Miercuri, 19 ianuarie 2011 – o seară
muzicală-eveniment în studioul de concerte „Mihail Jora“
al Societăţii Române de Radiodifuziune din Bucureşti. Două
partituri lirice într-un act, Ora spaniolă şi Copilul şi
vrăjile. O comedie muzicală şi o fantezie lirică. Un singur
compozitor: Maurice Ravel. Un creator original şi inovator, umbrit
însă mereu de apropierea/comparaţia cu Claude Debussy. În
favoarea lui Debussy desigur, compozitorul cu 12 ani mai în
vîrstă şi autorul partiturii deschizătoare de drumuri
impresioniste în muzica secolului al XX-lea, Preludiu la
după-amiaza unui faun. Una dintre marile nedreptăţi ale
momentului. Istoria însă reuşeşte să repare greşeala, iar
timpul clarifică perspectivele şi reaşază valorile.
Stilul foarte personal al lui Ravel se
impune încă de la primele pagini. Sensibil, delicat, visător,
imaginativ, cu mult umor, discret, dar cu o personalitate pregnantă,
Maurice Ravel înscrie în istoria teatrului muzical o
farsă de-a dreptul cinică – Ora spaniolă – şi un poem al
inocenţei către care aspiră întotdeauna senectutea,
intitulat Copilul şi vrăjile. Sînt singurele două partituri
lirice ale lui Ravel, dar amîndouă – fie-ne permis a pune în
faţă Copilul şi vrăjile! – marchează momente de referinţă în
istoria operei secolului al XX-lea.
Vedeta serii a fost Ruxandra Donose
După cum însuşi compozitorul
remarcă, Ora spaniolă este, de fapt, o conversaţie pe muzică, iar
legătura sa directă înapoi, în timp, spre opera bufă
tradiţională din secolul al XVIII-lea este evidentă, dacă ar fi
să comparăm doar recitativele şi distribuţia vocilor pe
personaje, care par a fi copiate direct din operele lui Pergolesi şi
Cimarosa. Rareori personajele cîntă, ele schimbă replici,
vorbesc cîntat, colorat, melodios, insinuant, exasperat,
convingător… Excepţie rolul poetului Gonzales, ale cărui
coloraturi şi fiorituri scrise în partitură sînt un
exemplu de bel canto de cea mai bună calitate. În mijlocul
acţiunii se află frumoasa Conception şi poveştile ei de amor cu
nu mai puţin de patru bărbaţi, dintre care doar unul este soţul
ei.
Întreaga muzică a lui Ravel
poate fi caracterizată drept descriptivă, în nici un caz
impresionistă, căci compozitorul consideră acest termen propriu în
exclusivitate picturii. Aprecierea se referă atît la situaţii,
cît şi la sentimente – orchestra este suplă, elegantă şi
mai ales… discretă, deşi virtuozitatea pe care Ravel o cere
întregului ansamblu pune mari probleme interpreţilor şi
dirijorului
Copilul şi vrăjile este o feerie
misterioasă, în care obiectele neînsufleţite capătă
miraculos un suflet. Ravel le cere cîntăreţilor să-şi cînte
practic personajele – Mama, Ceaşca, Libelula, Focul, Prinţesa,
Privighetoarea, Ceainicul, Bătrînul (Aritmetica), Broasca,
Ceasul, Pisoiul, Fotoliul, Un copac, Pisica, Veveriţa Scaunul,
Bufniţa, Liliacul... Replicile trebuie să conţină sau să evoce
toate caracteristicile personajului care vorbeşte/cîntă –
strălucirea şi jocul Focului, de exemplu, onomatopeele libelulei şi
ale corului insectelor… Interpreţii sînt puşi, practic, să
evolueze pe o lamă ascuţită de cuţit, ameninţaţi permanent de
pericolul de a eşua în parodie – deloc intenţia
compozitorului, care a scris o lucrare profundă şi serioasă. Un
copil rău îşi necăjeşte mama cu purtarea lui: jigneşte,
sparge, loveşte, distruge tot pe ce pune mîna. Obiectele din
jur se revoltă şi îi dau o lecţie. Speriat şi spăşit,
copilul îşi recunoaşte greşelile şi caută iertare şi
adăpost în braţele calde şi protectoare ale mamei.
