OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cahill luase decizia de a crea acest complex şi costisitor instrument plecînd de la raţiuni economice. A observat că nici o altă infrastructură nu produsese atîţia potenţiali ascultători precum telefonul. În 1906 a pus în practică ideea „concertelor telefonice“.

Autorităţile oraşului s-au arătat interesate să ofere în sistem de franciză liniile de telegraf. Pe de o parte, acest fapt presupunea mărirea costurilor, în condiţiile în care nici calitatea muzicii nu era extrem de ridicată, datorită dificultăţilor de interpretare. De obicei cîntau simultan doi muzicieni, care nu erau familiarizaţi cu posibilităţile instrumentului şi nici cu reacţia de răspuns a clapelor. În mai 1907 rămăseseră doar 12 abonaţi, iar la începutul anului următor a avut loc ultima transmisie.

Cahill nu a renunţat, încercînd în 1911 o a treia aventură financiară, care s-a dovedit a fi la fel de nefiabilă. Cu un aparat îmbunătăţit, a efectuat transmisii la Pabst Grand Circle Hotel şi la Madison Square Garden printr-un sistem propriu de cabluri. Afacerea s-a prăbuşit în 1916. Fratele mai tînăr al lui Thaddeus a patentat două modele de Telharmoniu în 1940, care nu au fost realizate niciodată.

De altfel, potenţialul major al instrumentului a fost identificat de ingineri şi muzicieni care nu se vor opri la acest prim experiment eşuat. Seria invenţiilor de instrumente muzicale electrice a continuat: în 1928, Maurice Martenot a produs varianta sa de Ondes Martenot, Friedrich Trautwein a propus Trautoniumul, Harold Bode a inventat, în 1937, Warbo Formant Organul, în 1938 – Melodiumul, iar în 1947 – Melochordul, după ce inginerul francez George Jenny introdusese Ondiolineul. Telharmoniumul şi Ondes Martenotul sînt considerate precursoarele syntethsizer-urilor. Zorii muzicii electronice se confundă cu perioada în care au apărut şi au fost prezentate publicului instrumentele menţionate.

Thomas Edison a întreprins şi el în 1915 experimente prin care piese muzicale erau transmise, de pe mult mai ieftinul fonograf, în fabrici, pentru a ridica moralul muncitorilor, în ideea creşterii randamentului şi a profitului. Studii empirice au arătat rapid că muncitorii produc mai mult – şi consumatorii cumpără mai mult – atunci cînd există o muzică de fundal.

De atunci, compania lui Squiers, „Muzak“, devenită sinonim al fundalului sonor, a pătruns în nenumărate locuri. Numele provine din combinarea cuvintelor „Music“ şi „Kodak“, după cum reiese din cartea lui Joseph Lanza, Elevator Music. A surreal History of Muzak. Muzica ambientală momeşte clientela în buticuri şi aduce mai mult calm luminii de lumînare din restaurante sau mai multă tensiune luminii roşii din cartierele rău-famate.

Thereminul este un instrument muzical electronic, al cărui nume a fost împrumutat de la creatorul său, fizicianul rus Léon Theremin. Apărut în 1920 sub denumirile de Termenvox şi Aetherophone, instrumentul i-a atras atenţia lui Lenin, care l-a denumit „instrumentul viitorului“. Spectaculozitatea Thereminului constă în faptul că se cîntă la el fără a-l atinge: două antene de metal preiau oscilaţiile cîmpului magnetic modificat de mîinile interpretului, ce se apropie ori îndepărtează de ele. Cu o mînă este controlată frecvenţa şi cu cealaltă amplitudinea. Semnalul electric este amplificat şi trimis către un difuzor. Se poate obţine, prin mijloace de sinteză pură, orice sunet (aparţinînd scărilor muzicale existente sau create) şi orice nuanţă de volum.

Dincolo de faptul de a fi un instrument „al poporului“ (o a doua caracterizare a lui Vladimir Ilici Ulianov), acest instrument, patentat în 1928, în Statele Unite (unde a emigrat inventatorul său), va avea o carieră surprinzătoare începînd cu o jumătate de veac mai tîrziu, nu în muzică, ci în cadrul instalaţiilor de sunet interactive şi în dans. Pînă atunci însă, unul dintre entuziaştii instrumentului, Robert Moog, s-a apucat să construiască Theremine (încă din anii ’50). Două decenii mai tîrziu, Moog avea să revoluţioneze lumea prin inventarea synthesizer-ului care îi poartă numele. Poate nu întîmplător, tot în 1970, apărea Kraftwerk…