OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Despre cum se gîndeşte, cum se simte şi cum se cîntă Chopin astăzi, cursanţii unui masterclass de interpretare pianistică au aflat de la prof. univ. dr. Alicja Paleta-Bugaj, şefa catedrei de pian de la Universitatea de Muzică „Fryderyk Chopin“ din Varşovia. Cu răbdare şi delicateţe, profesorul polonez i-a ascultat şi îndrumat pe tinerii pianişti români, a avut pentru fiecare un cuvînt de apreciere, dar şi gesturi ferme în a corecta o interpretare prea exterior-agresivă sau o linie melodică prea puţin încărcată cu emoţie autentică. Un Simpozion Internaţional de Muzicologie a propus abordări diverse ale lui Chopin-compozitorul, Chopin-pianistul şi Chopin-profesorul. Un loc aparte în comunicări l-au avut şi relaţiile muzicologiei româneşti cu personalitatea compozitorului: ne-am reamintit, astfel, de Carol Miculi, unul dintre primii editori ai operelor complete chopiniene, şi de Dinu Lipatti, pianistul român neîntrecut în interpretarea minunatelor valsuri. În acelaşi context, a fost re-salutată apariţia a două noi volume româneşti dedicate muzicianului: La pian cu Fryderyk Chopin de Carmen Manea şi Frédéric Chopin de Lavinia Coman.

 

După ce am enunţat programul destinat profesioniştilor, mă voi referi în continuare, la recitalul şi concertul onorate, aşa cum se cuvine, de publicul care a umplut pînă la refuz sala Enescu a UNMB şi apoi Sala Mare a Ateneului Român, sîmbătă, 27 februarie, respectiv duminică, 28 februarie. În recitalul extraordinar care anunţa Parafraze contemporane pentru trei piane după Chopin, extraordinar interpretate în primă audiţie absolută de compozitorii-pianişti, profesori ai UNMB, şi colaboratorii lor, am ascultat patru lucrări diferite ca factură dar fiecare demnă de atenţie şi preţuire. În Shopping Chopin, Dan Dediu face din nou dovada unui spirit inventiv, inspirat, plin de umor şi substanţă, perfect conectat ca formă de exprimare şi de punere în pagină la cele mai moderne mişcări din lumea muzicală internaţională; spectaculos pianistic, debordant şi agitat în scriitură, extinzînd paleta de inspiraţie şi citatul  spre alţi romantici, uşor de depistat în textul muzical, Andrei Tănăsescu a scris „Lumea de ieri“ – parafrază de concert pentru trei piane pe tema Valsului op. 18 de Chopin; în „Nocturniana“ – fantezie pentru trei piane după Nocturna op. 27 nr. 3 –, Livia Teodorescu-Ciocănea a fost poate cel mai aproape de spiritul, melancolia, forţa de evocare, fraza şi atmosfera chopiniene; şi, nu în ultimul rînd, trebuie aplaudat „Omagiul lui Chopin“, aşternut pe coala cu portative de Adrian Leonard Mociulschi.

 

Duminică, 28 februarie, pentru chopinienii împătimiţi, pentru care Ateneul Român s-a dovedit neîncăpător, a fost sărbătoare: arareori ţi se oferă şansa de a asculta, în aceeaşi seară, cele două concerte pentru pian şi orchestră. Soliştii lor au fost, de această dată, Viniciu Moroianu şi Matei Varga, excelent acompaniaţi de Orchestra Universitaria şi de dirijorul Alexandru Ganea. Cei doi solişti fac parte din generaţii diferite, din spaţii geografice diferite – pianistul Matei Varga a părăsit ţara în 2004, stabilindu-se la New York –, au temperamente diferite şi viziuni interpretative diametral opuse. Viniciu Moroianu a căutat latura de forţă, agresivitate, contorsiune şi debordant romantică a Concertului nr.1 în mi minor, în timp ce Matei Varga, în Concertul nr. 2 în fa minor, a excelat în paleta coloristică delicat emoţională, nu lipsită de profunzime şi nici de tensiuni cu semn negativ, acestea redate însă prin forţă şi încărcătură interioare, singurele arme eficiente la îndemîna unui compozitor atins de aripa unei boli incurabile.