Nr. 611 din 10.02.2012

Memoria locurilor
Biblioteca observator cultural
Editorial
Actualitate
In memoriam
Opinii
Document
Informaţii
Politic
Literatură
Eseu
Memorialistică
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   Martie   |   Numarul 515   |   MUZICĂ. Bicentenar „Fryderyck Chopin“

MUZICĂ. Bicentenar „Fryderyck Chopin“

Autor: Cristina SÂRBU | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
MUZICĂ. Bicentenar „Fryderyck Chopin“
Îi scriem numele în versiune poloneză: Fryderyck Chopin (1.03.1810-17.10. 1849). Îl pronunţăm cu sonoritate franceză. Heinrich Heine adaugă portretului creatorului încă o amprentă geografică atunci cînd consideră că personalitatea sa îmbină cavalerismul şi durerea poloneze, fineţea franceză şi romantismul profund german. În scurta sa intervenţie din deschiderea Festivalului Internaţional Chopin, sîmbătă, 27 februarie, în sala Enescu a Universităţii de Muzică din Bucureşti, Jaroslaw Godun, directorul Institutului Polonez din Bucureşti, a rezolvat dilema numindu-l pe Chopin un muzician european pentru care graniţele s-au şters definitiv. Într-adevăr, nu este nevoie de festivaluri şi aniversări sau comemorări ale unor perioade însemnate de ani, ca opera lui să fie adusă în prim-planul vieţii culturale internaţionale. Ea nu a mai ieşit din lumina puternică a reflectoarelor şi s-a impus definitiv în repertoriile pianiştilor şi în sufletele melomanilor, încă de la primele audiţii.
 
Un bicentenar Chopin nu face decît să reconsidere sub semnul, nu atît al modernităţii, cît al autenticităţii şi corectitudinii problemele de interpretare şi de percepţie, să readucă în memorie unele detalii biografice uitate şi să provoace concerte-eveniment în care muzica maestrului să fie cîntată de cei mai buni dintre cei buni. Sub aceste trei semne a fost gîndit şi conceput şi Festivalul Internaţional Chopin, organizat de Centrul de Excelenţă al UNMB şi beneficiind de susţinerea unor importante instituţii de cultură din Bucureşti, printre care Institutul Polonez, Filarmonica „George Enescu“, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Radiodifuziunea Română.
 
Despre cum se gîndeşte, cum se simte şi cum se cîntă Chopin astăzi, cursanţii unui masterclass de interpretare pianistică au aflat de la prof. univ. dr. Alicja Paleta-Bugaj, şefa catedrei de pian de la Universitatea de Muzică „Fryderyk Chopin“ din Varşovia. Cu răbdare şi delicateţe, profesorul polonez i-a ascultat şi îndrumat pe tinerii pianişti români, a avut pentru fiecare un cuvînt de apreciere, dar şi gesturi ferme în a corecta o interpretare prea exterior-agresivă sau o linie melodică prea puţin încărcată cu emoţie autentică. Un Simpozion Internaţional de Muzicologie a propus abordări diverse ale lui Chopin-compozitorul, Chopin-pianistul şi Chopin-profesorul. Un loc aparte în comunicări l-au avut şi relaţiile muzicologiei româneşti cu personalitatea compozitorului: ne-am reamintit, astfel, de Carol Miculi, unul dintre primii editori ai operelor complete chopiniene, şi de Dinu Lipatti, pianistul român neîntrecut în interpretarea minunatelor valsuri. În acelaşi context, a fost re-salutată apariţia a două noi volume româneşti dedicate muzicianului: La pian cu Fryderyk Chopin de Carmen Manea şi Frédéric Chopin de Lavinia Coman.
 
