OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sa ne reamintim: la inceputul anilor ’90, noua structura de putere care luase locul regimului comunist, provenind in majoritate din rindurile al doilea si al treilea ale fostului Partid Unic, avea un suport popular foarte larg, dar era in mare criza de legitimitate simbolica. Nu e cazul aici sa intram in amanunte. Pe moment merita atentie o anumita procedura folosita intens in epoca: tehnica asa-numitelor „contra-manifestatii“. De cite ori fostii dizidenti anticomunisti, elita intelectuala, studentimea, partidele istorice resuscitate dupa 22 decembrie 1989 protestau in strada impotriva comportamentului abuziv, cu vechi reflexe totalitare sau doar haotic al noii puteri, liderii Frontului Salvarii Nationale „emanat“ din revolutie organizau repede o „contra-manifestatie“. Ca-n vremurile leniniste ale bolsevismului, muncitorimea era chemata sa demonstreze ca intelectualii n-au dreptate, ca poporul ii sustine pe noii conducatori. Asa au intrat in politica postcomunista, pe 28-29 ianuarie 1990, mai intii uzinele bucurestene, apoi minerii, descinsi in Capitala pentru a face „ordine“ – si reveniti de citeva ori, dupa cum se stie. Tehnica a mai fost folosita si in alte operatiuni conexe: dupa Proclamatia de la Timisoara din martie 1990, a urmat, rapid ticluita de catre FSN, o Proclamatie de la… Podul Inalt! – fireste, pro-FSN… Pe acest model, aveau sa se infiinteze rind pe rind contra-publicatii, contra-ONG-uri, contra-institute politice, contra-sindicate etc. etc. Mai frecvent in prima parte a anilor ’90, din ce in ce mai rar din 1996 incoace, dupa ce, in urma primei rotatii la guvernare, si cu atit mai mult astazi, dupa a doua, societatea romaneasca a devenit ceea ce se numeste o „democratie functionala“, imperfecta, cu mari probleme care ramin inca de rezolvat, insa cu o viata institutionala din ce in ce mai normala.

Ultimele aplicatii ale tehnicii contra-manifestatiei le vazusem catre sfirsitul legislaturii precedente, cind sustinatorii lui Ion Iliescu, in pregatire pentru o noua campanie – cistigatoare, avea sa se dovedeasca – pentru Cotroceni, i-au improvizat candidatului grupuri de personalitati intelectuale si liste de semnaturi de sprijin care incercau sa contrapuna ceva sustinatorilor lui Emil Constantinescu, apoi ai lui Mugur Isarescu. Grupuri intregi de artisti si intelectuali „nostalgici“ s-au lasat atunci manipulati pro-Iliescu. Ceva mai inainte se infiintase si un soi de „forum“ cultural de aceeasi orientare, un fel de contra-balans la gruparile intelectuale din clasa Aliantei Civice, a Solidaritatii Universitare, a GDS, a uniunilor de creatie, antiiliesciene in cea mai mare parte a lor. Interesant: artizanul si presedintele acestei organizatii-„forum“ a fost… Razvan Theodorescu!

Devenit dupa alegerile din 2000 ministru al Culturii si Cultelor. A trecut mai bine de un an. Un an al revenirii masive a „figurilor trecutului“ in functiile oficiale ale culturii „de stat“, la directia institutiilor „din ramura“, in comitetele si comitiile care decid ce si cum se va finanta de la buget. Si iata acum si reintoarcerea la modelul contra-manifestatiei: contra-gala desfasurata joia trecuta, cu patru zile inaintea Galei Uniunii Teatrale din Romania – UNITER, Ministerul „de resort“ acordind si el premii pentru… teatru! In mediile culturale si de presa se vorbeste despre nemultumirea diriguitorilor politici din domeniu fata de absenta totala a Teatrului National din Bucuresti si a spectacolului sau „fanion“, Take, Ianke si Cadir, de pe lista nominalizarilor la Premiile UNITER. Se mai spune (vezi Romania libera de miercuri 3 aprilie) ca Ministerul intocmise in prima instanta o lista scurta, covirsita de onoruri pentru Take…, pentru ca apoi, cind Ion Caramitru si altii au refuzat sa faca parte din „comisia“ care ar fi urmat sa valideze premiile prestabilite, sa se alcatuiasca un palmares mai amplu, in care au fost inclusi si citiva dintre nominalizatii de la UNITER. Doar ca unii dintre acestia din urma… aveau sa refuze astfel de lauri: Teatrul Bulandra a anuntat ca nu va participa la contra-gala Ministerului, iar Valeria Seciu si Marcel Iures au refuzat premiile care le fusesera oferite. In spectacolul de joi nu s-a pronuntat – insa – la microfon nici un cuvintel despre boicotul marilor artisti ai scenei. In schimb, s-a vazut cu ochiul liber celalalt boicot, din sala, unde camerele Televiziunii Romane abia reuseau sa identifice cite o figura cunoscuta; majoritatea vedetelor teatrului romanesc lipseau…

Iata o noua culme atinsa de artizanii modelului: de asta data, contra-manifestatia a fost organizata… in avans! Totul s-a facut dupa ce UNITER-ul a incheiat cu Teatrul National contractul de inchiriere a Salii Mari pentru luni 8 aprilie: s-a ticluit contra-gala, s-a facut programarea cu citeva zile inaintea celei adevarate, s-a luat decizia utilizarii aceleiasi sali si s-a transmis circul la TVR, din acelasi loc si pe acelasi post care aveau sa gazduiasca ceremonia UNITER-ului. Eminentele „cenusii“ ale operatiunii isi vor fi frecat miinile de incintare, „gindind“ ca gata, i-au „boicotat“ pe inamici! Fireste, n-au luat in calcul efectul de bumerang si cel de sporire a interesului pentru Gala UNITER! La fel, au ignorat contra-reactia de solidarizare a oamenilor scenei si a lumii culturale romanesti. N-au stiut ca vremea contra-manifestatiilor a trecut…