate impresionanta de filme indiene, titluri care faceau inundatii in salile de cinema inainte de 1989 si pe care le distribuie in fiecare week-end. B1 TV si-a facut niste calcule rapide, ajungind, probabil, la concluzia ca cel mai ieftin iese daca difuzeaza tot pelicule indiene, chiar daca mai recente, in acest fel concurind cu celalalt post TV. Asadar, bataie mare pe caricaturile indiene in mass-media romaneasca, noroc ca „la ele acasa“ productia cinematografica anuala egaleaza cam jumatate din industria de la Hollywood, asa ca au de unde alege si amatorii de clasice (unde doar se cinta non-stop despre amor, dar nu se vede niciodata mai mult de o stringere de mina), si cei de noutati (unde, printre refrene, se mai si arata cite un picior dezgolit). O miscare de marketing extrem de buna, ar spune cei care iau in calcul rating-urile ridicate si preturile infime cu care se cumpara aceste productii. Bine-bine, dar tot nu e verosimil ce ni se intimpla – adica, daca butonezi telecomanda si nimeresti in plina pasiune cintatoare, ce faci? Rememorezi afisele de la O floare si doi gradinari sau de la Vagabondul, pe care le-ai tot vazut in vitrinele de la cinema toata copilaria, sau, si mai si, folosesti pe post de madlena un duet al celor doi protagonisti – desigur, un el si o ea chinuiti de o mare pasiune.

Asta doar in cazul in care ai participat activ la experimentul de a sta intr-o sala de cinema in care toata lumea plingea... sa fie adevarat ca au trecut deja vreo 20 de ani de-atunci? Trauma cu O floare... i-o datorez bunicii, care m-a carat cu ea la film si care a fost foarte dezamagita ca n-am mai vrut nici in ruptul capului sa mai intru cu ea intr-o sala de cinema dupa aceea. Habar n-am daca se uita acum la TV la povestile care o incintau altadata si o faceau sa plinga si dupa ce iesea din sala. Adevarul e ca, desi nu aveam mai mult de opt ani, nu m-a incintat deloc pelicula care facuse furori printre doamnele din oras, pentru ca mi s-a parut mult mai interesant sa ma uit prin sala la femeile care plingeau in fel si chip, din ce in ce mai tare si mai pasional, sa vad cum isi fosnesc batistele... Dar sa vezi la televizor, in anul 2003, Lantul amintirilor, o alta productie de box office a cinematografiei indiene, dupa mai bine de un deceniu de glorie a telenovelelor, mi se pare tristetea absoluta.
De fapt, scena publica romaneasca arata in aceste zile ca o farsa, ca un scenariu din seria „americanii n-au ajuns, de fapt, niciodata pe Luna, si totul n-a fost decit o inscenare“. Saptamina trecuta, Adrian Paunescu a implinit 60 de ani, eveniment care a prilejuit multiple actiuni, cum ar fi botezarea liceului din localiatea de bastina, Barca, cu numele bardului sau consolidarea mitului celui care a scris Cartea cartilor de poezie in chiar cadrul propriei emisiuni, Batalia pentru Romania de la Realitatea TV. Un film cu fantome mai bizar decit cele indiene si care a rulat nu numai la televizor, pe amintitul post, ci si la Palatul Cotroceni, unde „omul de cultura“ Adrian Paunescu a fost decorat de presedintele Ion Iliescu cu Ordinul National „Steaua Romaniei“ in grad de cavaler.

Afurisitei de madlene iar ii simt gustul amar de-a dreptul – pentru ca, pe stadion, unde se tinea Cenaclul Flacara, am aterizat tot in perioda cu filmul indian.
Asadar, coincidentele nu sint nici de data aceasta intimplatoare: Adrian Paunescu a avut parte de o ceremonie la Cotroceni, unde si-a chemat si vreo 200 de invitati si, asa cum s-a tot antrenat de vreo citeva zeci de ani incoace, a recitat cu intonatie din poeziile sale, iar pe fiul sau l-a adus sa performeze la chitara niste lalaieli patriotice retardate. Petrecerea de la Cotroceni a continuat triumfalist pe postul Realitatea TV, unde presedintele a fost invitat la emisiunea „medaliatului“ Paunescu, ca sa-si primeasca portia de multumiri gretoase. Relaxat, imbracat intr-o camasa cu mineca scurta, Ion Iliescu s-a simtit foarte bine, „ca in familie“; cei doi au ris si au pus tara la cale, ca si cind omagierea „poetului“ ar fi fost cel mai natural si mai firesc gest politic cu putinta. Ar fi putut, la o adica, sa si cinte, pardon, sa recite impreuna un poem „memorabil si cu rima“, scris special pentru aceasta ocazie... Parodia, fie ca este vorba despre filmele indiene sau despre cultul personalitatii lui Paunescu, pare a fi cuvintul cheie in receptarea realitatii romanesti de astazi. Cel putin daca ne gindim la saptamina trecuta...