OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dorind să le ofere tinerilor posibilitatea de a se perfecţiona sub îndrumarea unor maeştri, dar şi de a crea un adevărat festival în jurul unui master-class inedit la noi, Liceul „Dinu Lipatti“ din Bucureşti, nou înfiinţatul Centru Est-European de Arte şi European College of Music au organizat Festivalul Micul Paris, care a avut în program atît cursuri, cît şi concerte. Şi, pentru a sublinia anvergura manifestării, prima ediţie s-a derulat sub înaltul patronaj al Preşedinţiei României, ceremonia inaugurală avînd loc la Palatul Cotroceni, unde un public numeros l-a aplaudat cu încîntare pe excepţionalul clarinetist Dimitri Ashkenazy. Cu un firesc dezarmant, dar mai ales cu o virtuozitate dublată de eleganţă stilistică, acesta a interpretat sonate de Brahms şi Saint-Saëns în compania pianistului german Wolfgang Wagenhauser, care i-a acompaniat, deopotrivă, pe flautistul Cătălin Opriţoiu, în dificila Fantezie pe teme din opera Carmen de Borne, şi pe fagotistul japonez Akio Koyama, în partituri „de linie“. Apoi, Wolfgang Wagenhauser a abordat un opus pianistic, care a precedat momentul de improvizaţie „pe teme date“, decupate, în marea lor majoritate, din folclorul românesc. A doua zi, după orele de curs, cei aproape 30 de elevi şi de studenţi din ţară şi din străinătate s-au reîntîlnit cu maeştrii lor în ambianţa primitoare a Muzeului Cotroceni, unde i-au putut asculta cîntînd opusuri de Hurlstone, Beethoven, Poulenc, pianistul W. Wagenhauser propunînd, în plus, propriile sale Variaţiuni pe o temă de Ceaikovski.

 

Acelaşi solist, de această dată alături de soţia sa, Raluca Chifane-Wagenhauser (preşedinte al Colegiului European de Muzică şi director artistic al festivalului), au abordat în compania Orchestrei Radio, pe scena Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Concertul KV 365 pentru două piane de Mozart, încadrat de uvertura la opera Coţofana hoaţă de Rossini şi de Simfonia nr. 8 de Dvorak, la pupitru aflîndu-se dirijorul austriac Wolfgang Dorner, cel care a lucrat cu tinerii aflaţi la început de drum în arta dirijorală. În acelaşi spaţiu, s-a derulat şi concertul cursanţilor, printre cei 10 instrumentişti făcîndu-se remarcaţi pianistul Leonard Mocanu, în Studiu nr. 2 de Liszt, flautistele Elida Tîrţopan (interpretă a unei lucrări de Bozza) şi Denisa Ifrim (superbă în Syrinx de Debussy şi într-o piesă de Ibert), pianistul Mino Marani (care a colaborat excepţional cu un mai „cuminte“ clarinetist englez, Bradely Powell, într-o sonată de Brahms), precum şi o altă pianistă, Nestan Bagrationi-Davitashvili, care a încheiat acest program echilibrat într-o manieră uşor stranie. În seara finală, la Sala Radio, a fost readusă pe scenă Orchestra Naţională, care a făcut un adevărat „tur de forţă“, răspunzînd cu promptitudine demersului unor dirijori-cursanţi. În vreme ce uvertura la opera Oberon de Weber a fost parcursă conştiincios sub conducerea lui Jon Eric Svinghammar, iar Marjan Grdadolnik a rezolvat corect, chiar cu momente de reală frumuseţe, Simfonia nr. 7 de Beethoven, dirijorul japonez Hydeo Miyajima s-a aflat la pupitru pentru a colabora cu pianistul Sung-Tack Oh în Concertul op. 11 de Chopin, realizat cu acurateţe, poate cu o anume timiditate specifică vîrstei, subliniind mai curînd secvenţele lirice.

 

Directorul Liceului „Dinu Lipatti“, profesorul Florian Nemeş, a subliniat în cuvîntul său de salut că intenţia festivalului este aceea de a exprima „o viziune modernă a globalizării prin cultură şi prin artă ca ideal educativ de tip superior“, ceea ce se pare că a izbutit. Importantă a fost şi implicarea posturilor Radio România Cultural şi Radio România Muzical, care au transmis în direct concertul final, în timp ce TVR Cultural a preluat majoritatea programelor, astfel încît melomanii au avut posibilitatea să (re)vadă maeştrii şi discipolii care, aproape seară de seară, au atras publicul şi… mai puţin specialiştii (probabil încă în vacanţă…).