OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Memorialul maestrului roman Anatol Vieru, Concertul in re minor pentru orga si orchestra de Johann Sebastian Bach, Serenada in sol major op. 95 de Max Reger sint mize atractive pentru un concert de stagiune al unei orchestre de prima marime! Ar fi putut fi doar acestea premisele unei seri de succes la care a fost invitat sa participe, spre sfirsitul ultimei luni a acestei toamne, publicul bucurestean.

S-a adaugat, insa, sporind interesul pentru acest concert al lunii noiembrie, un motiv special de atractie a melomanilor catre podiumul Studioului „Mihail Jora“ mai putin uzitata formula a femeii-dirijor la pupitrul unei orchestre de marca. Am recunoscut-o in aceasta postura – relativ inedita pentru noi – pe compozitoarea Carmen Maria Carneci, un nume de rezonanta internationala.
Alaturi de premiile si bursele obtinute, in tara si peste hotare, talentata muziciana este detinatoarea unor distinctii („Muzica secolului al XX-lea“, Austria, 1988) si burse de dirijat (Toscanini – Parma, BBC – Manchester, Acanthes – Avignon s.a.), implicindu-se in importante productii de muzica contemporana printre care prime auditii la Opera din Stuttgart, Scala din Milano, Radiodifuziunile din Saarbrucken, Frankfurt, Leipzig si colaborind – in dubla sa calitate profesionala – cu diferite ansambluri si orchestre, in special din Germania si Elvetia. A fost, timp de doi ani, dirijoarea Orchestrei Academice din Freiburg (locul specializarii sale in acest complex domeniu, „rezervat“, de obicei, barbatilor), iar in 1996 a condus, la Bonn, premiera operei sale Giacometti pe un libret propriu. A aparut deja, ca minuitor al baghetei, pe coperta a patru CD-uri, Iata o carte de vizita care inlocuieste orice comentariu!

De altfel, Carmen Maria Carneci a condus intregul concert al Orchestrei de Camera Radio din 16 noiembrie cu acea detasare si totodata sensibila implicare in semantica substantei sonore specifice unui artist complet. Sculptura imagistica a gestului dirijoral aservit intru totul calitatii conceperii discursive a fluxului muzical a subjugat publicul, conturind cu finete cadre stilistice adecvate fiecarui opus in parte. Vigoarea, dar si discretia anticiparii gestuale a volutelor sonore, fluenta conductului, riguros si inteligent arhitecturat dintr-o multitudine de fatete coloristice – denotind o disponibilitate cu totul aparte pentru evidentierea poeticitatii textului muzical – sint valente ale personalitatii lui Carmen Maria Carneci care au impus-o cert in fata auditoriului.
Aliajul dintre feminitatea prezentei sale scenice si fermitatea atitudinii, forta si caldura fluidului empatic indus spectatorilor, energia emanata din resurse aparent inepuizabile la concurenta cu calmul olimpian au caracterizat evolutia dirijoarei.

Ghidati atent, membrii orchestrei, alaturi de organista Olga Babadjan, au oferit publicului versiuni juste, perfect coerente, clare si omogene in ansamblu, ale dramaticului Memorial (dedicat de catre Anatol Vieru rememorarii victimelor Holocaustului), ale celebrei si indragitei partituri bachiene reprezentind Concertul in re minor pentru orga si orchestra (mai cunoscut in formula pentru clavecin), ca si ale extrem de amplei, romanticei serenade semnate de Max Reger.
O asteptam pe Carmen Maria Carneci sa revina la pupitrul dirijoral cit mai curind pentru a transpune in fapt sonor alte bijuterii muzicale, mai mult sau mai putin familiare publicului bucurestean. O mai asteptam sa-si puna in valoare, generos, roadele talantilor cu care este daruita implicind aparatul orchestral in redimensionarea structural-afectiva a unor repere din literatura universala, prin prisma farmecului individualitatii sale!