OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Parca dintotdeauna Iasiul, spatiul moldav in general, a fost leaganul culturii noastre, pastrind peste vreme repere fundamentale ale existentei sau ale trecerii marilor personalitati ale literaturii, artelor plastice, teatrului si muzicii prin acele locuri binecuvintate de Dumnezeu.

Deloc intimplator, superba cladire a Teatrului National a gazduit, in anii razboiului, spectacolele oferite de Societatea Lirica Romana, infiintata sub conducerea lui Enescu de catre numerosii artisti de elita refugiati de la Bucuresti, astfel incit, intre 1917 si 1918, publicul iesean a ascultat, poate pentru prima oara, citeva opere celebre. Comentind realizarea primei productii, Enescu nota, in Neamul romanesc (mai 1918), ca „este un inceput de realizare, si acum depinde de generozitatea publicului si a statului ca pe-ncetul aceasta infaptuire sa poata da pe deplin roadele ei“. Cuvinte profetice care aveau sa se adevereasca abia in 1956 cind s-a hotarit infiintarea Operei Romane, iar cortina s-a ridicat in 3 noiembrie, pe aceeasi scena a Nationalului, pentru spectacolul inaugural cu opera Tosca de Puccini. incepea in acea seara o superba istorie care acum, la ceas aniversar, a fost evocata in cadrul manifestarilor ce au marcat jubileul cu multa eleganta si caldura, dar si cu tristetea imposibilitatii prezentarii unor spectacole „adevarate“ in acest context special, pentru ca exact acum cladirea seculara a Teatrului National (ce gazduieste deopotriva Opera Nationala Romana) a intrat intr-un indelungat proces de restaurare care va dura cel putin doi ani.

Initial, se spera organizarea unei noi editii a Festivalului de opera si balet (care astfel si-ar fi reluat cursul firesc dupa o prea indelungata „pauza“ datorata lipsei de fonduri), dar conditiile obiective au determinat o „formula“ de compromis, realizata insa cu minutie si extraordinara daruire, reusind sa ofere clipe de neuitat si sa estompeze – macar in parte – amaraciunea frustranta. O expozitie de scenografie (adevarate tablouri de mare frumusete semnate de rafinata Hristofenia Cazacu) a readus in memorie primele productii cu Traviata, Madame Butterfly, Evgheni Oneghin, Cavalleria rusticana, Fintina din Bahcisarai si multe alte opere si balete intrate in repertoriul tot mai bogat al teatrului liric. in ambianta evocatoare s-au conferit medalii aniversare, iar „dialogul generatiilor“ s-a nascut firesc, artisti de atunci si de acum depanind amintiri, vorbind despre succese, debuturi, sperante si impliniri legate de „scindura“ scenei iesene unde cariera lor s-a conturat pregnant.
Aceeasi atmosfera cu totul aparte s-a regasit si a doua zi, la Biserica unde a fost oficiat un Te Deum in memoria artistilor care, dupa o viata daruita Operei, au plecat in Eternitate, corul dirijat de neobositul Valeriu Gidei, acompaniat la pian de Paula Stroe, insotind slujba de pomenire a preotului Dumitru Merticariu.

Iar seara, sala Filarmonicii a devenit gazda primitoare a concertului aniversar care a reunit mare parte din ansamblul teatrului liric, evoluind in fata unui public poate unic in felul sau, cei care, cindva, au dat stralucire reprezentatiilor Operei si numerosii invitati din tara alaturindu-se melomanilor impatimiti, fericiti sa-si revada interpretii preferati. Cu placere si bucurie am aplaudat, asemeni lor, tineri care au evoluat in compania orchestrei si a corului, la pupitru urcind pe rind directorul Operei, Corneliu Calistru, Leonard Dimitriu, dar si Valeriu Gidei. Si pentru ca ar fi dificil sa comentez performantele fiecarui solist in parte, ma voi rezuma de aceasta data doar la enumerarea lor: Mihaela Grajdeanu, Lacramioara Hrubaru Roata, Maria Macsim Greierosu, Brindusa Motoc, Florentina Onica, Elena Rosca, Laura Scripcaru, Cristina Simionescu Sandu, Octavian Dumitru, Mihai Frunza, Gabriel Gheorghita, Adrian Ionescu, Ciprian Marele, Cosmin Marcovici, Ricardo Nori, Constantin Taga; dar continuind „stafeta“ generatiilor, pe scena au urcat deopotriva Georgeta si Emil Pinghireac, dorind sa reediteze momente de succes care le-au marcat cariera. (Deloc intimplator, prefatind concertul, baritonul si-a lansat noul volum Vocea, scena si viata mea). Paginile din marea muzica universala au fost punctate cu interventii-reverenta fata de ceea ce a fost si este Opera Nationala ieseana, fata de cei care s-au confundat cu destinul sau, rostite de dr. Vasilica Stoiciu-Frunza – consultant artistic al teatrului liric – si realizatorul TVR Alex Vasiliu, concertul fiind preluat integral de catre TVR Iasi.

Elegante si inspirate programe, afise, pliante, o organizare impecabila si mai ales mult „suflet“ au insotit cele doua zile prin care Opera din Iasi si-a sarbatorit jubileul, urarea „La multi ani“ fiind completata de cea a revederii – cit mai curind – in sala renovata, pentru ca activitatea sa-si reia cursul firesc pe coordonatele valorice deja cunoscute. Sincer vorbind, am avut un sentiment de tristete privind, chiar in fata Filarmonicii unde fusese sarbatoare, edificiul intunecat, acum parca parasit, unde, pina nu demult, intram… la Opera. Dar pina la reintrarea in normalitate, ansamblul pleaca in turneu in Germania, apoi va prezenta in tara o serie de spectacole, iar in Dealul Copoului va incerca sa supravietuiasca pe scene improprii, dar totusi… scene.