OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Anul Puccini“ a captat atenţia unor instituţii muzicale, Opera din Iaşi realizînd, spre exemplu, un microfestival care a inclus noua montare a operei Gianni Schicchi, în regia Andei Tăbăcaru-Hogea, cu o scenografie semnată de Viorica Perju, cu Bogdan Chiroşcă la pupitru şi cu George Cojocaru în rolul titular. Chiar şi în condiţiile dificile prin care trece teatrul, cu probleme parcă interminabile (generate de lipsa unei săli adecvate, sediul său – Teatrul Naţional – fiind închis de peste 2 ani pentru re-paraţii care, de fapt, stagnează din varii motive, fiind amînate parcă sine diae, dar şi de faptul că postul de director general este liber de multă vreme, iar concursul pentru ocuparea lui se încăpăţînează să se tot refacă), iată că ansamblul a reuşit să onoreze momentul cu o producţie în care distribuţia numeroasă asigură prezenţa pe scenă a 16 solişti într-o singură reprezentaţie (de remarcat existenţa a două sau chiar a trei variante pentru majoritatea rolurilor). La aceasta s-a adăugat, tot la Casa Studenţilor, un spectacol cu Tosca (dirijat de Gheorghe Stanciu, invitat de la Constanţa), în colaborare cu oaspeţi de la Opera Naţională – tenorul Gabriel Năstase şi baritonul Ştefan Ignat –, dar şi cu artişti ieşeni cunoscuţi, precum Brînduşa Moţoc, Cristian Waks, Mihai Frunză, Adrian Ionescu, Ciprian Marele sau Elena Roşca. Iar în eleganta ambianţă a Filarmonicii a avut loc un concert care, sub conducerea lui Leonard Dumitriu, a propus secvenţe din Turandot, Madama Butterfly, Tosca, Manon Lescaut, Boema, cu sopranele Irina Scafaru-Roşu, Mihaela Grăjdeanu, Simona Titieanu, cu tenorii Cosmin Marcovici şi Tudor Florenţa, cu basul Cristian Waks, momente de anvergură alternînd cu fragmente corale de mare frumuseţe (pregătite de Valeriu Gîdei); în plus, orchestra a interpretat două pagini mai puţin cunoscute – Capriciu simfonic şi Crizanteme (în adaptarea realizată de L. Dumitriu). Un program divers, aplaudat de un public pe care l-aş fi dorit mai numeros; acesta s-a bucurat însă de farmecul muzicii lui Puccini, care, din păcate, poate fi ascultată la Iaşi doar în astfel de „formule“.

 

Şi tot în lumea teatrului liric, am făcut o altă reverenţă binemeritată, aplaudîndu-l la ONB – pentru a cîta oară? – pe maestrul Stelian Olariu, cel care, din 1963, conduce efectiv corul Operei bucureştene, menţinut doar de acest magician la o cotă internaţională. Deşi a împlinit 80 de ani, este la fel de activ, de dăruit ansamblului pe care, în seara ce i-a fost dedicată, l-a dirijat în superbe colinde (fie în propriul aranjament, fie chiar lucrări pe care le-a compus în urmă cu ani), solişti fiind tineri din cor – soprana Tanya Ruskova şi tenorul Doru Feraru. S-a cîntat şi Noël de Adam: un alt fost membru al corului, tenorul Teodor Ilincăi, devenit recent un solist de mare perspectivă, a evoluat alături de (aceeaşi) Sorina Munteanu, acompaniat la pian de Sabin Orbulescu. Întregul program a dorit să reliefeze capacitatea ansamblului de a cînta în genuri diverse; astfel încît am ascultat şi fragmente din Requiem-ul lui Verdi, alţi foşti corişti, acum nume familiare melomanilor – Mariana Colpoş şi Marius Manea –, regăsindu-se în cvartetul solistic alături de apreciaţii Liliana Mattei Ciucă şi Pompei Hărăşteanu. Ideea de a sublinia afirmarea unor glasuri de valoare, „desprinse“ din cor, a continuat prin invitarea pe scenă a sopranelor Dorina Cheşei (în aria Musettei din Boema, dăruindu-i maestrului său şi un colind din Maramureş) şi Mihaela Stanciu, a baritonului Iordache Basalic (artişti din elita scenei noastre, excelenţi în Bărbierul din Sevilla de Rossini sau în Bal mascat de Verdi) sau a mai tinerilor Teodor Ilincăi şi Liviu Indricău într-un duet de mare strălucire din Macbeth, colaborînd şi cu ansamblul din care s-au ridicat, dar şi cu orchestra, sub bagheta lui Iurie Florea, finalul serii oferind o superbă pagină dintr-o altă creaţie verdiană – Nabucco. O sală arhiplină a ovaţionat îndelung un inegalabil artist şi performanţele corului „său“, care i-a cîntat cu drag „La mulţi ani cu sănătate“, toţi suportînd cu stoicism dialogul trenant şi „forţat“ care a alternat cu momentele muzicale şi fiind uimiţi (şi) de faptul că „moderatorul“, prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, l-a lăudat apăsat pe Iurie Florea pentru reuşita sa în noua producţie cu Boema, care în realitate a fost dirijată de… Vlad Conta.