OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Prima luna de primavara a debutat, in stagiunea muzicala, cu citeva momente deosebit de interesante si diverse. In eleganta Sala Cantacuzina a Muzeului Enescu, expozitia de fotografii Secvente muzicale bucurestene alatura o suta de imagini in care entuziastul meloman Emil Niculescu a surprins, in ipostaze extrem de plastice, personalitati de referinta din lumea creatorilor, interpretilor si criticilor muzicali. Vernisajul, onorat de prezenta unui public numeros (in sala aflindu-se majoritatea „protagonistilor“ fotografiilor respective), a fost urmat de recitalul sustinut de tineri instrumentisti, reprezentind Fundatia „Remember Enescu“ – Sinziana Alexandru...

Paul Cartianu, Alexandru Malaimare, Tudor Scripcaru, Andrei Mihai Stan –, care au optat pentru lucrari enesciene (in anul in care se implinesc 50 de ani de la disparitia marelui muzician roman), dar si de pianista finlandeza Maria Inkari, care a cintat, cu aplomb, opusuri de Grieg, Sibelius, Lasenko.
Intimplarea a facut ca, dupa doar citeva zile, Muzeul Enescu sa fie din nou gazda unui eveniment muzical ce a adus in prim-plan arta finlandeza, de aceasta data in cadrul celei de a treia editii a „Serilor Muzicii Finlandeze“, organizate de Ambasada Finlandei la Bucuresti si de Centrul Cultural Sindan. Pianista Ilinca Dumitrescu a prezentat spectatorilor Cvintetul de suflatori Arctic Hysteria, alcatuit din tineri instrumentisti, absolventi ai Universitatii Sibelius din Helsinki, care s-au afirmat deja pe plan international. Incepind din anul 2000, au fost invitati sa concerteze in cadrul unor festivaluri de prestigiu din SUA, Germania si, bineinteles, din tara natala. Talentul, pregatirea tehnica si artistica riguroasa, omogenitatea formatiei, fluenta si claritatea discursului muzical, sensibilitatea si coloristica diversa, pregnanta ritmica si, nu in ultimul rind, calitatea instrumentelor au fost elemente definitorii in interpretarea lui Peter Rasmunsen, Pehr Henrik Nordgren, Joonas Kokkonen si Carl Nielsen, compuse fie la inceputul veacului XX, fie in anii ’70, convingindu-ne deopotriva de frumusetea creatiei muzicale finlandeze si de stiinta cu care oaspetii abordeaza stiluri si scriituri extrem de variate. Concertul a incheiat seria manifestarilor inaugurate la Iasi prin reciatalul sustinut de Ilinca Dumitrescu la Filarmonica Moldova.

- Marin Constantin la 80 de ani
Tot in aula Palatului Cantacuzino a avut loc festivitatea conferirii premiilor Uniunii Compozitorilor pe 2004, presedintele Uniunii, compozitorul Adrian Iorgulescu, fiind, si de aceasta data, „maestru de ceremonii“. Marele Premiu „pentru intreaga activitate“ a revenit compozitorului Vasile Herman. S-au mai acordat premii pentru muzica vocal-simfonica (Theodor Grigoriu), creatie simfonica (Dan Dediu), muzica de camera (Doina Rotaru), fanfara (Sergiu Eremia), piese corale (Irina Odagescu, Irinel Anghel, Vasile Timit), muzica usoara fiind reprezentata, acum, de Jolt Kerestely, iar jazz-ul de Garbis Dedeian, musical-ul de partitura lui Ionel Tudor, Ah, misterele iubirii. La sectiunea didactica a fost premiat volumul I din Teoria muzicii de Dragos Alexandrescu, la cea de etnomuzicologie si folclor – antologia Colinde romanesti de Iosif Hertea, la sectiunea istoriografie muzicala a primit premiu volumul «Oedip» de George Enescu – dosarul premierelor 1936-2003, realizat de Viorel Cosma, in timp ce pentru publicistica a fost premiata Daniela Caraman-Fotea, Premiul Asociatiei Cluj revenind compozitorului Ciprian Pop.
Vorbind despre creatori, se cuvine mentionata aniversarea compozitorului si dirijorului Marin Constantin la implinirea virstei de 80 de ani si la 60 de ani de activitate artistica, eveniment desfasurat la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti.

- Verva spumoasa in Barbierul din Sevilla, la Teatrul Muzical Galati
La inceput de an, Iosif Sava ar fi implinit 72 de ani; omagiindu-i memoria, stagiunea muzicala organizata de Fundatia ACCUMM in ambianta primitoare a Palatului Sutu a programat, zilele trecute, un experiment deosebit de interesant – un „cine-concert live“ in care filmul Incercarea de a cinta si Sostakovici pentru Andrei Tarkovski realizat de Petru Maier-Bianu, fondatorul si conducatorul fundatiei, a fost „comentat“ muzical prin pagini decupate din creatia lui Bach, Händel, Beethoven, Schubert, Brahms, R. Strauss si, bineinteles, Sostakovici, interpretate cu maiestrie de violonistul Marius Ungureanu, pianista Verona Maier (ambii aparind pe pelicula si in ipostaza de actori) si mezzosoprana Geanina Munteanu.

Ultima zi din saptamina a propus, la Galati, cel de al doilea spectacol cu noua montare a operei Barbierul din Sevilla, pusa in scena, la Teatrul Muzical, de catre Cristina Cottescu, regizor la Opera bucuresteana, intr-o viziune in general clasica, aducind insa citeva „poante“ menite sa confere un plus de nerv si de verva spumoasei comedii rossiniene. In decorul functional si agreabil, personajele se misca dezinvolt (desi uneori agitatia este excesiva si nu totdeauna motivata), in costume de epoca (scenografia fiind semnata de Gheorghe Andreescu), conturind prototipuri reusite (desi aparitia distinsa a lui Don Bartolo contrasta cu atitudinile stingace de batrin decrepit), subliniind cochetaria Rosinei, dar si a „batrinei“ Bertha, prin „ruperea“ rochiilor sobre pentru a ramine in desu-uri nostime. Repetarea acestei renuntari la rochie (de menajera) pentru a etala lenjeria intima a Berthei (cu pantalonasi roz cu dantela) are hazul ei, dar este in exces si usor deplasata, chiar daca in conventia operei aduce zimbetul si nu face nota discordanta cu „betia“ lui Almaviva, „impietrirea“ lui Bartolo etc. La primele reprezentatii, regizoarea a beneficiat de colaborarea cu tineri solisti care au intrat in joc, astfel incit relatia dintre personaje a avut fluenta, logica si farmec.

Baritonul Iordache Basalic a fost un Figaro suplu, maleabil, pus pe sotii, dublat de o interpretare vocala cuceritoare, confirmind evolutia calitativa a solistului Operei Nationale pe care am avut prilejul sa o subliniez si in alte ocazii, dovada ca ascensiunea sa este constanta, iar acumularile in planul frazarii, dar mai ales al expresivitatii, sint cu adevarat semnificative. Tenorul Alexandru Agarici a sustinut rolul Almaviva cu recunoscutul sau talent de actor, glasul cald si suplu, muzicalitatea si calitatea recitativului compensind in mare masura deficientele tehnice si problemele din registrul acut. Daca basul Horia Sandu (de asemenea solist al ONB) a dorit sa creioneze un Don Basilio stingaci, aiurit, static si destul de anost, atunci a reusit; sub aspect vocal, s-a achitat cu acuratete intr-o partitura in care, totusi, ar trebui sa primeze expresia. Mai tinarul sau coleg de la Teatrul de Opereta din Bucuresti, basul Orest Pislaru-Ranghilof, are un glas bun, un joc de scena urmarit cu atentie, are umor, dar… n-a fost Don Bartolo asa cum l-am fi dorit – dar poate ca intr-o alta regie se va desfasura altfel…

In ce priveste evolutia sopranei Iulia Mocanu Anghel, ar trebui remarcat faptul ca este o prezenta placuta, sprintara in miscari, cu o mimica sugestiva, cu o voce (in principiu) calitativa, dar cu mari carente tehnice; in plus, in acea seara a ratat duetul cu Figaro pentru ca a „sarit“ vreo doua pagini din partitura, punindu-si la grea incercare partenerul, care a salvat insa cu prezenta de spirit momentul destul de jenant, in acordurile disperate ale orchestrei, care a fost nevoita sa schiteze un acompaniament ad-hoc pentru a incheia intr-un fel scena respectiva. Angela Gazibar a mers, in Bertha, pe coordonatele cerute de regie, grotescul fiind subliniat si prin peruca rosie si prin gesturile si atitudinile sale destul de picante, Florin Marcovici a sustinut rolurile Fiorello si Ambrosio, iar corul (pregatit de Eugen Dan Dragoi) a sunat corect. La pupitru, un alt tinar – Mircea Holiartoc – a fost extrem de solicitat de micile „accidente“ din scena, dar le-a rezolvat (cel putin in parte) cu discretie si eficienta, nereusind sa evite decalajele frecvente, dar obtinind o coloristica orchestrala destul de variata si o coordonare echilibrata intre scena si fosa. Entuziastul ansamblu al Teatrului Muzical adauga astfel un nou titlu de succes in repertoriul sau, care include opere, operete, balete, musical-uri, spectacole pentru copii, concerte vocal-simfonice, urmarind sa atraga un public divers si sa ofere tinerei generatii o alternativa la sub-cultura ce ne invadeaza.