Văduva veselă – o cuceritoare viziune a lui Mario de Carlo
În acea seară, soprana Ioana Mitu a apărut în Musetta,
personaj ideal pentru calităţile sale vocal-interpretative, puse în valoare
însă doar ca invitată a Operei timişorene, unde directorul are ca preocupare
constantă promovarea tinerilor de talent din ţară; un exemplu elocvent este şi
baritonul ieşean Bogdan Zaharia, angajat anul acesta, aplaudat, la rîndul său,
în rolul Marcello, în timp ce soprana Narcisa Brumar a fost, din nou, o
convingătoare Mimi, asemenea basului Octavian Vlaicu în Colline şi, de fapt, a
întregii distribuţii omogene, cu eroi tineri, charismatici, buni actori,
evoluînd în compania orchestrei şi a corului, ca de obicei, la înălţime
(exceptînd decalajul din actul al II-lea), sub bagheta lui David Crescenzi,
precis, entuziast şi eficient. Dar dirijorul şi instrumentiştii au dovedit că
pot fi performanţi şi în concert, propunînd, la Domul romano-catolic, un
program Bach, Cimarosa, Vivaldi, susţinut de Orchestra de cameră a Operei
(concert-maestru Ovidiu Rusu), solişti fiind membri ai ansamblului – excelenţii
flautişti Gianluca Vanzelli şi Pavel Şanta şi violonista Corina Murgu
(deopotrivă concert-maestru), care, după realizarea sensibilă şi impecabilă
tehnic din Anotimpurile, a apărut în faţa publicului şi a doua zi, dar pe scena
teatrului, pentru a cînta, cu fineţe şi căldură, Meditaţie de Massenet, în
cadrul serii In memoriam Peter Jecza, dedicată apreciatului sculptor plecat
mult prea curînd din această lume.
Întregul program, conceput de soţia artistului, Sorina
Jecza, a avut ţinută şi eleganţă, onorat de instrumentişti cunoscuţi precum
pianiştii Manuela şi Dragoş Mihăilescu, violoncelista Alexandra Guţu, sopranele
Teodora Cicur şi Simina Ivan (sosită special de la Staatsoper Viena), baritonul
Dan Patacă, dar şi violonistul Gabriel Popa, pianiştii Sorin Dogaru şi Dragoş
Zaharescu abordînd pagini în general adaptate momentului împlinit prin imagini
ale maestrului omagiat, proiectate pe fundal, dar şi prin textele elevate,
citite expresiv de actorul Demeter Andras, într-o atmosferă aparte, unanim
apreciată de spectatorii numeroşi şi avizaţi.
În paralel însă, se pregătea noua montare a operetei Văduva
veselă de Lehar, prezentată pe 30 octombrie în cuceritoarea viziune a lui Mario
de Carlo (spumoasă regie, strălucitoare scenografie), beneficiind de o
distribuţie ce alătura tinere debutînd cu aplomb şi date vocal-scenice perfect
adaptate cerinţelor – Mihaela Marcu (Rosalinda), de la o apariţie la alta în
progres continuu, şi aceeaşi Ioana Mitu, parcă făcută pentru Valencienne – şi
experimentaţi interpreţi ai rolurilor respective – Cristian Rudic (cuceritor
Danilo), Cristian Bălăşescu în Camille, Marius Iuliu Mare în Mirko. Plus toţi
cei care, cu profesionalism şi mai ales cu implicare şi ştiinţă, au construit
un spectacol captivant, fluent, plin de umor şi poezie, sub bagheta lui Victor
Dumănescu, aducînd un plus de strălucire şi nerv, colaborînd deopotrivă cu orchestra
recunoscută pentru maniera în care simte spiritul operetei, dar şi cu corul
(pregătit de Laura Mare), ansambluri apreciate superlativ şi în festivalul de
gen de la Kufstein (Austria), melomanii ovaţionînd îndelung o producţie de mare
succes.
O diversitate binevenită
Tot cu o premieră s-a încheiat ediţia a XI-a a Festivalului
„Elena Teodorini“ de la Craiova, Teatrul Liric propunînd Dance with Me, ce
marca debutul tînărului actor Laurenţiu Nicu în calitate de regizor-coregraf,
colaborînd cu inventivul scenograf Răsvan Drăgănescu şi cu entuziaşti
actori-dansatori care, punctînd repere ale dansurilor din diverse epoci,
rezervă o bună parte din spectacol genurilor îndrăgite de tinerii de azi.
Astfel, colajul muzical şi mai ales mişcarea scenică i-au cucerit pe cei aflaţi
în sală, care au dansat la rîndul lor şi au aplaudat minute în şir implicarea
cu totul deosebită a tuturor interpreţilor în demersul artistic – soliştii
Floriana Ion, Andreea Iordache, Alina Triţă, Alina Onofrei, Dragoş Teodorescu,
Vlad Popescu, Radu Alexandru, dansînd alături de Laurenţiu Nicu şi membrii
ansamblului: Andreea Pretorian, Adina Anghel, Radu Mic Gabriel, Marius Uţă,
Alin Păun –, plăcerea de a dansa partitura creată de colegul lor pe măsura
calităţilor fiecăruia dintre ei, senzaţia de spontaneitate şi de trăire la
maximum mai ales în partea a doua, aşa cum generaţia tînără reacţionează într-o
discotecă.
Urmărind spectacolul, am avut sentimentul că, pe lîngă o
discretă, dar eficientă educare a spectatorilor care descoperă „ceva“ din lumea
de altădată, noua producţie poate fi o alternativă la ceea ce se petrece în
cluburi, dar cu un plus de bun gust şi profesionalism, devenind o tentaţie
irezistibilă pentru adolescenţii care astfel pătrund în sala teatrului fără
reticenţe, încîntaţi că tot ce se întîmplă pe scenă li se adresează într-un
limbaj familiar. Este poate cel mai important cîştig al premierei care a
dovedit şi faptul că investiţia de încredere a directorului Florian George
Zamfir a avut efectul scontat. Manifestările au inclus şi spectacole de operă
sau concerte în care oaspeţi din ţară şi din străinătate au evoluat în compania
artiştilor din Bănie – Traviata de Verdi, cu Diana Ţugui, Sandor Balla şi
Hector Lopez (mexican angajat la Opera bucureşteană) în rolurile principale, la
pupitru fiind directorul Florin George Zamfir, cel care a dirijat apoi şi Gala
desfăşurată în Piaţa „Mihai Viteazul“, organizată în colaborare cu Primăria şi
Consiliul judeţean, susţinută de ansamblul teatrului şi de solişti precum
Georgeta Grigore, Anca Pîrlog, Doina Sărsan, Diana Ţugiu sau Ioan Cherata; au
urmat Don Pasquale de Donizetti – în care apreciatul bas Sorin Drăniceanu a
cîntat alături de Ion Sandu Filip şi de solişti invitaţi, de asemenea, de la
ONB: Florin Simionca şi Mihaela Moţoc, sub bagheta italianului Pier Giorgio Calabria – şi un spectacol pentru
copii, Soldăţelul de plumb de Capoianu.
Iubitorii dansului au aplaudat şi o producţie montată cu
cîteva luni în urmă – El Amor –, aducînd farmecul tangoului în viziunea
coregrafului Francisc Valkay. O diversitate binevenită, care a răspuns (şi)
prin calitate aşteptărilor unui public numeros, conducerea teatrului reuşind
astfel să realizeze un festival atractiv, chiar şi în condiţii de maximă
austeritate financiară.
Deloc întîmplător, în aceste zile, artiştii celor două
teatre sînt aşteptaţi fie în Germania, fie în Olanda, unde sînt deosebit de
apreciate prin numeroasele spectacole şi concerte prezentate în ultimii ani,
ansamblul timişorean urmînd să susţină 11 seri cu Bărbierul din Sevilla de
Rossini, în care se vor regăsi parte dintre soliştii deja menţionaţi tocmai
pentru că sînt foarte buni, în timp ce craiovenii vor propune Tosca de Puccini,
într-o distribuţie internaţională.