OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In epoca imperiala, imaginea lupoaicei decoreaza numeroase edificii si monumente. Ea figureaza in pictura si in sculptura, pe frontoane, arcuri de triumf, altare votive si funerare, pietre tombale, sarcofage, monede, ba chiar si pe obiecte marunte (minere de vase, casete, geme s.a.).

Cea mai importanta „misiune“ a monumentelor cu simbolul Romei este insa cea sociala, cu o puternica semnificatie. Pentru elucidarea acestui aspect se fac referiri mai cu seama la vestigiile cu inscriptii funerare, categorii de piese ce lasa sa se intrevada mai usor acest lucru. Din analiza numelor mentionate in epitafuri, reiese cit se poate de clar ca persoanele respective au fost cetateni (cives) romani, cu drepturi depline, iar reprezentarile cu lupoaica si gemenii au fost sculptate pe aceste monumente nu atit in scop decorativ, cit mai ales pentru a sublinia loialitatea lor fata de vechea traditie a Romei. Era un mod de a accentua originea lor latina, printr-o emblema cunoscuta de toti, care exprima, totodata, de facto si de iure, apartenenta acestor fosti locuitori ai Romei sau a dedicantilor monumentelor, la o categorie sociala bine definita si limitata. Persoanele care isi cistigau cetatenia, statut foarte important in societatea antica greco-romana, vor cauta ca si dupa moarte sa-si „pastreze“ acest drept, transmis apoi urmasilor.

Referindu-ne la viata economica, aparitia monedelor romane, mai intii republicane (in special a celor romano-campaniene) si, mai tirziu, a celor imperiale, avind pe revers imaginea lupoaicei cu Romulus si Remus, intareste ipoteza ca ele reprezinta marca puterii centrale, care emitea etalonul de schimb.
Pe teritoriul Romaniei de astazi (fostele provincii romane Dacia si Scythia Minor – Dobrogea) s-au descoperit pina in prezent opt monumente artistice din piatra si o intaglie (gema) cu acest subiect, repartizate teritorial astfel: sapte reliefuri funerare in Transilvania (Alba Iulia, Brancovenesti; Tirgu-Mures Cristesti, doua piese; Ilisna, Gherla si Aiud), o alta lespede sepulcrala in Dobrogea (Slava Rusa) si o piatra de inel in Oltenia (Resca-Dobrosloveni). Facind o comparatie cu numarul pieselor funerare provenite din celelalte provincii ale Imperiului Roman, se poate observa ca pe teritoriul tarii noastre apar sapte astfel de reprezentari, mai putine decit in Pannonia (Ungaria de azi) 9 piese, un numar egal cu al celor din Gallia (Franta), mai multe decit in Noricum (Austria 5 exemplare), Britannia (Anglia) sau Moesia Superior (fosta Republica Federativa a Iugoslaviei), ambele cu cite o singura piesa. Concluzia se impune de la sine: romanizarea Daciei a fost puternica, cu un remarcabil impact social.

In 1921, statul italian, in semn de omagiu pentru originea latina a poporului roman, a facut cadou tarii noastre un set de copii ale celebrei Lupa Capitolina, expuse astazi in citeva orase ale tarii, precum Bucuresti, Timisoara, Turda, cu replici mai recente si in alte centre urbane.
Referitor la aceasta chestiune, este de semnalat actiunea agresiva asupra statuii donate municipiului Cluj (cunoscut, in ultima vreme, ca orasul in care „statuile rasar ca ciupercile dupa ploaie“), a carei inscriptie glasuieste: „Alla citta di Cluj, Roma Madre, MCMXXI“ (Orasului Cluj, Roma mama, 1921). Statuia a fost inlaturata de catre Primarie din locul initial, deschiderea esplanadei Bulevardului Eroilor, dinspre Piata Unirii), fara ca ulterior sa i se gaseasca un alt amplasament. In urma asa-numitului „razboi al statuilor“ (eveniment picant al timpului respectiv, mult savurat de presa locala si de cea centrala), monumentul zace, din 1994, in depozitul Muzeului National de Istorie a Transilvaniei din Cluj, fara ca aceasta stare de lucruri sa aiba un sfirsit previzibil, iar cei vinovati sa-si primeasca aspra condamnare morala.