Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Iulie   |   Numarul 485   |   MUZEELE LUMII. Evul Mediu la New York

MUZEELE LUMII. Evul Mediu la New York

Autor: Cosmin UNGUREANU | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Există, între muzeele de artă medievală, o instituţie întru totul aparte: The Cloisters. Ea se află la New York, pe o colină dominînd rîul Hudson, instalată într-o clădire ce reprezintă, în raport cu Evul Mediu (european), cea mai bună aproximare posibilă într-un loc atît de straniu precum Statele Unite ale Americii. Proiectul alcătuirii unui asemenea muzeu aparţine sculptorului american George Grey Barnard, ca şi cea mai mare parte din colecţia actuală – obiecte pe care a avut inspiraţia şi pasiunea de a le aduna, înainte de Primul Război Mondial, din repetatele călătorii prin Franţa.

Iniţial, muzeul era aşezat într-o clădire pe Fort Washington Avenue, nu departe de cea actuală. Aceasta din urmă a fost ridicată în intervalul 1934-1938, cu sprijinul financiar al lui John Rockefeller Jr., un afacerist-colecţionar, care, de altfel, a şi donat patruzeci de piese din colecţia proprie. Interesantă, în cazul acestui muzeu, este opţiunea de a reda complexitatea goticului apelînd nu la catedrală – primul popas mental atunci cînd evocăm secolele XII-XV –, ci la universul monastic. Mănăstirea este „înscenată“ aici în ipostaza de păstrător al culturii, iar claustrul – de unde şi identitatea locului – este valorificat ca loc centralizator, atît în viaţa comunităţii cenobitice de odinioară, cît şi în logica discursului expoziţional. Curios, apoi, este faptul că imobilul nu copiază un model medieval anume, ci se coagulează într-o procesiune aproape abstractă, ideală de încăperi şi grădini: un spaţiu hibrid, ezitînd între pacea unui hortus conclusus şi simfonia mută a navei de biserică gotică. Parcursul începe la parter, coboară şi revine în final – o descindere simbolică, în timpul istoriei.
 

Nivelul principal este organizat în jurul claustrului din Saint-Michel de Cuxa (cel mai mare dintre cele patru); dedesubt se află galeria de sticlă, tezaurul, alte două claustruri şi capela gotică. Concepută pe două niveluri – pentru a expune vitralii şi sculptură de mari dimensiuni, dar mai cu seamă pentru că verticalitatea este o condiţie esenţială a spaţiului religios gotic –, ea trimite stilistic la capela din Carcassonne. Vizitatorul traversează apoi spaţii precum „Sala romanică“, cu piese din regiuni diverse – Poitou, Burgundia, Emilia sau Spania Septentrională – sau „Capela Fuentidueña“, al cărei nume provine de la absida bisericii San Martin din Fuentidueña, ţinut aflat la nord de Madrid; tot aici se vede, chiar în centru, o fîntînă baptismală adusă din Maastrischt şi un uriaş crucifix din specia romanicului iberic.

Spectaculos este şi „Claustrul Saint-Guilhem“, ce împrumută numele de la un venerabil lăcaş benedictin fondat în timpul epocii carolingiene; la vremea lui, era un însemnat popas în drum spre Santiago de Compostella, un loc legendar, încărcat de istorie. Urmează apoi „Capela Langon“, ce expune capiteluri din biserica Notre Dame du Bourg din Langon, Bordeaux, dar şi un tabernacol de marmură din biserica San Stefano de lîngă Roma.

Un aer familial, de locuinţă privată, respiră aşa-numita sală a „Tapiseriilor celor nouă cavaleri“. Piesele aşezate aici au fost lucrate, către 1400, pentru un comanditar aristocrat şi ilustrează o poveste populară în epocă, cu iz ecumenic, de vreme ce eroii ei sînt trei păgîni, trei evrei şi trei creştini. În schimb, sala tapiseriilor unicornului este aproape o replică a celebrei serii „Doamna cu licornul“, de la Muzeul Naţional al Evului Mediu din Paris; te afli aici în faţa unei iconografii încriptate, făcînd aluzie la mariaj, dar descifrabilă, în acelaşi timp, şi în cheie religioasă. Mai poate fi operată o altă conexiune transatlantică, în acelaşi registru francofon: Muzeul Condé din Chantilly. Ca şi acolo, la The Cloisters sînt păstrate miniaturi de o rară desăvîrşire, adunate într-un ceaslov lucrat de fraţii Limbourg pentru Jean de Berry.
 

Nota comună a muzeului, ce îi unifică atît spaţiile expoziţionale, cît şi lumile evocate, este diversitatea. Aici nu se produce segregarea comună altor instituţii muzeale; clasificarea riguroasă eşuează pe solul unei fertile, dar mai ales fermecătoare dezordini istorice.

 


 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire