OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Este cunoscut faptul ca celebra statuie a lupoaicei alaptindu-si pe cei doi gemeni, Romulus si Remus (Lupa Capitolina, cum se mai numeste), a constituit un remarcabil si, totodata, un raspindit model de inspiratie pentru arta romana, cu adinci implicatii sociale.

Daca legenda mitologica a lui Romulus (intemeietorul „Cetatii Eterne“) si Remus este deosebit de populara, momentul aparitiei in plastica antica a lupoaicei si a gemenilor ca reprezentare iconografica, istoricul acestei compozitii, devenite, mai apoi, simbol al orasului Roma, aria ei de raspindire in Italia, si, in celelalte regiuni ale Imperiului, precum si semnificatia sociala a acestei figuratii sint mai putin cunoscute.
Statuia de bronz a lupoaicei, capodopera unei scoli de sculptura etrusce ce a fiintat, probabil, in veacurile V-IV, a fost dedicata zeului suprem olimpian Jupiter de catre orasul Roma, cu ocazia eliberarii de sub autoritatea regala, si asezata pe Capitolium (una dintre cele sapte coline ale Romei). Dupa cum se stie, ea este prima si cea mai timpurie reprezentare artistica a mitului care aminteste de inceputurile nebuloase ale poporului roman. Legenda, astfel imbracata intr-o forma figurata, de mare popularitate, a dainuit in tot timpul istoriei romane.

O importanta reprezentare plastica a lupoaicei capitoline, din pacate, astazi disparuta, cunoscuta numai din izvoarele antice, este si asa-numita „tabula a fratilor Ogulnius“. Placa a fost pusa de catre cei doi edili (magistrati municipali), Gnaeus si Quintus Ogulnius, pe colina Palatinului (alt „deal“ al Romei), in anul 296 a. Chr. Aceasta placa iconografica pierduta este considerata de unii istorici ai artei ca prima figuratie romana a episodului mitologic, avind grupul de personaje complet constituit, asa cum este el marcat in legenda, adica lupoaica, Romulus si Remus. Acest monument a fost, poate, prototipul de inspiratie antica si nu compozitia lupoaicei din Capitoliu, unde gemenii, sint un adaos tirziu, lucrare a sculptorului renascentist italian, Guglielmo della Porta.

Din perioada Republicii romane s-au pastrat citeva ilustrari ale acestei legende, ca, de pilda, lespedea de piatra de pe mormintul lui Sextus Appuleius, ca sa nu mai amintim de numeroasele emisiuni monetare (indeosebi romano-campaniene). In vremea Principatului lui Augustus (27 a. Chr.-14 p. Chr.), multimea monumentelor cu imaginea lupoaicei se datoreaza importantei majore pe care Curtea imperiala o acorda cultului lui Romulus (legenda spune ca Remus fusese ucis de catre fratele sau geaman). Este cunoscut faptul ca Octavianus Augustus a dorit sa-si ia numele intemeietorului Romei, dar a renuntat la aceasta idee, temindu-se sa nu fie suspectat de „tendinte regaliste“. Augustus a cautat sa dovedeasca si sa legalizeze oficial, in fata intregii lumi, punctul de vedere artificial raspindit despre originea divina a gintei Iulia (din care facea si el parte), in care, printre primii reprezentanti de seama, figureaza si Romulus, ca urmas direct al lui Aeneas si al zeitei frumusetii, Venus. Devenita, in acele timpuri, emblema oficiala a statului, Lupa va simboliza importanta si puterea Romei ca Urbs („primul oras“) in cuprinsul vastului teritoriu al Imperiului. Cel mai reprezentativ monument din epoca lui Augustus este Ara Pacis Augustae (Altarul Pacii augustane), pe a carui latura estica se pare ca figura, printre alte alegorii, si imaginea cunoscutului mit. Acesta va fi monumentul urmat de alte opere sculpturale ale timpului sau chiar de mai tirziu, fie din Roma, fie din provincii.