OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Bogatul lapidar roman al Muzeului National de Istorie a Transilvaniei din Cluj pastreaza – printre alte numeroase vestigii litice de valoare, descoperite in provincia traiana –, un remarcabil element arhitectonic sculptat.
Este vorba de un postis (usorul de la usa unui edificiu, insa neidentificat). Piesa, despre care s-a crezut initial ca provine din Dacia (ulterior, se va constata ca i s-a putut stabili punctul descoperirii), este confectionata din calcar, avind dimensiuni apreciabile: 246x59x51 cm.
In cele doua registre figurative, bordate de cite un chenar, destul de lat, sint sculptate, in basorelief, citeva interesante scene mitologice. Cel superior, il prezinta pe zeul Dionysos-Bacchus (Liber Pater), in picioare, privit frontal, nud, avind aspectul unui efeb, cu parul scurt, cirliontat, bratul drept ridicat pe crestet, tinind in mina stinga – bratul fiind indoit peste bust –, un kantharos (vas de baut). In stinga, jos, linga personaj, se observa pantera (animal favorit), culcata, uitindu-se spre divinul stapin. Restul cimpului sculptural este impodobit cu vrejuri de vita-de-vie, frunze si doi ciorchini de strugure. In registrul inferior sint infatisate alte doua personaje celebre din mitologia clasica greco-romana, personaje, de asemenea, in picioare, in pozitie frontala.

In stinga apare eroul Hercules (Herakles, la vechii elini), barbos, tinind in mina dreapta caracteristica maciuca noduroasa si peste bratul sting, indoit, blana leului din Nemeea. Sus, in stinga, deasupra personajului mitic, se zareste, abia schitat, un arc, asezat in pozitie verticala, iar pe umar partea superioara a tolbei cu sageti. Alaturi, in dreapta, este prezentat mesagerul zeilor, patronul comertului, dar si al hotilor, vesnic calatorul Mercucius (Hermes, la greci), in tinuta sa cunoscuta: pe cap poarta un petasus, palarioara specifica, impodobita cu aripioare, invesmintat cu tunica (camasa scurta) si o mantie in falduri, care ii acopera umerii si bratul sting indoit, incaltat cu botine cu carimb inalt (si acestea decorate, la rindul lor, cu mici aripi), tinind in mina dreapta un marsupium (punga cu bani) si in cealalta caduceul (baston ornamental, cel mai caracteristic atribut al divinitatii). In general, aerul artistic degajat de piesa arhitectonica, cit si detaliile de executie ale iconografiei personajelor mitice inclina parerea ca monumentul arhitectonic ar putea fi incadrat cronologic in secolul II d.Hr.
Observatiile stilistice si de prelucrare prezentate de acest postis sint frapante prin asemanarea lor cu o piesa functionala de acelasi gen. Este vorba de un alt usor de usa, executat tot din calcar (dimensiuni: 280 x 58,8 x 51,7 cm), pastrat, de asemenea, in lapidarul roman al prestigiosului muzeu amintit. Elementul arhitectonic a fost descoperit, pare-se, la inceputul veacului XX, in Piata Unirii din centrul municipiului Cluj. Decoratia in basorelief a celui de al doilea postis, marginita de cite un chenar lat, consta tot din doua registre: sus, un vrej de vita-de-vie, cu frunze si doi ciorchini de strugure, tulpina ce se desprinde dintr-un manunchi de frunze de acant (planta neexistenta in natura, dar des folosita ca motiv ornamental in arta antica clasica); jos, este prezentata aceeasi figuratie aproape identica cu prima, exceptind doar faptul ca elementul viticol „rasare“ din gura larga a unui vas, cu doua toarte.

Cu ajutorul acestui postis, avind, deci, locul de provenienta precizat, am putut identifica si punctul de descoperire al primei piese. De la inceput se poate afirma ca aspectul general al monumentelor descrise (dimensiuni apreciabile, aproape egale, dispunerea registrelor figurate si a chenarelor, detaliile decoratiei vegetale) sint foarte asemanatoare. Reintorcindu-ne la ornamentarea figuratiei viticole, se constata ca ambele piese arhitectonice prezinta vrejul de vita-de-vie in aceeasi pozitie, avind acelasi numar de frunze si de ciorchini de strugure (doua bucati). De asemenea, frunzele pastreaza, la baza lobilor, orificii perfect vizibile, obtinute prin sfredelirea pietrei cu trepanul. Aceasta caracteristica de executie tehnica se observa si la alte sculpturi romane, descoperite in Cluj (de exemplu, un cap dyonisiac gasit la Biserica Franciscanilor, cu aceleasi perforatii la frunze), considerate a fi creatiile „cercului cultural artistic napocens“. Apoi, analiza petrografica a celor doua monumente arhitectonice au stabilit verdictul provenientei pietrei calcaroase, din care au fost confectionate (cariera, din apropierea orasului, de la Gura Baciului, intens exploatata in epoca romana). Iata, deci, ca si primul postis este originar din Napoca.

Si nu in ultimul rind, se impune remarca privitoare la functionalitatea acestor elemente arhitecturale: ele au fost folosite la fortificarea si decorarea extremitatilor unei intrari intr-un edificiu, fiind prelungite pina la fatada cladirii. Acesti usori sint des intilniti in cadrul unor temple, in special la compunerea „capelei sacre“, apoi la ornamentarea unor constructii impozante, fie publice, fie particulare sau a mausoleelor (de pilda, cele doua piese ale genului, provenite de la mormintul familiei romane Hateria, astazi expuse in „Muzeul Lateran“ din Roma).
Avindu-se in vedere faptul ca vestigiile arhitectonice din lapidarul Muzeului National de Istorie a Transilvaniei au fost angajate in masa unei zidarii, din care se detaseaza mai mult de jumatate, ca au dimensiuni apreciabile si prezinta, in partile laterale, orificii largi, in care se fixau, cu ajutorul scoabelor masive, canaturile usii (portii), ele pot fi considerate – cu certitudine – usorii unei cladiri oficiale napocense importante (mai putin particulara, astfel de edificii imense, deocamdata, nu se cunosc in acest centru urban al Daciei Parolissensis).
Cele doua monumente descrise, pot fi, astfel, apreciate ca produse artistice de calitate superioara a vreunui atelier de lapicizi, care fiinta, in decursul secolului II d. Hr., in municipiul roman scaldat de apele riului Samus (Somes).