După ce am enunţat programul destinat profesioniştilor, mă voi referi în continuare, la recitalul şi concertul onorate, aşa cum se cuvine, de publicul care a umplut pînă la refuz sala Enescu a UNMB şi apoi Sala Mare a Ateneului Român, sîmbătă, 27 februarie, respectiv duminică, 28 februarie. În recitalul extraordinar care anunţa Parafraze contemporane pentru trei piane după Chopin, extraordinar interpretate în primă audiţie absolută de compozitorii-pianişti, profesori ai UNMB, şi colaboratorii lor, am ascultat patru lucrări diferite ca factură dar fiecare demnă de atenţie şi preţuire. În Shopping Chopin, Dan Dediu face din nou dovada unui spirit inventiv, inspirat, plin de umor şi substanţă, perfect conectat ca formă de exprimare şi de punere în pagină la cele mai moderne mişcări din lumea muzicală internaţională; spectaculos pianistic, debordant şi agitat în scriitură, extinzînd paleta de inspiraţie şi citatul  spre alţi romantici, uşor de depistat în textul muzical, Andrei Tănăsescu a scris „Lumea de ieri“ – parafrază de concert pentru trei piane pe tema Valsului op. 18 de Chopin; în „Nocturniana“ – fantezie pentru trei piane după Nocturna op. 27 nr. 3 –, Livia Teodorescu-Ciocănea a fost poate cel mai aproape de spiritul, melancolia, forţa de evocare, fraza şi atmosfera chopiniene; şi, nu în ultimul rînd, trebuie aplaudat „Omagiul lui Chopin“, aşternut pe coala cu portative de Adrian Leonard Mociulschi.
 
Duminică, 28 februarie, pentru chopinienii împătimiţi, pentru care Ateneul Român s-a dovedit neîncăpător, a fost sărbătoare: arareori ţi se oferă şansa de a asculta, în aceeaşi seară, cele două concerte pentru pian şi orchestră. Soliştii lor au fost, de această dată, Viniciu Moroianu şi Matei Varga, excelent acompaniaţi de Orchestra Universitaria şi de dirijorul Alexandru Ganea. Cei doi solişti fac parte din generaţii diferite, din spaţii geografice diferite – pianistul Matei Varga a părăsit ţara în 2004, stabilindu-se la New York –, au temperamente diferite şi viziuni interpretative diametral opuse. Viniciu Moroianu a căutat latura de forţă, agresivitate, contorsiune şi debordant romantică a Concertului nr.1 în mi minor, în timp ce Matei Varga, în Concertul nr. 2 în fa minor, a excelat în paleta coloristică delicat emoţională, nu lipsită de profunzime şi nici de tensiuni cu semn negativ, acestea redate însă prin forţă şi încărcătură interioare, singurele arme eficiente la îndemîna unui compozitor atins de aripa unei boli incurabile.
 

Deşi neinclus în festival – şi mă întreb de ce –, recitalul de pian programat în aceeaşi sală Enescu a UNMB, luni 1 martie, şi intitulat Chopin şi contemporanii săi m-a atras în mod deosebit. Pianiştii invitaţi în preambulul originalului recital de sîmbătă „al celor trei piane“, şi care au interpretat lucrări chopiniene autentice – Alina Balaban şi Carmen Manea (acum în ipostază de partener de muzică de cameră) –, mi-au lăsat un gust amar, mai ales că în sală s-au aflat maestrul Valentin Gheorghiu şi oaspetele polonez Alicja Paleta-Bugaj. Ascultîndu-i însă luni pe Anca Săftulescu şi, mai ales, pe Toma Popovici, mi-a mai venit inima la loc. Există şi în şcoala bucureşteană pianişti adevăraţi, în stare să interpreteze aşa cum se cuvine muzica lui Chopin!

 


Etichete:  Bicentenar Chopin
 
 
 
Cele mai citite articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
Supravieţuire înainte de alegeri?
AVALON. Modelul prezidenţial
La telefon, Ion Vinea
Cele mai comentate articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Exponatul
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
Supravieţuire înainte de alegeri?
Caragiale de ieri şi politicienii de azi
Cele mai recente comentarii
Cand "executia simbolica" a tatuclui Base?
Prea multa patima
MEMORIA-I OCHIUL TIMPULUI ( şi nu numai d-lui. Peter Dan)
da, da,
vaz ca,
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Infocarte Uniunea Artistilor Plastici Cartier
 
Elite Art Gallery vreaubilet ro Corporate Image Reteaua literara Institutul Cultural Roman Business Edu Dana Art Gallery
 
International Experimental Engraving Biennial LicArt Senso TV