OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marti 23-XI-1965
orele 20.30

In seara asta m-am hotarit sa incep sa scriu in acest jurnal.
Probabil ca m-am hotarit tocmai pentru faptul ca nu am un prieten adevarat cu care sa schimb parerile sub forma de adevar, asa cum amintea si Anna Frank in jurnalul sau. O alta cauza care cred ca m-a facut sa incep acest jurnal a fost faptul ca vreau sa devin marinar si de obicei marinarii au un „jurnal de bord“. Tocmai de aceea jurnalul meu se numeste, la figurat, „de bord“. In fiecare zi voi nota una sau mai multe intimplari mai importante, bineinteles insotite de comentarii, idei, planuri etc., ceea ce imi va lua circa 2 pagini. Ziua de astazi face exceptie pentru ca este prima zi a jurnalului meu si va cuprinde o ampla introducere.

Daca vreodata jurnalul meu va fi citit totusi de cineva care nu ma cunoaste, vreau sa spun ca ma numesc Nedelciu Mircea si sint elev in clasa a noua a liceului Branesti, reg. Bucuresti. La mine in clasa stau in ultima banca cu Caton Mihai, un baiat cu care nu pot spune nici pe departe ca sint prieten, ci simple cunostinte, colegi. De invatat, invat asa si asa, am note de la 1 la 10 adica incerc sa am astfel de note, din toata colectia lipsindu-mi 1, 2 si 5.
In privinta celorlalti colegi nu este nici unul care sa ma cunoasca mai indeajuns, sa-mi fie prieten. Intre baieti sint unul dintre baieti care sint numiti smecheri fiindca atunci cind sint intre ei spun tot felul de glume si farse. Cu fetele nu prea am legaturi. Discut mai de-aproape cu Ceausu Elena care mi se pare ca ma intelege intr-un fel in toate problemele. Prietenii mei, pe care ii socotesc eu, sint: Calina Ion si Branisteanu Anghel din clasa a IX s-at A, ei sint ca si mine din Fundulea si fac naveta cu autobuzul in fiecare zi. Cu ei sint prieten mai mult la Fundulea, iar la scoala ne purtam intre noi ca si intre ceilalti colegi. Prietene practic nu am si nu pot sa zic ca exista vreo fata pe care s-o iubesc. Daca intervine totusi ceva am sa notez in jurnal. Fotbalul imi place si mie ca la majoritatea baietilor. Eu tin cu Farul pentru ca vreau sa fiu marinar. Alaltaieri 21-XI-1965 am fost la meciul Romania-Portugalia cind romanii au invins cu 2-0. A fost o partida frumoasa. Sora mea este prietena cu Sorin Avram si a avut niste invitatii pentru meciul acesta deci am vazut foarte bine. Astazi am scris prea mult, in zilele urmatoare am sa scriu mai putin.
Fundulea 23-XI-1965
orele 21.15

Miercuri 24-XI-1965
orele 19.30

Asta-seara voi continua insemnarile mele in acest marinaresc „Jurnal de bord“. Voi incerca sa-mi notez faptele in ordine cronologica. De dimineata m-am sculat mai tirziu pt. ca ceasul meu e la reparat si o sa mi-l aduca Gigi intr-o zi. Intr-un cuvint am pierdut masina de 6 si a trebuit sa ma duc la statia din Fundulea si sa astept pina la masina de 7.30. Tot in masina asta l-am gasit pe „Strauss“ (Calina Ion) care intirziase si el probabil ca si mine. N-am intirziat la scoala, am ajuns bine. Ora a 4-a am avut teza la Lb. rusa. Am scris comci-comça si cred ca iau 7 sau 8. Dupa ore am plecat ca de obicei la statie ca sa plec acasa. Aici a venit un coleg (tot navetist) si mi-a adus o scrisoare de la Rosu N. Dumitru un baiat din Belciugatele care invata la o scoala profesionala din Bucuresti. Am citit scrisoarea acolo. Imi scrie ca de obicei despre fotbal. In masina cu care am plecat era si Straus si Cuba (Branisteanu Anghel). Cuba statea de vorba cu Sanda (o destrabalata cu care m-am certat mai demult).

Eu eram cu Straus si cu Lenuta Dogaru. Cealalta Lenuta (Culea) m-a intrebat ca „Nu mai vorbesc cu Sanda!!“ si apoi a inceput in compania lui Straus sa faca misto zicind ca prea umblam amindoi nedespartiti. Dupa ce a coborit Lenuta la Islaz eu i-am spus lui Straus ca mi-a trimis Sanda un bilet si m-a intrebat de ce nu vreau sa mai vorbesc cu ea. Pe urma mi-a spus si el citeva chestii interesante despre mai multe bilete pe care le-a schimbat cu Sanda. La Cringu am coborit si eu si am venit acasa. Cind am ajuns acasa m-am apucat sa-i scriu lui MiticA. Am terminat pe la 16 dar nu m-am dus sa o pun la posta fiindca ningea si n-aveam chef sa ma ude. O pun miine. Am vrut sa ma apuc de lectii dar am observat ca nu am chef si eu cind nu am chef nu fac nimic. Am ascultat apoi meciul Steagul Rosu – F.C. Zagreb 1-0 pentru brasoveni. Acum m-am apucat sa-mi completez jurnalul si dupa asta mai fac si citeva lectii. Afara s-a intunecat si ninge cu fulgi mari in virtejuri nu prea repezi. Este un inceput de noapte de iarna foarte frumos ca in pastelurile lui Alecsandri in ciuda faptului ca ne aflam de-abia in a doua jumatate a lui noiembrie.
Fundulea 24-XI-1965
orele 20.00

Joi 25-XI-1965
orele 20.00

Spuneam aseara ca ninge foarte frumos ca in pastelurile lui Alecsandri. Toata noaptea a nins asa „frumos“ incit azi-dimineata era un strat destul de gros de zapada, fapt pentru care a trebuit sa astept masina in statie 30’, de ajuns ca sa-mi inghete miinile si chiar picioarele. In sfirsit masina a venit si am plecat pe la 6.30. Am ajuns la Branesti pe la 7. Ziua de cursuri a decurs aproape normal. La matematica am raspuns la o intrebare la care se incurcase clasa (am avut o sclipire, cum zice prof. de matematica) si am luat un zece. Colegul meu de banca Caton Mihai mi-a promis ca o sa-mi aduca o carte interesanta Istoria Navigatiei. Mi-a mai spus ca cel mai devreme cind poate sa mi-o aduca este luni fiindca duminica se duce acasa sa o ia. Daca se tine de cuvint o sa am ce citi saptamina viitoare. Dupa ore am venit la statie ca de obicei si ne-am batut cu zapada. Am ajuns acasa pe la orele 15.00. Dupa-masa am avut intentia sa ma duc la biblioteca dar nu am avut timp fiindca am avut mult de invatat. Acum cind este trecut de ora 20.00 nu mai am nimic de facut decit sa maninc si sa ma culc.