Protagonista şi vedeta serii a fost
mezzosoprana Ruxandra Donose. Un nume bine-cunoscut şi unanim
apreciat pe cele mai mari scene lirice ale lumii, de la Londra la
München, de la Berlin la Paris – în ultimii ani, şi în
multe teatre americane. Ruxandra Donose se întoarce din ce în
ce mai des acasă, în Romånia, la Operă, la Ateneul
Român sau în Sala Radio, oferindu-le melomanilor seri de
muzică de o frumuseţe şi o originalitate unice. Nu de mult, în
acelaşi studio „Mihail Jora“, am ascultat o lucrare practic
necunoscută la Bucureşti, Moartea Cleopatrei de Berlioz. Şi
proiectul acestei preţioase şi pretenţioase seri Ravel îi
aparţine: „Un mare, foarte mare proiect“, ne-a declarat Ruxandra
Donose înainte de concert. „Sînt două opere de Ravel
care nu s-au mai prezentat în România de foarte multă
vreme. Cineva îmi spunea că îşi aduce aminte de o
versiune românească cu Copilul şi vrăjile, în
interpretarea Ilenei Costrubaş, or asta nu poate fi, obiectiv, decît
foarte de mult. Despre Ora spaniolă nu am informaţii că s-ar fi
cîntat vreodată în România. Revin la ideea celor
două opere ale lui Ravel subliniind că sînt, de fapt, două
capodopere ale genului liric. Ele vor fi interpretate acum la
Bucureşti de serioasele forţe artistice autohtone şi străine
reunite. Copilul şi vrăjile are nevoie de mulţi solişti care,
fiecare, interpretează mai multe roluri. Lor li se alătură corul
mare, un cor de copii şi o orchestră mare. Ora spaniolă este o
comedie muzicală superbă, umorul reiese şi din linia vocală, şi
din text, dar şi din scriitura orchestrală, din comentariile
ironice şi zeflemitoare ale instrumentelor. Este o seară de operă
minunată, deosebită, rară, iar la pupitru se va afla un dirijor
foarte talentat – Julien Salemkour –, care a pornit ca asistent
al maestrului Daniel Barenboim la Opera de Stat din Berlin şi a
reuşit, în timp, o carieră internaţională care l-a
consacrat chiar şi la Metropolitan Opera House din New York sau La
Scala din Milano“.
O lecţie de profesionalism
Într-adevăr, Julien Salemkour
s-a dovedit un muzician rafinat, care a condus precis şi corect
Orchestra de Cameră Radio. A ştiut exact ce să le ceară
instrumentiştilor şi vocilor, iar bagheta lui a reuşit să obţină,
atît cît a fost posibil, delicateţea, supleţea,
coloritul, umorul, insinuarea, rafinamentul specifice paginilor
semnate de Maurice Ravel – nu numai un compozitor, ci şi un
orchestrator de geniu. Ruxandra Donose a interpretat cele două
roluri principale din cele două partituri – frivola Conception şi
Copilul cel rău şi neascultător. A fost o mare lecţie de
profesionalism, în care nu am ştiut ce să apreciem mai întîi
– muzicalitatea, culoarea, tehnica şi expresivitatea vocii,
trăirea intensă, eleganţa prezenţei scenice sau intima şi
profunda relaţie cu muzica lui Ravel… Ruxandra Donose este
incontestabil o mare doamnă în teatrul muzical contemporan şi
nu ne putem dori decît să o puteam asculta şi vedea cît
mai des şi în cît mai multe ipostaze – interpret de
lied şi de repertoriu vocal simfonic şi, desigur, interpret de
operă. I-au fost alături, în acest demers ravelian, buni şi
foarte buni cîntăreţi oaspeţi şi cîntăreţi români:
Teodora Gheorghiu, Philippe Do, Yury Tsiple, Aura Twarowska, Tina
Munteanu, Antonela Barnat, Valentin Racoveanu, Petre Burcă. Nu
trebuie uitaţi nici cei doi dirijori de cor, Dan Mihai Goia şi
Voicu Popescu. Vom păstra în memorie această seară Ravel şi,
dacă avem puţine şanse de a ne reîntîlni în
viitorul apropiat cu cele două partituri lirice, ne bucurăm deja de
seara de lieduri pe care Ruxandra Donose o va susţine curînd
pe scena Ateneului Român.
În fotografie: mezzosoprana Ruxandra Donose
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters