OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un monument funerar descoperit, in veacul trecut, in Piata Stefan cel Mare din municipiul Cluj reprezinta una dintre cele mai frumoase sculpturi pastrate, astazi, in lapidariul roman al Muzeului National de Istorie a Transilvaniei.
Este vorba de peretele lateral al unei aedicula (mica firida sepulcrala), confectionat din piatra de calcar, avind dimensiunile de 128 x 57 x 12 cm.
Intr-o nisa rectangulara, incadrata de un chenar latit in partea stinga si inferioara a piesei sculpturale, sint infatisate doua personaje tinere. In stinga, este reprezentat un personaj masculin, imberb, cu parul scurt, buclat, descult, invesmintat intr-o tunica manicata (camasa cu mineci), scurta pina la genunchi, drapata, strinsa pe solduri, care are in mina stinga, bratul fiind indoit la piept, un servet (sau stergar) cu franjuri, aruncat peste umarul sting, iar in mina dreapta tine o oenochoe (cana cu gura treflata) de vin.
In partea dreapta a monumentului se afla o femeie, cu parul ingrijit aranjat, pieptanat cu carare pe mijloc, purtind cercei in urechi. Un colobium (vesmint lung fara mineci) in falduri ii acopera trupul de la git pina la glezne, pliat sub piept si peste coapse. Cu mina stinga – bratul usor curbat, prinde de miner o patera (recipient in genul unei tigai). Peste antebratul drept, indoit, este un servet, iar cu degetul mare si cel mijlociu al miinii drepte tine un bol. Central, jos, intre personaje se zareste un panarium (cos) impletit, inalt, acoperit.
Canturile laterale ale peretelui de edicul sint bordate cu un frumos motiv meandric.

Monumentul infatiseaza o scena din viata de toate zilele a unor localnici din Colonia Napoca. Obiectele de uz casnic, care apar alaturi de cele doua personaje, sugereaza ocupatia lor. Se presupune ca este vorba de o „tinara pereche“ (denumirea figuratiei pe care am introdus-o in literatura de specialitate, denumire unanim acceptata), proprietarii unui deverticulum (han) sau ai unei caupona (circiuma).
Este de remarcat faptul ca astfel de reprezentari sculpturale, cum este piesa napocensa, care sugereaza oameni surprinsi in activitatea lor cotidiana, apar si pe alte monumente din Imperiul Roman, ca, de pilda, pe unul aproape similar ca iconografie si provenit din Belgica (o parte a regatului belgian de astazi).
Remarcabila piesa sculpturala de o executie artistica deosebit de ingrijita, constituie dovada graitoare a operei unui mester autohton din Napoca celei de a doua jumatati a secolului al II-lea d.Chr. si a primelor decenii ale veacului urmator, perioada cind importantul centru urban roman, situat pe malurile riului Samus (Somes) se gasea in plina prosperitate economico-culturala. De altfel, aici fiinta si o „scoala“ de sculptura, cu trasaturi si particularitati bine definite, ce o deosebesc net de celelalte arii artistice ale provinciei traiane Dacia.