Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2011   |   Iulie   |   Numarul 584   |   MUZICA. Aproape de Maria Callas

MUZICA. Aproape de Maria Callas

Interviu cu Giovanna LOMAZZI

Autor: Cristina SÂRBU | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
MUZICA. Aproape de Maria Callas

Giovanna Lomazzi a fost, mult timp, prietena și asistenta Mariei Callas, i-a fost aproape, a cunoscut și a trăit împreună cu ea euforia consacrării supreme în lumina reflectoarelor, dar și momentele de slăbiciune și disperare din culisele vieții de fiecare zi. Am profitat de întîlnirea cu dna Lomazzi – astăzi, un om de teatru puternic implicat în organizarea vieții muzicale italiene – pentru a descoperi, din sursă credibilă, detalii puțin cunoscute ale vieții și ale carierei Mariei Callas.

 

Unde, cînd și cum ați cunoscut-o pe Maria Callas?
Sînt din Milano și, ca orice milanez, iubesc Opera La Scala. Într-o seară ploioasă din anul 1953, după un spectacol cu Gioconda de Ponchielli, luam cina cu părinții mei. Tatăl meu era prieten bun cu soțul Mariei Callas, Giovanni Battista Meneghini. În acel restaurant de lîngă Opera La Scala, faimos în anii ’50 – din păcate, acum el nu mai există –, intră la un moment dat Callas, împreună cu Meneghini. Bărbații s-au recunoscut, s-au salutat și, desigur, i-am fost prezentată Mariei. Era o artistă care tocmai reușise pe scenă un rol greu, dar minunat și avusese un mare succes, dar era o femeie grasă, urîtă și, mai ales, cu totul lipsită de eleganță. Era și foarte prost îmbrăcată, așa cum se îmbrăcau de obicei cîntărețele de operă. Avea părul vopsit în roșu, pe cap avea o pălăriuță verde, purta bijuterii braziliene pentru că tocmai se întorsese din această țară… În concluzie, arăta groaznic !
După această seară, am întîlnit-o deseori, la operă sau în particular și… după un an, am remarcat profunda transformare. Această doamnă urîtă, grasă și cu totul neelegantă a devenit o femeie de o frumusețe orbitoare, elegantă, plină de grație… O transformare uluitoare. Ne-am împrietenit apoi, aveam cunoștințe comune, pasiuni comune, prieteni comuni. Am început să îi fiu alături din ce în ce mai des, o însoțeam chiar și în turneele în străinătate. Îmi amintesc un turneu organizat de La Scala în Berlin, unde Maria cînta Lucia di Lammermoor de Donizetti – cred că era în 1954! –  a fost un succes uriaș. Am plecat, apoi, la Viena și în alte orașe. Îmi amintesc de debutul ei la Metropolitan Opera House din New York, în rolul Norma. Soțul ei, Meneghini, care nu vorbea deloc limba engleză, a avut înțelepciunea să invite la New York, unde au locuit două luni, două prietene bune ale Mariei, ca ea să nu se simtă singură. Una dintre ele am fost eu, deși eram cu 20 de ani mai tînără decît Maria – mă numea chiar sora mai mică. Toate trei eram foarte apropiate, locuiam împreună într-un apartament spațios, luam masa în oraș, ne plimbam, făceam cumpărături. Și am participat, desigur, la pregătirea spectacolului de debut, Norma de Bellini – repetiții, probe de costume, vizite la peruchier, ședințe de regie… Trebuie să spun că era o viață extenuantă, pe care însă Maria o trăia intens și, aparent, ușor. Îmi amintesc cum, după dimineți în care făceam turul magazinelor pînă nu mai puteam merge, eu mă prăbușeam pe un fotoliu și Maria intra mîndră și sigură pe ea la repetiții și cînta minunat Norma!
 
