OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti prezinta vizitatorilor, in cadrul bogatei colectii de antichitati romane, o interesanta placa votiva reprezentindu-i pe asa-numitii „Calaveri (calareti) danubieni“. Piesa a fost achizitionata prin donatia unui particular, pe la inceputul secolului al XX-lea, si provine din Transilvania, locul exact al descoperirii raminind insa necunoscut.
Cultul acestor divinitati ecvestre, de gen sincretist (cu simboluri si atribute „imprumutate“ din caracteristicile uneia ori a mai multor divinitati), se presupune ca a luat nastere in cadrul armatei romane, avind o intinsa arie de raspindire, in special in provinciile dunarene ale Imperiului – Dacia, Moesia Superior si Inferior, Pannonia (regiuni din actualele state Serbia, Bulgaria, Ungaria) in decursul secolului al II-lea d.Hr.
Placile si medalioanele, de mici dimensiuni, confectionate din diferite sortimente de piatra si metal (bronz, mai ales, plumb) prezinta mai multe tipuri si variante iconografice, din care se pot constitui doua grupuri tipologice distincte: a) „Cavalerul dunarean“ solitar; b) „Calaretii“ gemeni (printre care se afla si figuratia noastra; in alta ordine de idei, din Dacia traiana provin numeroase monumente de acest fel, in total peste 200 de exemplare).

Identitatea acestor personaje a ramas insa necunoscuta posteritatii, deoarece dogmele cultului ezoteric, foarte strict, nu permiteau rostirea in public sau inscrierea numelor lor pe dedicatii, motiv care a generat discutii aprinse si controverse in rindurile specialistilor, neputinciosi in fata numeroaselor monumente – de multe ori neexplicate pe deplin –, cu bogate scene sculpturale. Originea acestei religii se crede a fi orientala (iraniana) si ar reprezenta, in esenta, lupta dintre Bine si Rau in Univers, dogma cunoscuta in vechea Persie sub forma dualitatii dintre Ormuzd (principiul luminii) si Ahriman (cel al intunericului). Acest mit a imprumutat numeroase elemente din mitologia unor divinitati precum Cybele (Magna Mater, „mama zeilor“, a pamintului, in cultul Asiei Mici), Hekate (zeitate cu infatisare tripla, intruchipind lumea cereasca, pe cea paminteana si subterana), Mars (zeul razboiului, datator de victorie), Mercurius (mesagerul Olimpului, protectorul negustorilor, dar si cel al hotilor), Mithras (divinitatea persana a soarelui si a luminii), Nemesis (razbunatoarea nedreptatilor), Epona (patroana calaretilor in religia celtica) s.a.

Asa cum am afirmat, in Dacia romana cultul „Cavalerilor danubieni“ s-a bucurat de o mare popularitate, dovada facind-o multimea monumentelor votive inchinate lor, descoperite la Apulum (Alba Iulia), Tibiscum (Jupa, localitate linga Caransebes), Porolissum (Moigrad), Romula (Resca), Sucidava (Corabia-Celeiu), Ulpia Traiana Sarmizegetusa (capitala provinciei noastre, astazi Sarmizegetusa) etc., cu bune analogii in celelalte regiuni dunarene ale Imperiului.
Piesa sculpturala pe care o prezentam aici este o placa circulara din marmura alba, avind un diametru de 10 cm. Starea ei de conservare este buna, identificarea personajelor – in masura in care „misteriosul“ cult o permite –, se face cu oarecare usurinta. Un chenar ingust incadreaza medalionul, iar altul divide reprezentarile in doua registre inegale ca marime, cel superior fiind mai lat decit cel inferior. In centrul cimpului sculptural de sus se observa un tripied de forma unei mensa tripies (trapesa, masa cu trei picioare), pare-se, etalind ospatul ritual (compus din piini si peste). Deasupra mobilei se observa „Marea zeita“ (influenta divinitatii celtice Epona), in pozitie frontala, purtind un velamen (voal) pe crestet. Divinitatea este flancata de doua personaje masculine calare, in profil, afrontate (asezate fata in fata), cu capetele intoarse spre privitor. Tinerii, barbosi, sint investmintati cu o tunica (camasa) scurta, pina la genunchi, strinsa peste mijloc, crestetele fiindu-le acoperite cu cite o cusma (boneta) ascutita, de tip frigian. Sub cei doi cai se gaseste cite o figura umana ghemuita, reprezentind dusmanii rapusi in lupta (iconografie specifica acestui cult).

In partea superioara a medalionului apar semnele zodiacului, Sol (Soarele) si Selene (Luna), care patroneaza, parca, din inaltul cerului, scena religioasa. Pe chenarul orizontal care imparte cele doua registre ale medalionului se suprapune un sarpe, orientat spre dreapta, care isi onduleaza corpul.
In partea stinga a cimpului inferior se zareste o pasare, spre dreapta, in picioare, cu git lung, iar in mijloc – un animal greu de identificat (poate un ovideu, sugerind crioboliul, sacrificiul berbecului, caracteristic cultului), vietate incadrata de doua personaje nude, aplecate unul spre celalalt. In extremitatea dreapta a scenei se disting un krater (vas voluminos cu gura larga) si deasupra lui, un rhyton (corn de baut) sau un sarpe.
Desigur, iconografia acestor dedicatii (asa-numite ex voto-uri) se modifica de la caz la caz, in functie de adaugarea sau lipsa unor alte reprezentari, neobligatorii in cadrul scenelor figurate standard, precum acolitul purtator de sulita, arborele, altarul, doua figuri feminine, corbul s.a.
Sub aspect artistic, acest relief, circumscris cronologic secolului al II-lea d.Hr., este destul de stingaci lucrat, detaliile fiind neglijate (de fapt, o caracteristica a acestui tip de monumente), dar nu atit executia artistica este importanta, ci faptul ca releva un cult raspindit pe o intinsa arie geografica, prezentind elemente liturgice si simboluri dificile, practic necunoscute de interpretat.