Nu stiu de ce dar mi se pare ca daca cineva va citi mai tirziu aceste insemnari va avea destule motive sa rida de ce am scris eu si chiar sa ma ironizeze. As putea sa spun ca nu ar fi chiar asa tinind seama ca Balzac a spus in romanul sau Cesar Biratteau:
„In lume nu se ride decit de oamenii si de lucrurile care intereseaza si nimeni nu se intereseaza de ceea ce nu reuseste“. Deci jurnalul meu nu va interesa pe nimeni si nimeni nu va ride de el. Am ajuns totusi la concluzia ca daca jurnalul ar fi citit ar fi un motiv de ironie dupa ce am recitit tot ce am scris pentru ziua de astazi. Intr-adevar imi propusesem sa scriu in acest jurnal despre lucruri mai importante. Dar astazi nu am putut consemna nimic mai important si fiindca tot eu imi propusesem sa scriu in fiecare zi cite ceva, nu era frumos din partea mea care tin la cuvintele spuse sa las un loc gol pt. ziua de astazi. Acum mi-am adus aminte despre un fapt divers mai interesant. Profesorul meu de matematica Badila Mihai m-a intrebat odata daca nu vreau sa merg la Olimpiada de matematica si i-am raspuns ca nu (fiindca trebuie sa mai spun ca nu prea-mi place matematica). Astazi la ora de matematica mi-a spus ca a visat ca eu cistigasem Olimpiada matematica pe regiune si mergeam la cea republicana. Daca asta a fost un tertip pedagogic eu sint sigur ca a dat gres fiindca eu nu am avut de gind niciodata si nici n-am sa am vreodata de gind sa merg la Olimpiada de matematica. Dar daca asta a fost intr-adevar un vis atunci imi pare bine fiindca inseamna ca tov. Badila s-a gindit la mine si de aceea m-a visat.
Fundulea 25-XI-1965
orele 20.30

Vineri 26-XI-1965
orele 21.00

Astazi am ajuns din nou in fata jurnalului meu mai tirziu decit in celelalte zile. Ziua de astazi a decurs aproape normal, ca si cea de ieri, la fel, o zi lipsita de fapte importante si iata-ma iarasi in imposibilitate de a-mi completa jurnalul cu date interesante. De dimineata am plecat ca de obicei cu masina si am ajuns la scoala. La ora de Geografie m-a ascultat si am luat 10 fiindca voiam sa ma recompensez. Cel putin geografic sa vad si eu fiindca vreau sa devin marinar. La prinz cind asteptam masina eram in forma si am spus citeva glume, lucru la care a ris chiar si Sanda care este suparata cu mine. Lenuta m-a intrebat iarasi de ce m-am certat cu Sanda. Ce-o fi interesind-o atita? I-am spus ca Sanda mi-a spus sa nu mai vorbesc cu ea dar i-am amintit ca mai erau si alte motive pe care le-am musamalizat intr-unul singur. In orice caz Sanda a auzit cite ceva si apoi am auzit-o spunindu-i Lenutei ca se supara cu ea. Totusi nu merita una ca Sanda atitea discutii. In masina era aglomeratie dar am stat de vorba cu Nuta si cu Vasilica.

Asta a fost totusi o discutie mai interesanta. Eu discutam cu Nuta si Vasilica era mediatoare. Nuta are un fel de a vorbi f. placut, voi incerca sa ma delectez mai mult in discutie cu ea. Dupa-masa nu prea am avut pofta de lucru si am plecat pe la 17.00 de acasa. M-am dus la Cuba si pe urma am mers in sat si am umblat de colo pina colo degeaba. Cind ne-am intors ne-am intilnit cu Tanta dintr-a 8-a. Fata asta incearca sa fie cit se poate de destrabalata dar se vede in purtarile ei ca nu poate sa faca asa ceva, nu este facuta pentru asa ceva. Dar daca o sa vina la anul la Branesti o sa aiba ce invata de la Sanda si de la altele ca ea. In orice caz pe mine nu ma intereseaza. Am ajuns acasa pe la 18.30 si m-am apucat de lectii. Miine nu am ore prea usoare dar am terminat pe la 20.00 fiindca nu prea am avut chef de lucru astazi. Nu prea mai am deloc ce sa citesc dar o sa mai astept pina luni sa-mi aduca Catoru Istoria Navigatiei pe care mi-a promis-o. Tot in saptamina asta sau cea viitoare o astept pe sora-mea sa-mi aduca ceasul pe care i l-am lasat sa-i puna geamul. Sora mea este foarte culta si imi place totdeauna sa stau de vorba cu ea, de aceea probabil ca tin la ea asa de mult si o astept.
Fundulea 26-XI-1965
orele 21.30

Simbata 27-XI-1965
orele 19.30

Astazi am plecat tot la 7.30 si am ajuns tot la timp. La scoala nu mi s-a intimplat iarasi nimic deosebit. Totul a decurs normal. In statie am stat pina la 16.30 fiindca nu a venit masina. La 17.00 am ajuns acasa cu I.M.S.-ul lui Nea Gogu. Apoi m-am dus la Biblioteca si am dus niste carti. Cind am venit acasa mama mi-a spus ca a murit unchiul Florica de la Belciugatele. Se observa probabil ca ziua de astazi am descris-o in citeva cuvinte fara pic de imaginatie. Probabil ca asta e cauza lipsei mele de imaginatie. Ca sa spun sincer imi pare rau de moartea acestui om. Aveam pentru el una dintre cele mai mari admiratii pe care le-am avut vreodata pentru vreun om. In mintea mea el era optimismul intruchipat. Putea sa-si indeplineasca orice gind atunci cind se hotara sa-l indeplineasca. Avea o vointa de otel foarte greu de invins.
Mi-aduc aminte ca eram odata la el acasa la Belciugatele si-am mers cu el cu tractorul sa scoatem un par salbatic foarte gros de la via lui. Seara am venit acasa si a doua zi trebuia sa ne ducem sa-l luam si sa-l aducem acasa. In timp ce noi mincam a venit un alt tractorist si l-a intrebat daca a scos parul ca se duce sa-l ia.

Unchiul i-a spus ca l-a scos dar el nu se va duce sa-l ia. Tractoristul i-a spus ca seful i-a ordonat sa se duca sa-l ia si Nea Florica i-a spus: „Ba tu nu te duci sa iei parul da te duci la seful si ii spui ca am zis eu sa nu incerce sa treaca peste mine tocmai el, fiindca in satul asta nu a trecut nimeni peste mine pina acum“. Tractoristul a plecat cu tractorul in viteza. A doua zi de dimineata cind m-am sculat pe la 5.00 se auzea un zgomot de tractor pornit. Am iesit in curte si l-am gasit pe Nea Florica sus pe tractor. Eu stiam ca programul lui incepe pe la 7.00 si l-am intrebat unde se duce. Mi-a raspus: „Ce nu stii? Mergem sa luam parul de la vie“. Eu am ramas surprins (cum adica seful S.M.T.-ului sa dea inapoi la amenintarea unui tractorist?). N-am mai zis nimic si-am plecat direct la vie cu tractorul. Parul era la locul lui nemiscat. I-am privit o clipa fata nemiscata care exprima atita vointa si optimism si de atunci cind ma gindesc la optimism imi vine in minte fara sa vreau fata lui. De ce? Pentru faptul ca atunci cind am plecat de acasa el era atit de sigur ca nimeni nu s-a atins de munca lui incit daca in acel moment insusi seful „statului“ i-ar fi spus ca parul lui i-a fost luat el nu ar fi crezut si ar fi luptat ca sa-si redobindeasca dreptul. Si eu eram sigur ca vointa lui ar fi iesit invingatoare si in acest caz.
Fundulea 27-XI-1965
orele 20.30

Duminica 28-XI-1965
orele 20.30

Astazi am stat toata ziua singur acasa. Tata a plecat de dimineata la Branesti la sedinta cu parintii iar mama s-a dus la Belciugatele la inmormintarea lui unchiul Florica. Am stat singur acasa de la 9.30 pina la 20.00 cind a venit tata. La un moment dat stind singur si gindindu-ma am ajuns la concluzia ca in mintea mea, in capul meu si in inima mea, in constiinta mea, se produc schimbari radicale. M-am gindit la o infinitate de fapte pe care le faceam anul trecut cu constiinta impacata si pe care nu as putea sa le fac si acum la fel. Mi-am adus aminte de felul in care am privit unele situatii inainte si le-am judecat inca o data si am ajuns la alte concluzii, dupa parerea mea perfect logice, desi si concluziile dinainte la rindul lor le socotisem tot atit de logice. Nu trebuie sa-mi inchipui si nici nu-mi inchipui ca aceste schimbari se produc inlauntrul meu intr-o singura zi sau intr-o singura saptamina, ci de citeva luni de zile a inceput si continua intr-o miscare lenta, chinuitoare. Sub aceasta povara a marii schimbari sufletesti imi este uneori greu sa fac fata diferitelor probleme puse de viata in fata mea pentru care am totdeauna doua solutii (una veche si una mai noua) astfel incit nu de multe ori se intimpla totusi sa nu gasesc solutia combinata care sa fie si perfect logica.

Presimt ca in aceasta schimbare a mea sufleteasca se face in fond trecerea de la nestiinta sufleteasca a copilului la elanul tineresc, nefiind vorba nici pe departe de o aparitie a unei judecati mature dar mai mature totusi decit cea de pina acum. Daca insa aceasta schimbare care se produce acum in sufletul meu ma impiedica sa privesc lucrurile cit mai obiectiv posibil, poate ca mai tirziu cind voi avea o judecata intr-adevar matura si voi citi aceste insemnari voi reusi sa-mi dau seama mai bine despre faptele care mi se intimpla. Iata deci o noua consecinta pozitiva a faptului ca eu am inceput acum citeva zile sa tin acest jurnal. Nu am vrut astazi cind am inceput sa scriu in jurnal sa ajung la aceasta concluzie dar cuvintele au decurs de la sine pina la aceasta concluzie conform noului meu fel de a gindi care se face tot mai mult simtit si de care ma simt stapinit in aceasta seara. Aceasta schimbare am observat-o si dupa ce am citit insemnarile mele zilnice care variaza atit de mult de la o zi la alta, de la un subiect la altul.
Fundulea 28-XI-65
orele 21.00

Luni 29-XI-1965
orele 20.30

Azi-dimineata m-am sculat de la 5.00, m-am imbracat si am mincat fara graba si am plecat la masina. Fiindca astazi e luni masina nu a oprit la Cringu si am mers cu o ocazie. Am ajuns la scoala cu putin mai tirziu decit ceilalti adica pe la 6.30 si pina la 8 tot mai aveam timp sa stau. Prima ora am avut Chimia. M-a ascultat si nu mi-a pus nota. Era lectia de recapitulare si i s-a parut ca vorbesc din aduceri aminte. Mi-a zis sa ma pregatesc pentru miercuri si miercuri am si teza la Romana dar nu-i nimic. Am ajuns acasa la 15.00 si i-am adus si servieta lui Cuba fiindca el s-a dus la Buc. Am stat toata dupa-masa singur acasa si mi-am facut lectiile pentru ca nu aveam altceva mai bun de facut.
Nu stiu de ce dar iata ca si ziua de astazi am descris-o in citeva cuvinte fara sa-mi vina in minte nici un comentariu sau vreo idee demna de consemnat in jurnal, desi in fiecare zi imi vin in minte o multime de idei dar seara nu reusesc sa-mi amintesc nici una.

Mi-aduc aminte ca prima data am vazut un jurnal de mai mari proportii la sora-mea cind venise intr-o vara acasa. Avea atunci vreo 20 de ani si tot ce scria in jurnal era adresat unui baiat din Timisoara. Sora-mea scria in fiecare seara cite 3-4 pagini de caiet si apoi punea jurnalul intr-un sertar cu cheie. Eu aveam 11 ani si eram foarte curios sa vad ce scrie sora-mea in carnet. Am incercat odata sa ma uit peste umarul ei dar m-a simtit si a trebuit sa renunt. In sfirsit, intr-o zi cind sora-mea a plecat la Bucuresti am gasit cheia si am deschis sertarul. Am citit jurnalul si mi-a placut, desi era scris mai mult sub forma de descriere (modul de expunere cel mai nesuferit) si erau in el multe lucruri pe care nu le intelegeam atunci. Am incercat si eu sa fac atunci un jurnal dar fiindca nu puteam sa scriu decit max. 1/2 pagina si fiind nemultumit am renuntat. Acum cind am 15 ani, o virsta atit de frumoasa si furtunoasa, virsta marilor schimbari, a marilor descoperiri, a marilor cugetari si prejudecati asupra vietii iata ca am reusit sa-mi fac un jurnal in care sa-mi scriu gindurile si nazuintele. Nu stiu daca sint pe deplin multumit de faptul ca jurnalul meu are cite 3-4 pg. pt. fiecare zi dar cred ca nu voi mai renunta la el ci voi incerca sa maresc numarul de pagini si sa extind varietatea de sentimente pe care le voi exprima fol. in continuare naratiunea.
Fundulea 29-XI-65
21.00

Marti 30-XI-65
orele 20.30

Nu stiu de ce dar citeodata mi se pare asa de monotona viata de elev incit as da orice in acele momente sa nu mai fiu elev ci cu totul altceva, de exemplu marinar. Astazi ziua a trecut asa fara ca sa-mi pot aduce aminte la aceasta ora ceva care ar merita citusi de putin sa fie trecut in aceste pagini. Mi se pare citeodata in astfel de zile cind nu mi se intimpla nimic ca sint atit de singur pe lume incit as vrea atunci sa am un prieten fie chiar si o fata cu care sa-mi pot schimba gindurile in cel mai sincer mod posibil.

Si fiindca mi se intimpla sa am uneori si zile sterse ca cea de astazi bunaoara, mi-am propus sa caracterizez in fiecare zi cite un personaj dintre cele mai apropiate din viata mea. Astazi voi incepe cu (Gigi) sora-mea fiinta la care tin poate cel mai mult pe lumea aceasta. Ea este mai mare ca mine cu 9 ani deci are 24 de ani. Pina cind a terminat liceul viata ei a decurs normal dupa parerea mea fara sa luam in seama micile exceptii pe care poate ea nici nu mi le spunea mie sau chiar daca mi le spunea nu ma interesau. Apoi sora mea a intrat la facultate in toamna anului 1959 si a facut apoi anul I si II, in prima vacanta fiind in practica in productie iar in a doua a lucrat la O.N.T. ca traducatoare. Am uitat sa spun ca sora-mea intrase la facultatea de limba engleza a Institutului de limbi straine din Bucuresti. Dupa ce a inceput anul III sora mea s-a retras din cauza mai multor neplaceri pe linie de U.T.M. (apoi U.T.C.) si s-a inscris la scoala de tehnica de steno-dactilografie de 2 ani, sectia engleza, in vacante lucrind tot la O.N.T. Dupa ce a terminat scoala a fost repartizata sa lucreze la Ministerul Comertului Exterior sectia Romtrans, asta exact in toamna lui 1964. Tot in aceasta toamna a lucrat ca translatoare si la Congresul international de stiinta solului de la Bucuresti fiind secretara lui F.A. von Baren presedintele Asociatiei internationale de stiinta solului.

Aici a cunoscut pe tov. prof. Nicolae Giosan care a indemnat-o sa-si continue facultatea. Datorita acestor indemnuri si a altor cauze sora-mea s-a inscris din nou la facultate incepind cu anul III. Dar eu mi-am propus sa o caracterizez pe Gigi si vad ca am ajuns sa-i spun felul in care si-a petrecut viata pina in prezent. Si fiindca mi-am propus sa caracterizez in fiecare zi cite un om mi-am propus sa depasesc cu o pagina sau 2 spatiul fixat.
Asadar sora mea este o fata careia ii place sa traiasca viata sa treaca prin greutatile ei si sa nu calce niciodata pe acolo pe unde au mai calcat si altii. In fond aceleasi tendinte incep sa observ si la mine dar acum cind are loc in mine o schimbare radicala nu pot sa spun precis despre ce este vorba. Ea are un mod si o conceptie despre viata cu totul si cu totul originale, ii place foarte mult de asemenea sa cunoasca cit mai mult lumea sub aspectele ei exterioare. Poate tocmai de-aia a si invatat limba engleza. Ea nu prea se descurajeaza usor in fata greutatilor desi in momentul cind acestea se ivesc nu prea pare plina de optimism. In privinta calitatilor morale pe care trebuie sa le aiba aproape fiecare om (ca si defecte de altfel) Gigi le intruneste in mod normal dar numai cele enumerate mai sus fac exceptie fiind cum am mai spus originale. Acum a inceput la radio emisiunea Jurnale celebre cu tema Jurnalul unui egotist pe care vreau sa-l ascult. Voi reveni miine asupra caracterizarii lui Gigi.
Marti 30-XI-1965
Fundulea orele 21.30

Miercuri 1-XII-1965
orele 20.00

Spuneam aseara ca voi continua cu caracterizarea surorii mele. Nu prea mai am multe de spus despre ea decit, asa, lucruri superficiale. Eu tin foarte mult la sora mea asa cum am mai spus din mai multe motive. In primul rind pentru ca si ea tine la mine, in al doilea rind sora-mea este prietena cu Sorin Avram extremul stinga al nationalei noastre si mai vad si eu citeva meciuri impreuna cu sora-mea. Dar desi mi-am propus sa caracterizez cite un personaj in zilele cind nu am ce scrie in jurnal nu vreau ca jurnalul meu sa devina o simpla evocare a faptelor celor din jurul meu ci sa cuprinda cit mai multe fapte din viata mea la care pot sa meditez indelung si sa-mi notez si in jurnal. Dar vad ca am inceput sa scriu si urit. In sfirsit. Azi am avut teza la limba romana. Am scris bine dupa parerea mea desi cam urit si cam dezordonat. In orice caz cred ca iau un 7 sau un 8. La ora de matematica prof. cel mai simpatic din scoala (dupa parerea mea Badila) a ales un sef C.E.C pe clasa si ne-a spus ca daca stringem multi bani face excursii cu noi, ne duce la o cabana la munte si mie mi-a zis ca ma insoara acolo la munte.
Dupa ore (am ajuns acasa pe la 14.00) am ascultat meciul Dinamo Bucuresti – Internationale Milano. Dinamo a cistigat cu 2-1 o victorie de prestigiu daca tinem seama de faptul ca Inter este cea mai buna echipa de club din lume. Pircalab, Ghergheli, Popa, Haidu au jucat excelent desi italienii au jucat la cotonoage serioase. In orice caz fotbalul romanesc s-a afirmat pe plan international dupa cele doua victorii stralucite:
Dinamo – Inter 2-1
Romania – Portugalia 2-0

Dupa meci am iesit in sat sa ma recreez. N-am mai iesit cred de vreo saptamina. M-am intilnit cu Lucia, cu Straus si cu Cuba. Am ajuns acasa pe la 18.00 si am inceput sa-mi fac lectiile. Tot aseara spuneam ca intrerup firul cuvintelor ca sa ascult emisiunea jurnalelor celebre – Jurnalul unui egotist al lui Stendhal este de fapt un fel de autobiografie. Este curios cum eroul principal al jurnalului are 50 de ani si se intreaba: „Ma cunosc oare indeajuns pe mine insumi acum cind mai am 3 luni si implinesc 50 de ani“. O alta fraza foarte interesanta pe care o retin si cred ca este foarte justa este aceasta: „Cine nu a avut momentele sale de perplexitate in fata vietii“. Este un adevar care nu trebuie demonstrat. De cite ori nu ti se intimpla sa ramii perplex in fata vietii, in fata loviturilor vietii si de cite ori nu treci peste aceste lovituri si ce bucurie te cuprinde atunci, dar de cite ori oamenii nu cad sub aceste lovituri si uneori cad fara sa se mai scoale fiindca fiecare loveste cu coatele sa-si faca loc. Dupa mine in asta consta frumusetea vietii, asta ne salveaza de la monotonie. Numai aceste lovituri pe care le invingi sau sub care cazi te ajuta sa te cunosti indeajuns.
Fundulea 1-XII-1965
orele 20.30

Joi 2-XII-1965
orele 19.00

Am stat mult timp, asta-seara, in fata carnetului deschis si m-am gindit cam despre ce sa scriu astazi in jurnalul meu. Mi-a trecut o clipa prin minte ideea sa mai caracterizez pe cineva dar, cum am mai scris, nu vreau ca jurnalul meu sa devina o simpla evocare a faptelor celor din jurul meu ci in el sa scriu faptele mele. Nu am renuntat la caracterizari dar acestea le voi face atunci cind ele vor fi necesare si cind personajele vor interveni in actiunile mele. Azi la scoala nu s-a intimplat nimic mai deosebit, de fapt in scoli de multe ori persista o atmosfera de monotonie atit pentru elevi cit si pentru profesori. Ziua de azi nu a fost monotona pentru profesori pentru ca a fost in scoala un grup de inspectori de la Institutul central de cercetari pedagogice sub ocrotirea caruia se afla scoala noastra. Au fost si la mai multe ore (la Botanica si Istorie). Clasa s-a prezentat multumitor. In fond nu mi s-a intimplat toata ziua nici un lucru insemnat. Si am observat ca schimbarea care se produce in mine este accelerata in zilele cu activitate bogata si incetinita in zilele de tipul celei de astazi.

In zilele care abunda in fapte cind ajung seara in fata carnetului imi dau seama ca in capul meu are loc o fierbere continua care are ca urmare schimbarea de care am mai scris. In orice caz daca privind prin prisma schimbarii adolescente sint impiedicat sa ma privesc obiectiv si sa ma cunosc pe mine insumi, aceste zile cu fapte multe ma ajuta intr-un fel la formarea conceptiei mele despre viata. Ca sa fiu sincer nimeni nu se poate privi pe el insusi obiectiv decit in anumite momente foarte rare si pe care omul nu le doreste dar te ajuta sa nu ajungi la 50 de ani si sa te intrebi „Ma cunosc oare pe mine insumi“ asa cum amintea Stendhal in Jurnalul unui egotist. Aceste nuante sint nuantele de perplexitate in fata vietii la care orice om ajunge, unii de mai multe ori altii de mai putine ori. Numai anumiti oameni reusesc in aceste momente sa se priveasca pe el insisi cu ochi critic si obiectiv, dar in momentele imediat urmatoare dupa rezolvarea greutatii intimpinate marea majoritate a oamenilor normali trag unele invataturi si isi descopera unele calitati, virtuti sau defecte pe care le ascund apoi din modestie sau le propagandeaza respectiv pentru indreptare. Este deci evident ca eu incerc sa am zile abundente in fapte, fiindca pina acum pe toate le-am valorificat bine.
Fundulea 2-XII-1965
orele 19.30

Vineri 3-XII-1965
orele 19.00

Astazi am avut ca sa zic asa o zi grea in sensul ca am avut materii grele si ca acum cind nu este decit ora 19.00 ma simt foarte surmenat. Deci nu e vorba de o zi bogata in fapte ca cele de care vorbeam ieri ci de o zi grea in materie de scoala. In sfirsit astazi mi-am adus aminte de cuvintele unui scriitor (nu mai tin minte probabil Anatole France) „Nu se iubesc decit aceia care nu se cunosc inca“. Mi-a venit in minte astazi cind am ajuns la concluzia ca atunci cind oamenii se cunosc mai mult intre ei exista exact acele relatii care ar trebui sa existe intre oamenii care au sentimente, calitati si defecte comune. Am ajuns la aceasta concluzie atunci cind am admirat o pereche (Ninel-Sanda). Ninel este in cl. X anul trecut a fost repetent si este considerat de multe ori bataia de joc a tuturor colegilor. Este in fond un om care poseda o mare varietate de defecte si vicii, incepind de la gradul cel mai inalt al infumurarii si terminind la cea mai crunta lasitate si umilinta posibile. Sanda este o tirfa cu un aspect exterior menit sa ascunda defecte din fundul sufletului.

Poate ca am mai amintit in jurnalul meu ca la inceput cind eu o cunosteam am avut si eu de-a face cu ea, dar m-am convins repede de faptul ca nu are nici o trasatura morala mai inalta decit lingusirea si am rupt-o imediat cu ea. Astfel astazi de dimineata dupa ce i-am vazut pe amindoi discutind foarte aprins in masina foarte interesant pe drum si pina la scoala am analizat caracterele celor 2 si am ajuns la concluzia de mai sus. Dar daca ma gindesc mai bine concluzia mea este insasi fraza lui Anatole France intr-o varianta mai moderna. Asa ca cei 2 n-au pentru ce sa se supere pentru ca demonstratia a decurs dupa parerea mea foarte logic. Miine am teza la matematica si astazi trebuie sa ma pregatesc intens dar punind la socoteala gradul de oboseala in care ma aflu si faptul ca nici cunostintele de pina acum nu sint prea temeinice nu prea vad sanse sa fac bine la teza de miine. In sfirsit am sa fac acum exercitii cite se mai poate face si tinind seama ca porcul nu se ingrasa in ajun voi incerca minim totusi sa le mai ametesc intr-un fel. E bine totusi ca nu am in casa nici o carte de literatura pe care sa n-o fi citit-o caci sint sigur ca lasam toate exercitiile si citeam o carte pina pe la 22.00.
Fundulea 3-XII-1965
orele 19.30

Simbata 4-XII-1965
orele 20.00

Pina astazi n-am avut inca nici o obsesie. Dar astazi mi s-a parut ca o am, eram obsedat de faptul ca ma voi prezenta nepregatit la teza de matematica. Pina la ultima ora cind am avut teza am fost atit de inchis in mine incit nimeni nu s-a putut atinge de mine si nici eu nu am putut face ca de obicei vreo observatie spirituala cu privire la purtarea oamenilor din jurul meu. Am avut probabil si ceva noroc pentru ca am reusit sa ma asigur intr-un fel de 6 sau 7. Intr-adevar nu-i o nota prea stralucita dar sa nu anticipam pentru ca dupa cite se pare notele in clasa vor fi de la 8 in jos. Dupa-masa m-am dus la biblioteca sa iau si eu o carte sa mai citesc. Am cautat carti de calatorii si am luat Un roman spre Polul Nord, Pe jos prin Africa si De la Polul Nord la Polul Sud. Cind m-am intors am luat de la biblioteca Ultima calatorie a vasului Port Polis. Ceea ce este interesant este faptul ca in cartile pe care le-am citit pina in prezent era vorba in exclusivitate de oameni si foarte, foarte rar de locuri. Si au o mare dreptate scriitorii atunci cind pun in centrul actiunii romanelor si cartilor lor, omul cu intreaga si uriasa sa cantitate de sentimente, calitati si defecte.

Cit de frumos e sa cunosti sentimentele oamenilor sa le judeci faptele sa le intelegi faptele si sa intelegi cauzele lor. Numai la gindul ca in jurul meu se misca o cantitate industriala de fiinte inteligente, cu moral inalt, cu calitati si defecte care se numesc oameni ma cuprinde o bucurie inimaginabila. Si cum sa nu te bucuri atunci cind iti dai seama ca acesti oameni care de ulte ori nu te cunosc si nu-i cunosti sint semenii tai si pot realiza atit de mult incit nici nu ne mai putem inchipui existenta planetei noastre fara oameni. Ar fi foarte frumos sa existe si o stiinta care sa se ocupe cu sentimentele si starile sufletesti ale omului. E adevarat ca Maxim Gorki a spus ca „literatura poate fi considerata pe drept cuvint stiinta despre om“, dar ma gindesc la o stiinta adevarata care sa foloseasca metode de cercetare si termeni proprii. In orice caz si oricare ar fi situatia in lumea stiintelor, eu cred ca ma aflu la o virsta in care omul se formeaza cu adevarat pentru viata. In aceasta perioada simt in mine cum se naste dragostea pentru oameni, pentru semenii mei fara care dupa cum am mai spus nu poate fi conceputa o mare parte din Univers (hiperbola). Chiar daca intre oameni exista neintelegeri, acestea se datoresc faptului ca unii dintre ei au un caracter care nu treneaza cu demnitatea oamenilor. Dupa parerea mea acesti oameni sint tocmai cei care sint numiti exploatatori. Rebuturile societatii care conduc totusi in toate orinduirile variate care au existat si exista.
Fundulea 4-XII-1965
20.30

Duminica 5-XII-1965
orele 21.00

N-au trecut nici 2 saptamini de cind mi-am inceput jurnalul meu si iata ca am trecut de jumatatea caietului meu. Oare am chiar atit de spus incit sa scriu sa mi se para si mie ca am scris prea mult. Nu! Asta a fost o observatie facuta superficial si daca citesc inca o data tot ce am scris observ contrariul adica am scris putin si asi avea mult mai multe de spus cu privire la jurnalul meu si la faptele care sint notate in el. Acum cind stau in fata jurnalului cu o cafea alaturi imi vin in minte mii si mii de idei dar nu pot sa transcriu pe hirtie nici a zecea mie parte din ele si de asta imi pare rau, nespus de rau. Nu stiu ce imi lipseste dar stiu ca imi lipseste ceva. Daca as fi un robot, un mecanism alcatuit exact la fel ca cel uman as indrazni sa spun ca cel care nu functioneaza normal este mecanismul care transforma ideile in cuvinte. Si daca acest mecanism este blocat ar insemna ca jurnalul meu sa fie inexistent. Dar eu am impresia ca acest aparat actioneaza prea repede (a depasit secolul XX, secolul vitezei) si cuvintele sint transformate din idei prea repede si fug unele dupa altele iar eu prind cite unul cite unul si le astern pe hirtie. Ah! fuga cuvintelor ma ameteste in acest moment!
.............................
Miine mi-am propus sa ma duc la Dictionarul limbii romane de la scoala sa vad ce inseamna cuvintul „plictiseala“. Azi a fost duminica si pe la un timp am inceput sa simt in mine aceasta plictiseala. Ca sa o alung am incercat sa o definesc. Intii mi-am zis ca „este starea sufleteasca a omului care nu are ce face“. Dar mi-am dat seama imediat ca definitia mea nu era logica ii lipsea ceva fiindca in acel moment nici eu nu aveam ce sa fac dar gindindu-ma alungasem plictiseala. Deci asta ii lipsea definitiei. Trebuia sa mai adaug: „si nu are ginduri pe care sa le rumege“. Bine, bine zic eu dar exista totusi un „dor“. Atunci cind privesti in extaz o priveliste ametitor de frumoasa pur si simplu nu faci nici o miscare si uneori esti lipsit perfect de ginduri (numai uneori) si acea stare nu este nici pe departe o plictiseala. Si asa m-am chinuit o ora incheiata ca sa dau definitia plictiselii si uite ca n-am reusit. Grea munca au si lingvistii care alcatuiesc dictionarele limbilor. Ei trebuie sa cunoasca omul, acest mecanism incurcat si totusi foarte inteligent construit pina in adincul sufletului sau asta fiind nimic pe linga marea varietate de stari sufletesti, sentimente, calitati si defecte pe care nu le are orice masina si care dupa parerea mea sint deosebirile esentiale dintre om si alte fiinte si masini, inteligente uneori. Si cum am mai scris eram astazi cuprins de o plictiseala (ultima oara cind folosesc cuvintul fara sa stiu ce inseamna) si nu stiam ce sa fac. Am zis ca nu stiu ce inseamna cuvintul totusi am impresia ca stiu dar vina pentru ca nu pot sa-i dau definitia o are mecanismul de transformat ideile in cuvinte.

Astazi am ascultat niste meciuri foarte interesante si am avut si unele satisfactii. Rapidul pe care nu pot sa-l sufar si e pe primul loc a luat bataie cu 2-0 la Iasi. Petrolul principalul urmaritor al Rapidului a invins cu 5-2 deci are mai multe sanse sa ii ajunga. Iar echipa mea favorita, echipa marinarilor din Constanta, Farul, a invins cu 2-1 pe Crisul. Cealalta echipa a mea favorita, Dinamo care l-a invins miercuri pe Inter nu a jucat astazi. Un alt fapt care mi-a tulburat plictiseala a fost momentul in care la radio se vorbea despre paradoxuri. Dupa cite am inteles eu paradoxul suna cam in felul acesta: – Eu elev in clasa a IX-a B afirm urmatoarele: „Toti elevii din calsa a IX-a B sint mincinosi“. Dar daca gindim logic eu care sint tot din a IX-a B mint si deci cele afirmate de mine nu sint adevarate si deci elevii dintr-a IX-a B nu sint mincinosi. De aici trag mai departe concluzia ca nici eu nu sint mincinos si cele afirmate de mine la inceput sint adevarate si astfel se creeaza un cerc de concluzii la al carui cap nu voi ajunge niciodata fiindca cercul nu are capat. Deci dupa mine paradoxul este o concluzie la care au acces doua ipoteze astfel incit atunci cind una este valabila pe calea inversa ajungem la a doua si cind o valabilizam pe a doua ajungem pe calea inversa la prima si asa mai departe. In orice caz miine voi vauta in dictionar si acest cuvint. Deci sa nu uit: plictiseala si paradox si unii termeni marinaresti.
Fundulea 5-XII-1965
orele 21.30

Luni 6-XII-1965
orele 20.30

Adineauri s-a terminat programul pentru Romania emis de asa numita „Voce a Americii“. Am ascultat lucruri foarte interesante la un moment dat despre hirtie. Dupa ce s-a amintit despre faptul ca hirtia s-a descoperit in China antica s-au facut cunoscute datele unei statistici foarte interesante: In S.U.A. se consuma anual 400 kg de hirtie pe cap de locuitor, in Suedia, Germania, Anglia si Franta cite 100 si in China patria hirtiei aproape 2,5 kg. Tot la acest capitol se amintea ca numarul de duminica a cotidianului american New York Times cuprinde nu mai putin de 580 de pagini. Mi se pare uneori ca aceasta tara are o economie ultra dezvoltata si nici stiinta nu ramine mai prejos. Am stat de multe ori si am reflectat la faptul caruia se datoreste acest progres. Multi oameni au afirmat ca in SUA razboaiele mondiale care au zguduit lumea din temelii s-au facut mult mai putin simtite. S-ar putea ca si aceasta sa fie o cauza, dar eu cred cu totul altceva. Stim ca economia unei tari depinde de poporul care o construieste si poporul american are unele caractere scuvint cu lectiune incertat.

Majoritatea cetatenilor americani sint de origine engleza si franceza deci europeana. Europenii au ajuns aici sperind intr-o viata mai buna bazindu-se pe bogatiile Americii. Dar in America nu au plecat decit oamenii cei mai indrazneti si mai curajosi, cei care nu se inspaimintau in fata greutatilor si aveau o doza maxima de perseverenta, imaginatie si spirit aventurier. Intr-un cuvint „cei mai buni dintre cei mai buni“. Si daca contopim calitatile organizatorice ale englezilor, intelepciunea francezilor si bogatiile Americii vom ajunge la un stat puternic cu cea mai buna economie din lume: Statele Unite. Tot la emisiunea de asta-seara au amintit si despre nava Gemini 6 care si-a inceput zborul cosmic ieri si va dura 14 zile timp in care vor intilni in spatiu nava Gemini 7 care va fi lansata lunea viitoare. Ambele nave vor avea cite 2 cosmonauti la bord. Ei vor incerca sa dezbrace costumul de scafandru cosmic experimentind un sistem de protectie original bazat pe lasere. Spre deosebire de aceste realizari URSS a lansat nava cosmica fara echipaj Luna 4 care este a patra. Incercare de a aseleniza o nava fara echipaj. Celelalte 3 incercari au esuat. Toate acestea sint inca realizari de seama ale mintii omenesti care reflecta o data in plus un motiv pentru care oamenii merita sa fie iubiti.
Fundulea 6-XII-65
orele 21.00

Marti 7-XII-1965

Astazi pe la orele 15.00 mi se parea ca am ajuns in sfirsit la o zi cu multe intimplari cind voi avea cit mai mult de scris in jurnal si mi se parea uneori pentru faptul ca intilnisem 2 oameni cu care am avut ce discuta. Dar spre deosebire de cei doi am mai intilnit si pe al treilea care a avut darul sa ma intoarca inapoi pe pamint. Asadar azi la 13.30 l-am intilnit pe Rosu Dumitru un baiat foarte simpatic, din Belciugatele pe care il cunosteam mai de mult si il credeam prieten. El nu a dezmintit faptul ca mi-e prieten prin nici o fapta dar eu mi-am dat seama ca nu am nici un prieten si nici pe el nu-l cunosc pina in adincul sufletului si nu pot sa zic ca mi-e prieten. Am stat impreuna pina la 14.30 si am discutat cite si mai cite. Intii despre fotbal apoi despre fete si pina la urma chiar despre scoala, cind au ajuns in statie si ceilalti colegi ai mei. Tot pe la 14.30 a venit in statie si sora-mea Gigi care mi-a adus ceasul (i-l dadusem sa-mi puna geamul) si mi-a facut un cadou fiindca ea credea ca ziua mea e la 12 decembrie nu la 12 noiembrie asa cum este in realitate. Cadoul a fost o cravata „misto“ pe care am pus-o de-acuma la git. Dupa ce i-am multumit a venit si masina de Fundulea si a trebuit sa plec. Mi-a parut rau fiindca mie imi place oricind sa stau de vorba cit mai mult cu sora-mea ea fiind in mintea mea tipul omului cult cu care poti discuta orice oricind cu atit mai mult cu cit eu ii pot pune orice fel de intrebari (fiindca mi-e sora). Mi-a mai spus ca nu a putut sa vina la Fundulea fiindca a avut de dat citeva examene dar mi-a spus ca va veni Duminica 12 XII-65.

Eu astept ziua asta fiindca am mai scris si mai sus imi place nespus de mult sa discut cu ea. Al treilea om cu care m-am intilnit astazi a fost un anume Neda Constantin fost coleg de clasa cu Gigi. Pina in clasa a VII-a au fost ca sa zic asa egali (el si sora-mea) dar dupa aceasta drumurile lor s-au despartit (este vorba despre 2 oameni nu despre un baiat si o fata) el a ramas acasa si sora-mea s-a dus la liceu. De retinut ca si el a dat la liceu si a reusit dar parintii l-au luat inapoi. In sfirsit sora-mea a ajuns acuma sa traiasca intre oameni culti in societate si el lucreaza la ICCPT Fundulea cu 800 lei pe luna. Acum Costica a dat examen din nou la admitere (are 24 ani) la fara frecventa si a venit la mine sa-i dau citeva carti de clasa a IX-a si am stat mai mult de vorba cu el in privinta materiei. Intelege foarte usor lucrurile desi nu a mai fost la scoala de 10 ani. In orice caz dupa ce a plecat pe la 17.30 am stat mult si m-am gindit la faptul ca dintr-o prostie s-a putut distruge atit de bine viitorul unui om care putea ajunge acum un doctor, inginer sau orice ar fi visat. Si daca astazi am avut mai multe pareri de rau mi-a parut rau si de insuccesul pe care l-a avut acest om in viata. Astazi am cautat la Dictionarul limbii romane cuvintele paradox, plictiseala si nostrom. La definitia plictiselii pe care o dadusem eu trebuia adaugat faptul ca starea plictiseala este provocata si de neplaceri. Nostrom inseamna sef de echipaj (termen marinaresc).
Fundulea 7-XII-1965

Miercuri 8-XII-1965

De multe ori ti se pare ca ai multe de spus cu orice ocazie dar pina la urma ajungi ca mine acum in fata jurnalului pus in imposibilitate de a-mi exprima gindurile. Ceea ce ma intereseaza mai mult este cauza sau sint cauzele care fac ca oamenii sa nu poata sa-si transpuna in cuvinte tot ceea ce gindesc. Sa fie oare vorba de proasta functionare a acelui mecanism care transforma ideile in cuvinte sau cind aparatul functioneaza accelerat si este imposibil de receptionat cuvintele. In orice caz o solutie salutara ar fi eliminarea cuvintelor. Nu stiu cum dar in orice caz in asa fel incit oamenii sa-si comunice ideile direct de la om la om de la creier la creier inseamna prin impulsuri sau prin alta metoda.

In acest caz s-ar elimina notiunea de minciuna s-ar elimina si alte notiuni si totusi n-ar fi bine. Eu cred ca in privinta vietii omenesti (cu exceptia descoperirilor stiintifice) lumea nu se va schimba niciodata si nici nu cred ca ar fi bine sa se schimbe. Poate ca nu ma exprim destul de clar dar nu as vrea sa se inteleaga ca eu ma gindesc la resemnarea omului in lupta lui impotriva natiunii pe care vrea s-o puna in slujba lui. Nici gind! Bineinteles ca de-a lungul veacurilor nivelul de trai al oamenilor, moralul lor se va schimba dar in privinta conditiilor, a calitatilor, a gindirii omenesti si a relatiilor dintre oameni vor ramine neschimbate. Dar sa nu ne abatem de la subiect. Astazi am avut o zi din cele numite monotone dar nu am suferit de plictiseala. Azi ne-a dat tezele la Matematica eu am luat 8 desi mi-amintesc ca tot in jurnal am scris atunci cind dadusem teza ca voi lua 6 sau 7. Dar eu am impresia ca nivelul meu de cunostinte este 6-7. Si de multe ori (cind exista obiectivitate) ti se intimpla sa-ti dai seama in ce masura cunosti si sa iei cu totul alte note (mai mari sau mai mici) si sint oare examinarile tipice unde se obtin note bine-meritate. Tot azi m-a ascultat si la chimie si am luat 8 nota pe care si eu o consider meritata. Am scris acum si despre note fiindca am observat ca in jurnalul meu de obicei n-am discutat de note. La orele 13.00 dupa orele de curs am ramas la scoala pentru un fapt foarte interesant. Ni s-a dat sa raspundem la un chestionar despre ce meserie vrem sa ne alegem ce sectie a liceului vrem sa urmam, ce obiecte ne plac mai mult si altele. Eu cred ca sint foarte interesante aceste chestionare pentru ca in mintea mea le aseman cu insasi viata care la un moment dat iti pune si ea astfel de intrebari la care trebuie sa raspunzi.
Fundulea 8-XII-1965

Joi 9-XII-1965
orele 19.40

Astazi m-am uitat pe citeva pagini de la inceputul jurnalului si am ajuns la urmatoarea concluzie (:: ??? !!!!! ,,,,,,, « », „ „, ; ; – ; – etc. s.c.l. …!). Daca cineva va citi vreodata acest jurnal il rog sa ia din aceste semne si sa puna acolo unde lipsesc ca sa poata citi corect. Cind am scris aceasta mi-am adus aminte ca unul dintre marii nostri poeti (nu mai stiu precis cine) primea odata la o revista versuri de la amatori. Odata a primit o scrisoare f. interesanta care cuprindea niste versuri si urmatoarea rugaminte: „Eu nu pun virgule din principiu si va rog pe dumneavoastra sa le puneti acolo unde credeti ca sint necesare“. Drept raspuns poetul i-a scris: „Va rog frumos altadata sa-mi trimiteti numai virgulele, versurile le compun singur“. Eu insa am fost mai intelegator si am pus la dispozitie si textul si virgulele raminind ca cel care va citi sa le combine cum ii convine. Tot astazi dupa ce am citit inceputul jurnalului am observat ca ideile variaza foarte mult de la o zi la alta foarte rare fiind zilele in care ideile se continua de la o zi la alta. Cred ca nu e ceva prea grav faptul ca acest carnet cuprinde o diversitate de idei dar cred ca e mai grav atunci cind aceste idei sint prea ieftine cum se intimpla uneori si in jurnalul meu. Mi-am adus aminte ca odata colegul meu de banca Caton Mihai mi-a promis sa-mi aduca o carte (Istoria Navigatiei) care m-ar interesa si nu mi-a adus-o nici pina astazi motivind ca n-o gaseste si aminind din duminica in duminica.

Dar fiindca am ajuns in domeniul cartilor vreau sa-mi notez ca ieri am terminat de citi Ultima calatorie a vasului Part Palis care este dupa parerea mea o carte foarte interesanta despre viata launtrica a omului despre suferintele pe care le poate indura un om cu sufletul curat numai ca sa-si respecte cuvintul dat si se expune unor o mie si una de primejdii si tot nu renunta la onoarea de a fi considerat om cinstit chiar si atunci cind suferintele sint inlocuite de oameni rai cu sume de bani pentru ca omul respectiv sa renunte la cuvintul dat. Cartea este interesanta pentru mine si din alt punct de vedere acela ca surprinde momente importante din viata marinarilor. Acum citesc cartea lui A. Liubos Pe jos prin Africa si mai am de la biblioteca cartile De la Polul Nord la Polul Sud de N.N. Mihailov si Un roman spre Polul Nord de Aurel Lecca pe care vreau de asemenea sa le citesc. Mie imi plac foarte mult cartile de calatorii dar imi plac in general cartile pentru ca in mijlocul actiunilor lor sta omul cu toate simtirile lui nobile, fiinta care a dat viata (la figurat) planetei noastre si intregului Univers.
Fundulea 9-XII-65
orele 20.05

Vineri 10-XII-1965
orele 20.00

Astazi la 13.00 cind am plecat din clasa am intilnit-o pe sala pe N.D. care mi-a inminat un bilet. Am intrebat-o de la cine e si mi-a spus ca e de la un baiat. Am plecat linistit si cind am iesit din curtea scolii l-am desfacut. Nuta ma mintise fiindca biletul avea urmatorul continut: „Mircea! de ce nu mai vii pe la noi prin clasa? Vreau sa te vad mai des. Esti un baiat simpatic si de aceea mi-esti drag. Petruta“. M-am gindit pina la statie cine poate fi Petruta asta si pina la urma mi-am adus aminte ca este o colega a lui N.D. pe care o cunosc numai din vedere si care presupun ca ar fi „Petruta“. In orice caz daca e aia care cred eu nici nu ma gindesc sa mai pun piciorul in cls. X-a B fiindca respectiva mi-e antipatica din mai multe puncte de vedere. Daca nu e ea mai vedem noi dar miine o intreb pe N.D. cine e si cum e. In orice caz nu prea sint dispus acuma de asa ceva si cred ca fiecare lucru trebuie facut la locul si la timpul potrivit si mai cred ca acum nu este nici timpul nici locul cel mai potrivit pentru ceea ce mi s-a propus (in mod indirect). Si chiar daca ar fi nu m-as incumeta decit atunci cind l-as cunoaste pe omul respectiv pina in adincul sufletului si numai daca ne vom intelege perfect. O alta cauza este si aceea ca marinarii de obicei nu fac dragoste trainica decit cu marea. Miine am teza la Fizica ultima teza din acest trimestru. Astazi am mai citit o data citeva lectii am mai demonstrat citeva formule dar nu prea am facut probleme. Nu-i nimic cred ca daca stiu formula ma va ajuta capul sa o aplic. Alta problema la ordinea zilei este faptul ca mi s-a terminat acest carnet-jurnal si la librarie nu am gasit altul la fel deci va fi nevoie sa scriu mai cu economie pina cind voi gasi alt caiet. Acum ma duc sa ma culc fiindca sint cam obosit si fiindca noaptea e un sfetnic bun.
Fundulea 10-XII-1965
orele 20.30

Simbata 11-XII-1965
orele 20.30

Am dat in sfirsit si ultima teza din trimestrul asta teza de la fizica dar cred ca este ultima si cea mai slaba din cite am dat pina acum. Miine este duminica si trebuie sa vina si sora-mea pe acasa. O astept din motivele pe care le-am mai enumerat. Continui sa fac economie la caietul-jurnal fiindca inca nu am gasit alt carnetel la fel si deci sint nevoit sa-mi fac insemnarile cit mai economice, exemplul cel de azi. As mai avea multe de spus dar nu am loc.
Fundulea 11-XII-1965
orele 20.55

Duminica 12-XII-1965
orele 21.30

Astazi am avut mai multi musafiri. A venit si sora-mea si unchiul Andronic Ilie cu tata si varul meu Mitica care are obiceiul sa ma viziteze in fiecare duminica. Am facut o mare greseala ca nu mi-am facut lectiile de dimineata fiindca dupa ce au sosit oaspetii pe la prinz ne-am asezat la masa pina pe la 14.00 apoi am mai discutat cu totii pina la 15.00 dupa aceea am ramas cu varul meu si cu sora mea sa discutam despre fotbal pina pe la 16.00. Apoi l-am condus pe Mitica pina acasa cu bicicleta. Cind m-am intors mesele erau inca ocupate si n-am avut unde sa-mi fac lectiile dar nici mie nu prea imi venea sa-mi fac lectiile. Am stat la discutie cu sora-mea pina la 18.00 fiindca dupa cum am mai scris mie imi place foarte mult sa discut cu ea, fiind pentru mine tipul omului cult cu care pot discuta orice, oricind. Mi-am facut lectiile foarte laconic ca si insemnarile circa vreo jumatate de ora si apoi am discutat inainte cu Gigi. Bine ca miine nu am ore prea grele, dar mai stii ce se poate intimpla. Miine este si 13 ale lunii (zi cu ghinion) dar mai vedem noi.
Fundulea 12-XII-1965
orele 22.00

„Asta este o oglindire identica a vietii si totodata o forma a ei.“
L. Rebreanu