OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Bolnava e roza de scleroza, E catranita roza si pustie, E vremea rozelor ce mor. Astea sint titlurile citorva melodii din albumul no mom’s land. Va plac trandafirii?

Imi plac trandafirii lui Pavel Susara, caci dl Pavel Susara a scris aceste texte… si eu… n-am nimic cu florile, e vina domnului Susara, (ride) daca a avut ceva cu ele. Mie mi s-a parut simpatic, foarte haios textul si l-am intrebat daca ma lasa sa-l folosesc. Si mi-a dat voie.

Trandafirii pot sa fie si frumosi sau numai pe moarte?

Daca ne luam dupa Micul Print, putem sa vedem ca intr-o gradina sint foarte multi trandafiri, dar numai unul este valabil… si acela nici macar nu e acolo, in gradina.

A aduce raul, putregaiul in fata oamenilor care asteapta de la arta frumosul, eventual indulcit cu Coca-Cola, este o practica mai veche… Sarcasmul este eficient?

Pai, acum, depinde… Uneori unii simt sarcasm exact unde nu l-am pus eu, alteori nu-l simt, dar este din plin.

Ce incearca sa faca ironia…

(ride) Ironia sa salveze Romania…

Piesele muzicale nu merg pe canoane, ci vi se termina citeodata abrupt…

Pai… le fac cum imi vin. La inceput unele au fost lungi si le-am taiat. Au ajuns la forma la care le putem auzi si astazi. Miine, cine stie, poate mai tai din ele…

Ati facut teatru, dar sinteti mai cunoscuta in postura de cintareata cu chitara in brate sau, mai de curind, cu acordeonul la picior…

Cu acordeonul la picior sint numai de trei ani, in piesa no mom’s land si foarte putini sint cei care au vazut acordeonul la picior. Unora le este mai simplu sa vada sau sa asculte citeva secunde o melodie, decit sa vada timp de un ceas o piesa de teatru.

Si cind va intoarceti la teatru, numai nenorociri, ba „fierbe copilul in mamaliga“, ba „spectatorii put“, de nu mai stii de ce se ostenesc actorii sa repete o piesa… Vreti sa ne ingroziti ?

(ingrozita) N-aaaaaam vrut sa va ingrozesc. Imi pare rau daca mi-a iesit fara sa vreau. Oricum, nu prea am incredere in ceea ce sint eu ca actrita, asa ca mai bine sa lasam subiectul asta la o parte.

Credeti ca realitatea este lenesa si indiferenta, prea dulceaga si plina de visuri ale copilariei, incit sa vreti sa-i dati cu vatraiul in cap?

Nu stiu daca ii dau cu vatraiul sau nu, dar eu cint asa cum ma apuca. Cum vad ca sint oameni care asculta, incep sa cint.

Cum vine aia „mi-am luat granita in ranita“, adicatelea vreti sa parasiti tarisoara noastra, Romania?

Sa stiti ca am vrut. Am parasit-o si m-am intors, caci nu mi-am gasit locul acolo.
Am fost angajata la „Cirque du Soleil“ in Canada, care era mai degraba film in scena decit circ propriu-zis. Fantezia oamenilor alora nu are nici o limita tehnica sau acrobatica. Habar n-am cum fac ei ceea ce fac… Eu ii admir. Am plecat, deoarece nu era locul meu acolo. Nu m-am simtit bine cu rolul pe care mi-l dadusera ei si am venit inapoi, in tara.

De ce ati vrut sa plecati din tara?

Am visat si eu ca orice om care are impresia ca dincolo e altfel decit este de fapt si, cind am ajuns acolo, mi-am dat seama ca sint lucruri mult mai importante decit confortul. Asa ca m-am intors. Nu cred ca din cauza prietenilor sau a parintilor m-am intors. Nu a jucat nici un rol limba, deoarece la circ toti erau straini, asa ca nu aveam cum sa ma simt straina printre ei.

Cum a fost istoria cu psiholoaga de la circul canadian ?

Este foarte interesanta tendinta lor de a rezolva orice la psiholog. Mie mi se parea oribil ca lucruri care erau logice si care puteau fi discutate intre oameni, imediat trebuiau rezolvate de psiholog, (ironic) adica de specialistul in discutii cu omul… Va sa zica oamenii nu mai sint capabili sa se asculte unii pe altii. Trebuie angajat un om care sa intermedieze comunicarea… care este cel mai prost comunicator… dar, a invatat o atitudine pe care o afiseaza si omul are impresia ca este ascultat.

Ce model de cintaret ati avut?

Nu m-am gindit la modele. Mi-e si rusine sa va spun ce muzica ascultam in liceu, nu va spun nici sa ma taiati cu lama.

Sint cintecele dumneavoastra, ca si radacinile folk din America, un fel de flagelare a neajunsurilor sociale si politice de la noi?

Nu am teoretizat niciodata. Cu cit am incercat sa aflu despre mine ce faceam, imi pierdeam inspiratia si nu era bine. Nu puteam merge mai departe. Am incercat odata sa fac chitara clasica si mi-am pierdut inspiratia, iar proful m-
a dat afara.

Ce sa fie si melodiile astea, spre pilda „s-o jupuim pe rodica si s-o facem drapel“. Uriti armata?

Acolo, de fapt, nu este vorba despre armata neaparat. In fiecare cintec, de fapt, este vorba exact despre ce i se pare ascultatorului ca este vorba. Eu nu condamn nimic, ma joc doar cu lucrurile si joaca asta pe care unii o inteleg, altii fug de ea… Cint atit cit ma simt bine sa cint, deci cit timp ma simt bine sa ma joc, ma joc.

Dar si sa socati?

Poate sint socante imaginile care-mi vin mie in cap, dar nu m-am gindit neaparat sa sochez. E ceea ce iese. Nu pornesc invers in cautarea asta. Prima data este ideea, iar apoi se intimpla muzica si textul deodata, in general. Nu i-as zice muzica, mi-e frica de muzica… linia sonora si, de obicei, se transforma si linia asta melodica in functie de ideile care imi vin sub forma de text. Din cauza aceasta suna cum suna ele.

A venit vreodata vreun ascultator si a vrut sa va loveasca?

A vrut chiar aici, la „Green Hours“, un domn sa ne dea foc. S-a urcat pe gard, cind a auzit ca eu cint „Ceausescu n-a murit“, si a inceput sa urle, spunind ca istoria romanilor este zero fara Ceausescu si ca de ce cint eu despre Ceausescu, ca ce stiu eu despre Ceausescu, habar n-am, el fiind un fan inrait Ceausescu. Mie imi era foarte clar ca regreta acele timpuri. Cred ca oamenii au crezut ca este o inscenare, singurul care s-a speriat a fost Voicu Radescu: s-a dus sa-l linisteasca, a baut chiar o sticla de vin cu el. In orice caz, eu n-am mai indraznit sa cint cuvintul Ceausescu din melodie si il sopteam, in secret, doar pentru public. Si a fost foarte haios, pentru ca a fost un moment de improvizatie foarte interesanta.

Vad ca participati la Stufstock…

Ma duc acolo, pentru ca m-a chemat Mircea Toma si mi-a fost rusine sa zic nu. Eu n-am mai cintat niciodata in Vama Veche. Am fost o singura data in Vama Veche si cred ca am prins perioada asta impotriva carora lupta ei. Vad ca-s oameni foarte misto, asa ca i-am crezut pe cuvint ca au dreptate. (dupa Stufstock) Am cintat in fata a citeva sute de oameni, dar in afara localului erau citeva mii, care nu aveau loc sa intre. Nu am putut sa-i las de izbeliste pe cei de afara, care voiau sa ma asculte, asa ca m-am asezat pe pervaz si am cintat si pentru cei de-afara. A fost o atmosfera nemaipomenita, mai ales pentru mine, care trebuia sa cint ba pentru inauntru, ba pentru inafara.

Si cu teatrul, totusi, cum ramine…

In De ce fierbe copilul in mamaliga eu cint cel mai putin. E drept, am facut cintecele din spectacol, dar n-am indraznit sa abuzez vocal si aici. Acum am un proiect la Timisoara – in regia lui Felix Alexa – cu care m-am inteles excelent. Am avut curaj mai mare cu actorii de la Timisoara decit cu cei de la Teatrul Odeon, pentru ca unii de la teatrele din capitala au o atitudine de… Bucuresti, mai scortoasa.

Teatrul alternativ, promovat de „Green Hours“ al lui Voicu Radescu sau de „Teatrul Act“ al lui Marcel Iures, are sanse?

Eu cred ca teatrul alternativ, care-i mai putin ajutat institutional, are o sansa chiar prin aceasta neglijare a lui, pentru ca se implica mult mai tare sufleteste omul care-si aduce si… ciorapul de acasa. Si trebuie sa creada foarte tare intr-un proiect, daca isi poate imagina ca iese si in conditiile astea precare.

Un cintec la care lucrati acum?

Cica e secret la ce lucrez acum, asa ca n-am voie sa va spun la ce lucrez acum. E drept ca as spune doar atunci cind am certitudinea ca pot face o treaba buna. Atunci mi-ar placea sa va pot spune despre ce e vorba. Dar, totusi, va spun ca este despre o calatorie si despre o harta muzicala a traseului cuiva pe glob. Nu este vorba de experienta canadiana, dar nu pot spune mai mult despre proiect, ca va prindeti.

Pe unul din compact-discuri sint si trei melodii in maghiara…

Mama are si singe unguresc, are tot felul (ride) de singe si are mai multe tipuri de singe.

Pentru un cintaret este greu sa n-ai un manager?

Pai, eu mi-am dat seama ca este mai greu sa ai un manager. Si din cauza asta am avut citiva, de fapt doi. Dar imi place cind am libertatea ca eu sa aleg lucrurile. Oricit de bine s-ar intelege un artist cu un manager, o fiinta cu managerul ei. Mie mi-ar fi convenit foarte tare sa fiu altfel, sa am manager. Dar mi-am dat seama ca dincolo de imagine, de lucrurile alea care conteaza foarte mult in Occident si in tara, si conteaza la promovare, eu am alte prioritati. Si, nu stiu, mi-e cam frica. Mi-e frica de televizor…, mi-e frica de radio… Ma duc, uneori ma duc, chiar ma simt foarte bine, dar mi-e frica, simt ca fiecare aparitie ma tine pe loc din ceea ce-mi propun sa fac mai departe.

Ce va doriti sa realizati in urmatorii doi ani…

…Viitorul a fost foarte cumsecade cu mine si mi-a dat uneori mai mult decit am indraznit sa-mi doresc, asa ca-l las in pace cu secretele lui si prefer sa tac.

Dati Tirgu-Muresul pe Bucuresti…

Ma mut aici, pentru ca sint mai multi oameni si de aceea gasesc mai mult de lucru, sau imi gasesc oamenii mai mult de lucru.

Cel mai arzator vis este…

Mi-l tin pentru mine, nu-l spun nimanui. O sa va anunt cind mi s-a implinit, dar nici atunci nu va spun ce-a fost.