OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daca orchestra Teatrului Liric din Craiova a concertat la Bruxelles, in cadrul manifestarilor dedicate Zilei Nationale, cintind in compania sopranei Alexandra Coman si a tenorului Stelian Negoescu, sub bagheta directorului teatrului, Florian George Zamfir, in acea zi de 1 decembrie, Filarmonica din Banie a oferit, in finalul Festivalului „Craiova muzicala“ – editia a XXXIV-a – o ampla lucrare reluata dupa aproape un deceniu – Matthäus Passion de Bach. La pupitru s-a aflat Florentin Mihaescu, oaspete clujean, care, atras de muzica sacra, s-a lasat furat de frumusetea sonurilor bachiene, optind adesea pentru un tempo mai lent, dar fara acea incarcatura specifica partiturilor de gen. Corul (pregatit de neobositul Alexandru Racu si de Eward Man) a rezolvat cu acuratete paginile dificile, corul de fete al Liceului „Marin Sorescu“ a avut interventii foarte corecte, orchestra a reusit sa sustina cu precizie scriitura complexa, remarcindu-se interventiile instrumentelor de suflat si un solo de vioara (mai putin in stil cel al concert-maestrului), iar Anca Iarosevici a fost invitata de la Bucuresti pentru a conferi o „pata de culoare“ in aria pentru viola da gamba si apoi in dialogul cu solistii vocali, care au evoluat, in general, la nivelul asteptarilor.

Experimentatul bas Gheorghe Rosu s-a dovedit din nou un fin cunoscator al genului, tinara mezzosoprana Maria Pop – de asemenea de la Cluj – a surprins prin calitatea timbrala si eleganta frazarii, basul timisorean Marius Manyov a fost insa de o agresivitate ciudata, soprana Diana Tugui (de la Teatrul Liric) a abordat, probabil pentru prima oara, o asemenea partitura, cintind corect (dar va trebui sa invete cum sa „gaseasca“ si culoarea vocala si linia cerute de scriitura bachiana). Dar, cu siguranta, o revelatie a fost tenorul Szerekován János, nascut la Tirgu Mures, activind insa in Ungaria, entuziasmind atit prin caldura si frumusetea glasului, cit mai ales prin supletea si finetea interpretarii perfect adecvate stilistic. Desi poate am simtit lipsa atmosferei de ruga, „de catedrala“, am aplaudat performanta unui demers pretentios si bine primit de publicul extrem de numeros care, mai bine de trei ore, a urmarit cu real interes un oratoriu de o factura aparte, celebru, dar departe de „slagarele“ vocal-simfonice. O incheiere de festival pentru care atit muzicienii, cit si directorul Filarmonicii, apreciatul pianist Mihai Ungureanu, merita toate laudele. De ce televiziunea locala nu a filmat un asemenea eveniment?

„Luna cadourilor“ se dovedeste extrem de „aglomerata“ si ofertanta pentru melomani, Mos Nicolae aducind in dar bucurestenilor, spre exemplu, un spectacol cu Pescuitorii de perle de Bizet si un concert, oferite de ansamblul Operei din Iasi, care a revenit astfel pe scena Capitalei dupa mai bine de trei decenii. De fapt, prezentarea operei de Bizet la ONB a constituit si prima aparitie din acest an a interpretilor ieseni pe o scena de opera „adevarata“, pentru ca Teatrul National unde isi desfasoara, in mod normal, activitatea este in renovare de mai bine de un an si va ramine inaccesibil inca vreo doi, asa incit turneul a fost si pentru ei un mare cadou, completat cu o alta noutate – primul concert sustinut vreodata la Bucuresti, marcind, de asemenea, prima manifestare de o asemenea amploare in ambianta eleganta a Muzeului Cotroceni, care, astfel, la rindul sau, a rasplatit colaboratorii apropiati, sponsorii de marca si reprezentantii mass-media nu doar cu diplome si „suveniruri“ de suflet, ci si cu un program din opere si operete celebre, punctat cu inteligenta de prezentarea consilierului artistic Vasilica Stoiciu-Frunza, corul, orchestra si solistii – Lacramioara Maria Hrubaru-Roata, Florentina Onica, Adrian Ionescu, Ovidiu Urzica, George Cojocariu, Mihai Frunza – evoluind sub bagheta lui Leonard Dumitriu; maestrul de cor Valeriu Gidei a propus si doua superbe colinde rominesti.

Entuziasm, aplauze si incintare, o bucurie sincera atit pe scena, cit si in sala, au compensat, macar pentru o clipa, tristetile „de acasa“. Iar spectacolul dirijat de directorul Corneliu Calistru (care nici macar nu a asistat la concertul ansamblului pe care il conduce!) a fost apreciat pentru montarea clasica (regia Anda Tabacaru-Hogea, scenografia Axenti Marfa), pentru dansurile cu parfum oriental (coregrafia Gh. Stanciu) si pentru sonoritatea frumoasa a ansamblului, distributia fiind insa o „combinatie“ de ultim moment, cu trei invitati de la Brasov care au inlocuit solisti ieseni „imbolnaviti“ brusc. Astfel, alaturi de soprana Mihaela Grajdean, au cintat tenorul Mihai Eremia, baritonul Adrian Marcan si basul Dan Popescu. Muzica buna, mult entuziasm si daruire din partea iesenilor, din nou aplauze si ovatii, dar si o totala indiferenta a cronicarilor muzicali si chiar a solistilor ONB care nu s-au deranjat sa fie in sala pentru a-i asculta pe colegii cu care au cintat de atitea ori ca oaspeti… Doar doi dintre acestia au dorit cu adevarat sa fie alaturi de inimosii artisti ieseni care se lupta sa supravietuiasca, sa nu se deprofesionalizeze si… ne-au convins ca reusesc, desi cu eforturi enorme.