Pe 21 martie marele pianist roman Valentin Gheorghiu va implini 80 de ani. Directia Filarmonicii „George Enescu“ a programat deja un concert omagial cu lucrari ale distinsului nostru muzician. Sintem convinsi ca acest moment aniversar va fi o adevarata sarbatoare, nu doar a muzicii romanesti, ci a intregii vieti culturale. O buna programare ne ofera, in plus, un nesperat cadou inaintea momentului aniversar. intre 8 si 15 martie, la Ateneul Roman se vor interpreta in trei concerte succesive toate cele 10 sonate pentru pian si vioara ale lui Beethoven, cu Mariana Sarbu la vioara si Valentin Gheorghiu la pian.
Este realmente o mare bucurie pentru toti admiratorii lui Valentin Gheorghiu si ai muzicii de camera in general, cele 10 sonate beethoveniene fiind una dintre culmile muzicii universale.
Primul concert a facut deja sa rasune sub cupola Ateneului Roman primul set din ciclul unor lucrari in care pianul nu are un rol strict acompaniator, ci este un partener de acelasi rang cu vioara solista. Beethoven vine si aici cu vigoarea si forta launtrica a marelui sau geniu componistic: Sonata nr. 1, in re major, op 12. nr.1, mult iubita si faimoasa Sonata primaverii, Sonata Nr. 5, in fa major, op. 24 si Sonata nr. 7, in do minor, op. 30 nr. 2. Miercuri, 12 martie, vor urma alte patru sonate, iar simbata, pe 15 martie si in imediata apropiere a momentului aniversar, alte trei sonate, cuprinzind-o si pe „a noua“, sonata Kreutzer, cea care i-a inspirat lui Tolstoi nu mai putin teribila sa naratiune.
O saptamina de visare si mare muzica, datorata, in primul rind, existentei in viata muzicala romaneasca a lui Valentin Gheorghiu. Apreciem prestatia de exceptie a violonistei de prestigiu care este Mariana Sarbu si care s-a alaturat acestui proiect minuind minunat arcusul alaturi de pianistul Valentin Gheorghiu. Fara sa insistam asupra concertului propriu-zis cu primele trei sonate – uneori cuvintele devin de prisos, sa amintim doar seninatatea interpretarii si serenitatea riguroasa a detaliilor, la un pianist de o anumita virsta, care si-a pastrat atit forta degetelor, cit si emotia sufletului intacte –, sa ne aplecam asupra unui detaliu legat de biografia lui Valentin Gheorghiu.
Am vrea, si sub semnul acestei apropiate aniversari si sub impresia minunatelor clipe consumate sub cupola Ateneului la sfirsitul saptaminii trecute, dupa interpretarea celor trei sonate de Beethoven, sa amintim de profesoara care i-a marcat destinul lui Valentin Gheorghiu: distinsa pianista si remarcabila pedagoga care a fost Constanta Erbiceanu.
Poate – adica in mod sigur – nu am fi amintit si accentuat rolul acestui om minunat in cariera maestrului curind octogenar, daca o intimplare fericita nu ne-ar fi pus la indemina o monografie dedicata Costantei Erbiceanu. Este vorba de volumul Constanta Erbiceanu – O viata daruita pianului, cercetare monografica scrisa cu rabdare documentara si admiratie afectiva de catre dna Lavinia Coman. Aparuta la Editura Meronia, in 2005, in bune conditii grafice si cu multe, extrem de interesante, documente fotografice. Care emotioneaza pe cei ce se mai pot lasa emotionati de ascunzisurile povestilor de altadata si de oamenii minunati pe care i-am avut. Constanta Erbiceanu face parte dintre ei. O viata dedicata muzicii si muzicienilor, o viata dedicata scolii pianistice romanesti. Alaturi de Florica Musicescu, o alta mare doamna a scolii romanesti de pian, a pus temeinice baze de studiu profesionist si de inalta rigoare artistica in conservatoarele din Romania. Aventura unei vieti si bucuriile unei existente dedicate integral artei si culturii, muzicii in primul rind, sint evidentiate cu tact si povestite cursiv pe baza unei frumoase documentari de Lavinia Coman. Viata profesoarei lui Valentin Gheorghiu ne ofera inca un exemplu de existenta frumos alcatuita, dincolo de meandrele istoriei si rasucirile propriilor noastre biografii. Traiectul exemplar al unei vieti este extrem de bine prins si in substanta umana a personajelor, alcatuind un bun prilej de vagante preumblari prin istoria Romaniei si prin geografia Bucurestilor.
Oameni si evenimente, concerte si file de istorie, uneori chiar dramatice – sugestiv episodul in care profesoara pianista intervine pe linga marimile lumii comuniste ca sa scape de puscarie o ruda condamnata pe nedrept, citi dintre noi au avut acest curaj? –, s-au adunat sub forma unei frumoase povesti. Din rindurile careia iese la iveala cu pregnanta si portretul celui mai faimos elev al Constantei Erbiceanu, pianistul ce va fi aniversat chiar in aceste frumoase zile de primavara. Valentin Gheorghiu i-a pastrat o vie amintire si o deosebita pretuire acestei mari doamne a pianului din Romania. Am considerat ca ar fi util, frumos si bine sa amintim, cu prilejul acestei sarbatori a lui Valentin Gheorghiu, de personalitatea profesoarei Constanta Erbiceanu. Restul, cu sonate de Beethoven si concertul omagial de la Ateneu, urmeaza. Avem toate motivele sa ne bucuram in continuare.