Care este secretul acestei transformări uluitoare despre care mi-ați spus și despre care s-a vorbit și s-a speculat foarte mult? S-a petrecut în aproximativ un an: rățușca cea urîtă a devenit o lebădă splendidă… Cum?
Simplu. Callas era o femeie foarte inteligentă și voia să reușească în carieră, cu orice preț! A înțeles foarte repede că grasă, cu un fizic respingător, cu o apariție urîtă, inestetic, nu va ajunge departe. Ar fi rămas o mare cîntăreață de operă și… atît. Or, Callas voia să devină o divă, un star…. A început o dietă și pot să vă relatez exact faptele, căci i-am fost alături: timp de un an de zile, a mîncat doar carne, fără nici o urmă de grăsime, fără sare,  condimente sau ulei și doar cu salată. Atît. Nimic dulce, nici un strop de alcool, nimic… și, încet, încet, a slăbit 50 de kilograme. Cînd a făcut această cură, era încă foarte tînără și asta a ajutat mult. Nu împlinise 30 de ani.

Callas nu a reușit să facă față problemelor sentimentale

Vorbiți-ne despre relațiile Mariei Callas cu colegii de scenă, cu partenerii de spectacole…
În general, avea relații bune cu colegii de scenă, căci aceștia știau toți că era o profesionistă. Ajungea la repetiții înaintea tuturor. Pleca ultima. Și încerca să fie o bună parteneră, o bună colegă. Sigur că au mai existat momente tensionate – a avut un conflict cu Boris Christoff, altul cu Giuseppe Di Stefan. În general însă, era o colegă bună. A legat o frumoasă prietenie cu Giulietta Simionato, cu Cesare Siepi, cu Franco Corelli. De fapt, toți acești colegi o admirau sincer și o respectau, în ciuda unor reacții uneori violente, căci Callas putea fi imprevizibilă. Avea un caracter puternic, o personalitate dominatoare, dar numai pe scenă, nu și în viața reală. În situații conflictuale particulare – divorțul de Meneghini, povestea îngrozitor de tristă cu Onassis –, Callas s-a dovedit doar o femeie slabă, extrem de vulnerabilă. Nu a reușit niciodată să facă față problemelor sentimentale și nu a fost capabilă să vadă, atunci cînd era evident, un sfîrșit iminent și dureros. A sperat enorm să devină soția lui Onassis… dar se pare că bogatul armator grec și-a cam bătut joc de ea. A luat-o în călătorii, a expus-o, i-a stat alături divei Callas și nu femeii îndrăgostite. Onassis este vinovat de sfîrșitul carierei lui Callas, căci el a abandonat-o în momentele grele. Pe scenă însă, Maria era plină de forță, de încredere, era fericită și putea înfrunta orice problemă.
Parcă erau două ființe diferite în același trup, în aceeași minte. Trebuie să spun, repet, în ciuda statutului ei special, Callas era, în viața de toate zilele, o femeie simplă, directă, cu preocupări cotidiene obișnuite, dar, în momentul în care urca, de exemplu, scările interioare din clădirea Teatrului La Scala, cu fiecare treaptă se transforma vizibil, astfel încît, atunci cînd ajungea sus, era ea, diva, celebra Callas! Transformarea era fantastică,  putea fi urmărită pas cu pas, treaptă cu treaptă – am făcut-o de multe ori.
 
