„Anul Puccini“ a captat atenţia
unor instituţii muzicale, Opera din Iaşi realizînd, spre
exemplu, un microfestival care a inclus noua montare a operei Gianni
Schicchi, în regia Andei Tăbăcaru-Hogea, cu o scenografie
semnată de Viorica Perju, cu Bogdan Chiroşcă la pupitru şi cu
George Cojocaru în rolul titular. Chiar şi în condiţiile
dificile prin care trece teatrul, cu probleme parcă interminabile
(generate de lipsa unei săli adecvate, sediul său – Teatrul
Naţional – fiind închis de peste 2 ani pentru re-paraţii
care, de fapt, stagnează din varii motive, fiind amînate parcă
sine diae, dar şi de faptul că postul de director general este
liber de multă vreme, iar concursul pentru ocuparea lui se
încăpăţînează să se tot refacă), iată că
ansamblul a reuşit să onoreze momentul cu o producţie în
care distribuţia numeroasă asigură prezenţa pe scenă a 16
solişti într-o singură reprezentaţie (de remarcat existenţa
a două sau chiar a trei variante pentru majoritatea rolurilor). La
aceasta s-a adăugat, tot la Casa Studenţilor, un spectacol cu Tosca
(dirijat de Gheorghe Stanciu, invitat de la Constanţa), în
colaborare cu oaspeţi de la Opera Naţională – tenorul Gabriel
Năstase şi baritonul Ştefan Ignat –, dar şi cu artişti ieşeni
cunoscuţi, precum Brînduşa Moţoc, Cristian Waks, Mihai
Frunză, Adrian Ionescu, Ciprian Marele sau Elena Roşca. Iar în
eleganta ambianţă a Filarmonicii a avut loc un concert care, sub
conducerea lui Leonard Dumitriu, a propus secvenţe din Turandot,
Madama Butterfly, Tosca, Manon Lescaut, Boema, cu sopranele Irina
Scafaru-Roşu, Mihaela Grăjdeanu, Simona Titieanu, cu tenorii Cosmin
Marcovici şi Tudor Florenţa, cu basul Cristian Waks, momente de
anvergură alternînd cu fragmente corale de mare frumuseţe
(pregătite de Valeriu Gîdei); în plus, orchestra a
interpretat două pagini mai puţin cunoscute – Capriciu simfonic
şi Crizanteme (în adaptarea realizată de L. Dumitriu). Un
program divers, aplaudat de un public pe care l-aş fi dorit mai
numeros; acesta s-a bucurat însă de farmecul muzicii lui
Puccini, care, din păcate, poate fi ascultată la Iaşi doar în
astfel de „formule“.
Chiar în preajma zilei de naştere
a compozitorului omagiat, un concert similar, de data aceasta la Sala
Radio, a atras melomanii atît prin ocazia oferită de a se
reîntîlni cu operele preferate, cît şi prin numele
interpreţilor; pentru că, sub bagheta dirijorului bulgar Naiden
Todorov, Orchestra Naţională Radio a colaborat cu soprana Sorina
Munteanu (de la ONB), excepţională în Tosca, spectaculoasă
în Turandot, impresionantă în Sora Angelica, surprinzînd
în rolul Musettei din Boema, cu tenorul italian Gustavo Porta,
care, după un început ezitant, a convins în dificile
arii din aceleaşi Tosca, Boema, Turandot, dar şi în Manon
Lescaut sau în Madama Butterfly, cîntînd duetele
alături de mai modesta soprană milaneză Sara Galli, care s-a
străduit să se apropie de nivelul partenerilor, optînd pentru
arii din acele partituri şi din La rondine. Iar corul (maestru Dan
Mihai Goia) a fost aplaudat deopotrivă în pagini lirice sau de
apoteoză, orchestra demonstrînd, de asemenea, că poate
rezolva şi opusuri mai rar incluse în stagiunea curentă.
Trecînd peste anume rezerve, a fost un real eveniment.
Şi tot în lumea teatrului liric,
am făcut o altă reverenţă binemeritată, aplaudîndu-l la
ONB – pentru a cîta oară? – pe maestrul Stelian Olariu,
cel care, din 1963, conduce efectiv corul Operei bucureştene,
menţinut doar de acest magician la o cotă internaţională. Deşi a
împlinit 80 de ani, este la fel de activ, de dăruit
ansamblului pe care, în seara ce i-a fost dedicată, l-a
dirijat în superbe colinde (fie în propriul aranjament,
fie chiar lucrări pe care le-a compus în urmă cu ani),
solişti fiind tineri din cor – soprana Tanya Ruskova şi tenorul
Doru Feraru. S-a cîntat şi Noël de Adam: un alt fost
membru al corului, tenorul Teodor Ilincăi, devenit recent un solist
de mare perspectivă, a evoluat alături de (aceeaşi) Sorina
Munteanu, acompaniat la pian de Sabin Orbulescu. Întregul
program a dorit să reliefeze capacitatea ansamblului de a cînta
în genuri diverse; astfel încît am ascultat şi
fragmente din Requiem-ul lui Verdi, alţi foşti corişti, acum nume
familiare melomanilor – Mariana Colpoş şi Marius Manea –,
regăsindu-se în cvartetul solistic alături de apreciaţii
Liliana Mattei Ciucă şi Pompei Hărăşteanu. Ideea de a sublinia
afirmarea unor glasuri de valoare, „desprinse“ din cor, a
continuat prin invitarea pe scenă a sopranelor Dorina Cheşei (în
aria Musettei din Boema, dăruindu-i maestrului său şi un colind
din Maramureş) şi Mihaela Stanciu, a baritonului Iordache Basalic
(artişti din elita scenei noastre, excelenţi în Bărbierul
din Sevilla de Rossini sau în Bal mascat de Verdi) sau a mai
tinerilor Teodor Ilincăi şi Liviu Indricău într-un duet de
mare strălucire din Macbeth, colaborînd şi cu ansamblul din
care s-au ridicat, dar şi cu orchestra, sub bagheta lui Iurie
Florea, finalul serii oferind o superbă pagină dintr-o altă
creaţie verdiană – Nabucco. O sală arhiplină a ovaţionat
îndelung un inegalabil artist şi performanţele corului „său“,
care i-a cîntat cu drag „La mulţi ani cu sănătate“, toţi
suportînd cu stoicism dialogul trenant şi „forţat“ care a
alternat cu momentele muzicale şi fiind uimiţi (şi) de faptul că
„moderatorul“, prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, l-a lăudat
apăsat pe Iurie Florea pentru reuşita sa în noua producţie
cu Boema, care în realitate a fost dirijată de… Vlad Conta.