Avea Maria Callas scene preferate, teatre lirice preferate ?
Cu siguranță, La Scala din Milano, în spectacole ca Aida,Traviata, în regia lui Luchino Visconti, apoi Somnambula, Ifigenia in Taurida și Anna Bolena, tot în regia lui Visconti. Fedora, Poliuto de Donizetti… Chiar și în Poliuto, deși era deja pe panta declinului. Divorțase de Meneghini, avea mari probleme cu Onassis, care era un om ce nu înțelegea nimic din muzică, din viața unui artist, din dorințele lui. La Scala este scena pe care a avut cele mai mari succese. Și unde a fost cel mai mult iubită și înțeleasă. Chiar și atunci cînd a avut loc întreruperea spectacolului cu Norma, de la Roma, pentru că era bolnavă, vă asigur, am vorbit cu ea la telefon chiar în ziua spectacolului, se simțea foarte rău și mi-a spus, textual: „este un miracol că pot să îți vorbesc, căci pînă ieri am fost mută!“. A reușit să cînte primul act destul de bine, dar nu era Callas cea adevărată și, apoi, nu a mai fost în stare să continue. Publicul din Roma a avut o reacție violentă împotriva ei. S-a întors la Milano. Cînd trenul a ajuns în Gara Centrală, tot spațiul era blocat de cîteva mii de persoane care o așteptau. Cînd a coborît din vagon, a fost primită ca o învingătoare – deși, de fapt, suferise un eșec răsunător –, dar publicul, fanii ei au așteptat-o cu flori și cu dragoste. Am fost acolo, știu bine. Am plecat atunci împreună spre casă. S-a odihnit două luni și apoi a triumfat din nou la Scala, în Anna Bolena. Dar nu a fost ușor. Cînd a intrat pe scenă, publicul nu a aplaudat-o ca de obicei, a fost o primire… rece, ca o provocare mută – „să vedem acum ce poți cu adevărat“! Dar au fost de ajuns zece minute ca acest public să fie recucerit, aplauzele au izbucnit furtunoase și Callas a redevenit instantaneu idolul adulat. După acest spectacol, îmi amintesc, am luat cina împreună cu alți prieteni și era mulțumită de așa un enorm succes. Dar era și foarte tristă, căci și-a dat seama că fiecare spectacol era o nouă încercare, o nouă luptă în care trebuia să demonstreze mereu  posibilitățile ei vocale și interpretative. „Publicul nu îmi acordă încredere“, spunea ea și era adevărat. Iar scandalul o amenința în fiecare clipă. Aplauzele se puteau transforma, la cea mai mică greșeală, în huiduieli.

Pe scenă, era fantastică

De ce credeți că Maria Callas a fost atît de iubită de public?
Publicul a iubit-o mai ales pentru că a provocat un șoc imens. În Italia, se spune des „înainte de Callas“ și „după Callas“. A schimbat radical stilul interpretării partiturilor lirice. A fost prima care a înțeles că pe scenă, într-un spectacol de operă, nu poți doar să cînți, ci trebuie să și interpretezi, să joci, practic, teatru. A fost unul dintre motivele pentru care a și dorit să slăbească – o Traviata obeză era de neimaginat, oricît de frumoasă ar fi fost vocea. Or, după ce a slăbit, a fost minunată. Eu am văzut toate spectacolele în care a cîntat la Milano, inclusiv repetițiile generale! Era fantastică. Atunci cînd Maria pășea pe scenă, totul se lumina în jurul ei.
 
Cum a fost cu adevărat sfîrșitul Mariei Callas?
Declinul Mariei Callas a fost cu adevărat dramatic. Cînd și-a dat seama că nu mai are voce, că nu mai poate cînta, că nu mai poate juca, a fost cuprinsă de disperare. A încercat să facă film – Medeea, în regia lui Passolini, a fost… așa și așa. A încercat să facă regie pentru un spectacol cuVecerniile siciliene, pentru inaugurarea Teatrului de la Torino – încă un mare insucces. Nu era făcută nici pentru film, nici pentru regie. După divorțul de soț, după despărțirea de Onassis, Maria a rupt cam toate legăturile cu lumea, s-a însingurat, s-a retras. A înțeles că nu mai este ea, cea care a strălucit pe scenă de atîtea ori, a încercat să se reinventeze, dar nu a reușit. Nici încercarea de a preda la Juilliard School din New York nu a fost o soluție, a fost profesoară un singur an. S-a retras atunci la Paris, unde nu mai vedea aproape pe nimeni. Ne-a îndepărtat chiar și pe noi, bunii și vechii prieteni din cercul de la Milano. S-a vorbit mult despre sinucidere. Personal, nu cred că Maria Callas s-a sinucis. A murit pur și simplu pentru că nu mai avea nici un motiv să trăiască. Avea o sănătate șubredă, nu mai putea dormi fără somnifere, tensiunea îi era îngrijorător de mică, lua foarte multe medicamente. Cred că aceste medicamente au ucis-o. Și conștiința că nu mai are nimic de făcut pe această lume.
 
 
În imagine: Maria Callas in 1959


Etichete:  Giovanna LOMAZZI, Maria Callas
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire